14,500 matches
-
întrupare a lui Hristos. Isus Hristos a fost un înger care avea misiunea să mărturisească Evanghelia Sa, pentru ca oamenii să creadă că El poate salva de la moarte. Mama Sa reală este Ierusalimul ceresc. Ei nu au onorat crucea și au respins icoanele, Biblia lor fiind doar o parte din Noul Testament. Secta a apărut și a înflorit între 650-872 în Armenia și în themele răsăritene ale Imperiului Bizantin. Paralel cu dezvoltarea doctrinală a avut loc și o organizare militară. În anul 660, sediul
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
urmă a fost cucerită de turcii selgiucizi. Selgiucizii își vor impune supremația în cadrul lumii bizantine și arabe. Unul din efectele acestor războaie bizantino-arabe a fost o mișcare religioasă și civilă care a apărut în inima Imperiului Bizantin. „"Iconomachia"” sau „"Războiul icoanelor"” a început în 726 când împăratul Leon al III-lea Isaurianul (Sirianul) a emis un edict prin care decreta înlocuirea crucifixului cu o simplă cruce, stârnind criza iconoclastă. Diferite scrieri sugerează că cel puțin o parte a motivului pentru înlăturarea
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
a început în 726 când împăratul Leon al III-lea Isaurianul (Sirianul) a emis un edict prin care decreta înlocuirea crucifixului cu o simplă cruce, stârnind criza iconoclastă. Diferite scrieri sugerează că cel puțin o parte a motivului pentru înlăturarea icoanelor pare să fi fost înfrângerile militare împotriva musulmanilor și o erupție vulcanică pe insula Thera, pe care Leo posibil s-o fi văzut ca pe o dovadă a mâniei lui Dumnezeu împotriva adorării icoanelor de către Biserică. În timpul luptelor contra arabilor
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
o parte a motivului pentru înlăturarea icoanelor pare să fi fost înfrângerile militare împotriva musulmanilor și o erupție vulcanică pe insula Thera, pe care Leo posibil s-o fi văzut ca pe o dovadă a mâniei lui Dumnezeu împotriva adorării icoanelor de către Biserică. În timpul luptelor contra arabilor, Leon a observat valorile puritane arabe care socoteau arta religioasă drept idolatrie și a crezut că Imperiul Bizantin va câștiga războiul dacă va proceda la fel. „"Împăratul nu a crezut că e necesar să
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
, cunoscută și sub numele "Madonna del Pascolo", după o icoană păstrată acolo, este o biserică din Romă atestata din anul 796, folosită din secolul al XVI-lea de călugării greco-catolici bazilieni. În această biserică a fost înmormântat episcopul Inocențiu Micu-Klein, la rândul sau călugăr bazilian. Osemintele sale au fost aduse
Biserica Santi Sergio e Bacco din Roma () [Corola-website/Science/320238_a_321567]
-
turnului din 1531, cel mai vechi păstrat și ferm datat la bisericile de lemn din țară, apoi prin pictura murală din 1626, parțial vizibilă, una dintre cele mai vechi păstrate în bisericile de lemn din țară, prin colecția valoroasă de icoane de secol 17, 18 și 19, sculptura cu caracter de unicat a grinzii bolții, și prin acoperișul arhaic păstrat sub cel actual. Biserica se încadrează într-un ansamblu arhitectural religios tradițional bine păstrat, alcătuit din incintă cu pietre pentru pomeniri
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
în 1941 și de I. D. Ștefănescu din 1968. Interesul pentru biserica din Breb revine în lucrarea lui Francisc Nistor despre porțile Maramureșene, unde portița incintei cimitirului, dată din 1790, este pentru prima dată publicată. De una dintre cele mai vechi icoane din valoroasa colecție păstrată în Breb s-a ocupat Marius Porumb în 1975 iar despre pictura murală păstrată parțial pe exterior a scris în treacăt Anca Pop Bratu în 1982. În repertoriul bisericilor de lemn din Maramureș din 1982, publicat
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
Isverna. A fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi, construită în anul 1794 de Ioan Frătescu și frații săi, cu hramul „Sfinții Îngeri”. Este construită din lemn, cu tencuială de mortar care datează din 1835, la fel ca și icoanele împărătești. Forma bisericii este de tip navă, cu turlă clopotniță și cu pridvor sprijinit pe stâlpi de lemn îmbrăcați în tencuială. Este acoperită cu șiță. Inscripții: ,la Proscomidie pomelnicul popii Nicolae Sălișteanu: Nicolae ereu (preot), Maria erita (preoteasă), Maria, Gheorghe
Biserica de lemn din Seliștea, Mehedinți () [Corola-website/Science/320312_a_321641]
-
Forma bisericii este de tip navă, cu turlă clopotniță și cu pridvor sprijinit pe stâlpi de lemn îmbrăcați în tencuială. Este acoperită cu șiță. Inscripții: ,la Proscomidie pomelnicul popii Nicolae Sălișteanu: Nicolae ereu (preot), Maria erita (preoteasă), Maria, Gheorghe...”. Pe icoanele Sfânta Paraschiva și Sfântul Gheorghe se află inscripția de donatori „Ștefan, Călina, Mihuța, Stana”.
