14,967 matches
-
lui. Îți spun, omul e super talentat. — Pe bune? Simt că mă cuprind fiori de încântare. Sună extraordinar! — Bine! Se uită la ceas. Acum, trebuie să fug, scumpo. Dar ținem legătura. Îmi strânge mâna, dă șampania pe gât și se grăbește spre ușă - iar eu rămân uitându-mă în urma ei, încă transportată de imaginile din mintea mea. Am același designer ca starurile de la Hollywood! Precis, dacă mami ar ști de chestia asta, ar vedea lucrurile în cu totul altă lumină, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
i-am văzut pe Luke și pe Michael certându-se. Vreau să spun că Luke ține foarte mult la Michael. Au o relație gen tată și fiu. Ce naiba s-o fi întâmplat? — Vin imediat, îi șoptesc lui Suze și mă grăbesc, cât pot de discret, spre locul în care stă Michael, privind în gol. — Ce-a fost asta? îl întreb în clipa în care ajung lângă el. De ce vă certați? Michael ridică privirea, tresărind - apoi își regăsește stăpânirea de sine, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cum facem. Când mă înregistrez, îți scriu să-ți spun detaliile. Probabil că poți să cumperi și online. — Păi... OK. Elise își pune hârtia în geantă și mă privește cu reproș. Dar să știi că chiar ar trebui să te grăbești să te înregistrezi. Altfel, lumea nu știe ce să-ți cumpere. — Sorry, spun. Oricum, sper să te simți nemaipomenit la Hong Kong. — Mersi. Elise șovăie, apoi înaintează ușor jenată și mă pupă pe obraz. Pa, Becky. Îți mulțumesc mult pentru ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uimită. Elinor nu mi-a făcut în viața ei nici un compliment. Nici măcar o dată. — Ai mai slăbit, sau mi se pare mie? adaugă. Îți stă foarte bine. Sunt atât de șocată că mă opresc în loc, exact în pragul ușii, apoi mă grăbesc să o ajung din urmă. Oare Elinor Sherman chiar are are de gând, până la urmă, să înceapă să facă un efort să fie drăguță cu mine? Nu-mi vine să cred. Dar... dacă stau să mă gândesc bine, și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dintre Luke James Brandon (numit în continuare „Mirele“) și Rebecca Jane Bloomwood (numită în continuare „Mireasa“) asupra... Nu înțeleg. Ce memorandum, la ce contract? Că doar nu e... Nu poate să fie... Mă uit nedumerită la Luke, dar el răsfoiește grăbit paginile, părând la fel de șocat ca și mine. — Mamă, ce e chestia asta? zice. — O simplă măsură de precauție, spune Elinor cu un zâmbet distant. O formă de asigurare. O, Doamne. E un contract prenupțial. Mă uit rapid peste contract, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu numai fizic, ci și mental și spiritual. Uau. Trebuie să recunosc, sunt impresionată. N-am văzut niciodată vreun doctor englez stând pe hol și ținând discursuri înălțătoare despre profesia de medic. De regulă doctorii nu fac decât să treacă grăbiți pe lângă tine, cu o privire iritată. — Înțeleg că ți-ai dorit să fii medic dintotdeauna, nu? continuă spre mine, cu un surâs. — Ăă... păi... nu chiar... zic precaută. Ar fi ușor nepoliticos din partea mea să spun că nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o parte. Sau așa ceva. — Și stropitoare? N-am găsit nicăieri spray de plante. Respirând greu, îndes sacoșele în grabă în taxi. — Și ce nevoie am de spray de plante? — Știi ceva, n-a fost ideea mea, da? zic defensiv. Hai! Grăbește-te! Printr-un miracol, reușim să băgăm toate astea în taxi. O vâslă scapă pe jos, dar închid ușa, fără să-mi mai pese de nimic. Chiar nu ne trebuie și asta. Doar Suze n-are de gând să nască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
după colțul dintre 93th Street și bulevardul Lexington. În clipa în care o cotesc în direcția ei, văd o femeie care, după toate probabilitățile, trebuie să fie Judith, îmbrăcată într-un balonzaid închis la culoare, sprijinită de zidul clădirii. În timp ce grăbesc pasul spre ea, o văd că se uită la ceas, ridică impacientă din umeri și se duce țintă spre cutia poștală, cu un vraf de plicuri în mână. — Staaai! urlu, grăbind pasul până la stadiul de sprint. Nu le băga! Ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