Biserica de lemn din Seliștea, Mehedinți () [Corola-website/Science/320312_a_321641]
-
tip lindab. Odată eliminat pericolul infiltrării apei, s-a refăcut fațada lăcașului de cult în praf de piatră și s-a curățat și restaurat pictura de către soții Marcel și Lia Humă din Târgu Neamț. Cu acest prilej, s-au restaurat icoanele din catapeteasmă si din tetrapoadele mici. Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Putna are în patrimoniul său o cruce, găsită într-un lemn de paltin de către un enoriaș cu numele de Marius Cenușă. Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Putna este construită
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
Nașterea Sf. Ioan Botezătorul", aici s-au săvârșit slujbele religioase. În anul 1996, s-a format Parohia "Sf. Împărați Constantin și Elenă" prin desprinderea din Parohia "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" din Siret. Că paroh a fost numit preotul Ioan Colban. Icoanele de pe catapeteasma bisericii au fost pictate în anul 2003 de pictorii iconari Matei și Maria-Kornelia Schinteie din Covasna. În prezent, aceasta biserică este folosită de comunitatea ortodoxă din Siret.
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Siret () [Corola-website/Science/321023_a_322352]
-
tencuiți pe dinafară, dar și la interior, peste o prea posibilă decorație pictată, datorată unuia dintre zugravii de la care au rămas mărturii (Constantin sau autorul picturii de la Certejul de Jos). Din tâmpla secolului al XVIII-lea se păstrează trei prețioase icoane: Maria cu Pruncul; Sfântul Nicolae, Is. Hs., (ajunse în depozitul de la Orăștie) al căror realizator, familiar prin roadele hărniciei și talentului său (semnalate la Târnava, Furcșoara, Rădulești, Certejul de Jos, Ciungani, Basarabasa, Zam, Ocișor ș.a.), rămâne doar presupus căci nu
Biserica de lemn din Gialacuta () [Corola-website/Science/321065_a_322394]
-
portului popular, arta lemnului, pictura pe sticlă, ceramică, vechile industrii textile, etc., au fost valorificate în numeroase studii și cărți publicate în țară și străinătate. Pasiunea ferventă pentru etnografie și folclor s-a tradus și în numeroase achiziții personale de icoane pe sticlă (58 de piese reprezentative din Transilvania, sec. al XIX-lea), mobilier pictat, ceramică, textile, care după moartea sa au fost achiziționate de Muzeul Astra și sunt expuse împreună cu peste 1000 de publicații de specialitate, într-un cabinet memorial
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
întregit de inscripția laturii nordice a absidei, în care figura autorul ansamblului mural și ucenicii care l-au ajutat: “S-au zugrăvit de Silaghi de la Abrud cu fiii ... Izidor și Adamovici, Isir și Marc, Iogi de la Cluj, la anu 1845.“ Icoanele împărătești, executate în secolul al XVIII-lea, au fost reînnoite în 1858, într-o manieră de lucru care face trimitere la stilul zugravului Nistor din Feleac (jud. Cluj). Lăcașul în discuție era o construcție de plan dreptunghiular, cu absida decroșată
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
formă, suprapus de un turn-clopotniță robust, cu foișor în console și fleșă ascuțită, sprijinit pe panta abruptă de tablă a acoperișului. În dreptul unicei intrări apusene s-a adosat un pridvor închis din scânduri. Din patrimoniul bisericii au făcut parte câteva icoane valoroase, unele folosind ca suport lemnul (cele împărătești, executate în anul 1863, de Toma din Laz), altele sticla (semnate, în 1838, de Ioan Pop din Făgăraș). Nici conscripțiile secolelor XVIII-XIX și nici harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu menționează prezența