balonzaid închis la culoare, sprijinită de zidul clădirii. În timp ce grăbesc pasul spre ea, o văd că se uită la ceas, ridică impacientă din umeri și se duce țintă spre cutia poștală, cu un vraf de plicuri în mână. — Staaai! urlu, grăbind pasul până la stadiul de sprint. Nu le băga! Ajung lângă ea, gâfâind atât de tare că abia pot vorbi. Dă-mi invitațiile, reușesc să îngaim. Sunt mireasa. Becky Bloomwood. — Poftim, zice Judith. Câteva sunt deja înăuntru. Dar să știi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Trebuie să... spun o poezie și să sărut fiecare dintre... — Bine, spune Judith, dându-și ochii peste cap. Mă rog. Se îndepărtează, iar eu rămân nemișcată, până când dispare din raza mea vizuală. Apoi strâng teancul de invitații la piept, mă grăbesc spre colț, ridic mâna și opresc un taxi care să mă ducă acasă. Când ajung, Luke încă nu a venit, iar apartamentul e la fel de întunecat și de liniștit cum a fost când am plecat. Valiza e deschisă pe jos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să facem poze, da? — Îhm... nu știu. Bănuiesc că da. — Cred că abia aștepți, spune doamna Zaleskie. Ești o fată foarte nococoasă. — Ăăă... știu. Nu mai pot. Îmi trebuie o gură de vodcă, urgent. — Trebuie să plec, murmur și mă grăbesc spre raionul de shopping personalizat. Orice aș face, nu pot câștiga. Orice aș alege, o groază de lume va fi dezamăgită. În timp ce Amy se viermuiește ca să încapă în rochie, rămân cu ochii țintă în podea, și inima îmi bubuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de o clipă, gândindu-mă cum să procedez. După care revin în cabină, afișând cel mai firesc aer de care sunt în stare. — Așa! spun repede, intrând. Eu zic să mai încercăm niște rochițe! Și, Amy, nu uita, nu te grăbi. Probează fiecare rochie și uită-te la ea, compar-o cu celelalte. Nu contează cât îți ia, chiar dac-ar fi să-ți ia toată ziua, eu am timp. — Păi n-are rost să mai probez altele, spune Amy, întorcându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o notă de suspiciune. În ce direcție tragi? — Ăă... în aceeași direcție ca și tine... — Bună, Laurel, o aud pe Christina zicând, surprinsă. S-a întâmplat ceva? Ai programare? — Nu. Dar cred că Becky are ceva pentru mine... — Hai! zic, grăbindu-mă la ușă și căutând-o din priviri. Uite-o și pe Laurel, roșie la față și însuflețită, cu noua fustă Michael Kors și un blazer bleumarin, care se potrivesc ca nuca-n perete. De câte ori i-am spus? Pe bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și-a luat zi liberă. Și totuși. Luke, să se îmbolnăvească? El nu se îmbolnăvește niciodată. Și nu face jogging niciodată. Ce se întâmplă? Vorbisem cu Erin să mergem să bem ceva împreună după serviciu, dar mă scuz și mă grăbesc să mă întorc acasă. Când ajung, nu e aprinsă nici o lumină, și o clipă cred că Luke nu e aici. Însă pe urmă îl văd stând la masă în întuneric, îmbrăcat în pantaloni de trening și un tricou vechi, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu știu, spune gânditor. Mie mi se pare că suntem mai degrabă în Franța. Oprim la un semafor, iar el coboară geamul. — Bonjour, spune către o femeie mirată. Comment-allez vous? — Nu... știu ce vreți să spuneți, zice femeia și se grăbește să traverseze. Știam eu, face Danny. Becky, îmi pare rău să fiu tocmai eu cel care îți dă vestea, dar... ne aflăm în Franța. — Suntem în Oxshott, tâmpitule, răspund eu. Și... o, Doamne! Uite drumul către casa noastră. În clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mamă? spune Luke, privind șocat spre cort. O, Doamne. E Annabel! Mama vitregă a lui Luke e una dintre femei! — Luke! Annabel se uită în jur și i se luminează toată fața. Janice, scuză-mă o clipă, te rog... Se grăbește spre noi și-l îmbrățișează pe Luke strâns. — Ai venit. Îmi pare așa de bine să te văd. Îi scrutează îngrijorată chipul. Ești bine, dragul meu? Da, zice Luke. Cred că da. S-au întâmplat foarte multe și... — Am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
s-a întâmplat? Cine a aflat? Și ce știe? Nu pot să te las să faci greșeala asta! Poftim? Nu înțeleg nimic. Tom Webster, vecinul meu, se repede la noi, în costum de zi. Ce naiba face? Ar trebui să se grăbească spre biserică. — Becky, mi-e imposibil să stau deoparte și să te las să te distrugi, zice gâfâind și punându-și o mână pe Rolls-Royce. S-ar putea să fie cea mai mare greșeală a vieții tale. Nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întorcându-se în scaun. S-a mai răzgândit cineva? Nu mai protestează nimeni din dragoste? Nici un sens giratoriu, nimic? Nu! zic. Nu mai e nimic. Haidem odată! Când ajungem la biserică, clopotele sună, soarele strălucește și câțiva invitați întârziați se grăbesc să intre. Tom deschide portiera și dispare pe alee fără măcar să mai arunce o privire în urmă, în timp ce eu îmi flutur trena, în admirația trecătorilor. Doamne, ce amuzant e să fii mireasă. O să-mi fie dor de chestia asta. — Gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu s-a abătut de la principiile de umanitate și de toleranță religioasă - a spus suveranul -, ea nu va Începe astăzi, În al XIX-lea secol, supt domnirea mea, a viola aceste sânte principii.” Ambele Camere ale Adunării Legislative s-au grăbit să asigure Tronul că, „În cestiunea delicată a străinilor de ritul israilitean”, nu ar fi vorba „de vro persecuțiune religioasă, căci aceasta n-ar fi demn(ă) nici de tradițiunile noastre naționale În materie de toleranță, nici de secolul În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pildă, cum poate un autor care redactează În 1982 o carte despre negustori, zarafi, cârciumari, hangii, birjari și căruțași, despre tradiția târgurilor, bâlciurilor și iarmaroacelor din spațiul românesc să nu Îi menționeze măcar o dată pe evrei <endnote id="(643)"/>. Mă grăbesc să adaug că fenomenul În discuție nu este nici specific românesc, nici specific regimurilor comuniste. El se naște și se dezvoltă, de regulă, În regimuri cu trăsături naționaliste, În care se practică o perspectivă culturală etnocentrică sau etnocrată, dacă nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
biserici În satul Mircești (jud. Iași), pentru „a contribui [...] la scăparea sufletului unui popor de oameni din ghiarele lui Moisi [cârciumarul], vreau să zic a lui Satan”. Vechea biserică a ars În 1864, tocmai pentru că popa cel bețiv a plecat grăbit la cârciumă de la biserică, fără să stingă lumânările, „doritor de a schimba potirul pe stacană și de-a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la taraba crâșmei”. „[Acum] satul e sărăcit de jupânul Moisi - scrie Alecsandri - și jupânul Moisi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aptitudini războinice : „Cal verde, armean cuminte și jidan pușcaș nu se poate”, „Jidan călare și grec verde dracul a mai văzut”, „E un erou, măcar că e ovrei” (proverbe românești ; <endnote id="cf. 293 ; 3, p. 38 ; 80, p. 139"/>) ; „Se grăbește ca evreul la război”, „Îndemânatic ca un evreu cu pușcă (sabie)”, „Inutilă precum o sabie la un evreu”, „Femeile, broaștele și evreii - ce mai războinici !” (proverbe poloneze ; <endnote id="cf. 70, p. 179 ; 127, p. 90 ; 455, I, p. 230
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
stat sau Biserică. Ele sunt menite să discrediteze aceste grupări și prezintă, de la procesul bacanalelor din 186 Î.e.n. până la vânătoarea de vrăjitoare din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, o uniformitate suspectă” <endnote id="(850, p. 184)"/>. Mă grăbesc să adaug că, de-a lungul secolelor, chiar dacă nu numai evreii au fost acuzați de omor ritual, ei au fost totuși principalele victime ale acestei calomnii. Legenda infanticidului practicat de evrei a fost cea mai puternică, a durat cel mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Arhanghelului Mihail a provocat îngrijorarea unei bune părți a presei precum și a unor lideri politici, care considerau că aceasta trebuie scoasă în afara legii, deoarece căuta să se impună în viața politică prin teroare și asasinat. Luarea unei decizii a fost grăbită de atentatul asupra lui Emil Socor, directorul ziarului „Adevărul”. Pe fondul unei campanii vehemente împotriva legionarilor, la 2 ianuarie 1931, Consiliul de Miniștri a adoptat o decizie prin care autorizează Ministerul de Interne să împiedice funcționarea și să dizolve pe cale
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Credibilitatea acestor date este susținută nu numai de instituțiile care le emit ci și de motivația pentru care sunt relatate. Astfel, în procesul-verbal din 3 iulie 1940, scopul precizat al comisiei a fost acela de a emite autorizații care să grăbească înhumarea pentru a împiedica completa descompunere a cadavrelor. În documentul din 30 mai 1941, scopul precizat era de a se face un serviciu divin pentru odihna sufletelor acelora care au căzut în ziua de 1 iulie, precizănd numele a 56
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]