Biserica de lemn din Grosuri () [Corola-website/Science/321114_a_322443]
-
clasice. Cum interiorul este placat cu scânduri, nu se poate preciza dacă în vechime biserica a fost pictată sau doar împodobită cu xilogravuri. Sigur este doar faptul că în anul 1807 lăcașul a fost înzestrat cu o bogată colecție de icoane pe sticlă. Biserica actuală, atestată de conscripțiile ecleziastice ale anilor 1805 și 1829-1831, este continuatoarea unui lăcaș medieval menționat în tabelele comisiilor de recenzare din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831 , cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
cărui datare poate fi coborâtă până în cumpăna secolelor XV-XVI, când în localitate sunt atestați mai mulți cneji români. De la această predecesoare, rectitorită în 1726, actuala biserică a preluat clopotul mic, turnat spre „Gloria in Excelso Deo anno 1693” și câteva icoane prețioase; cea de hram este atribuită „popii” Simion Zugravul din Pitești.
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
Arhiepiscopul Pimen i-a lăudat cu acest prilej pe localnici, spunând că aceștia sunt darnici și vrednici. La această sărbătoare locală s-a organizat pe trotuarul din fața bisericii un mic bazar stradal, unde se vindeau CD-uri cu muzică religioasă, icoane pictate pe lemn, crucifixe, iconițe, cruciulițe, cărți bisericești ș.a. De asemenea, la sfârșitul slujbei, s-au împărțit 2.000 de pachete cu alimente celor prezenți, iar copiii și tinerii din Cajvana, îmbrăcați în costume naționale, au susținut un concert de
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
îmbrăcat la exterior cu șiță. Accesul în sfântul lăcaș se realizează prin două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest; ultima este precedată de un pridvor închis, din scânduri. Interiorul a rămas nepictat, fiind împodobit cu mai multe icoane pe lenm și sticlă.
Biserica de lemn din Bunila () [Corola-website/Science/321139_a_322468]
-
și l-au ferecat fratele său Ghoerghe vistiernic și Vasilie mare armaș și l-au dat sfintei mănăstiri din Solca"", o candelă de argint cu inscripția ""Vartolomei, arhimandrit din Solca 1772"", precum și un felon de culoare cărămizie, împodobit cu numeroase icoane, cruci și ornamente de fir de aur și argint și având o inscripție în limba slavonă (""Acest felon l-a făcut binecinstitorul Domn Io Ștefan Voievod pentru sufletul său și al părinților și al copiiilor săi în anul 7122 (1614
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
stihar diaconesc din atlas roșu și un tetraevanghel slavon cu următoarea însemnare: ""Această sfântă evanghelie este a mănăstirii Solca să (se) știe. Varlam, egumen Solca"". La Mănăstirea Dragomirna au fost aduse multe cărți de la Mănăstirea Solca, precum și o dveră cu icoana Adormirii Maicii Domnului, cusută pe catifea roșie și donată de Ștefan Tomșa. De asemenea, în colecția Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava se află un "Apostol" în limba slavonă, din secolul al XVII-lea. Majoritatea cărților, veșmintelor și obiectelor
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
au fost pierdute, catapeteasma lucrată în lemn și aurită (1613) a fostei mănăstiri a fost transportată la Arbore și de acolo la Dragomirna. În locul vechiului iconostas, a fost adusă catapeteasma de la Mănăstirea Dragomirna care a fost refăcută în 1885, când icoanele au fost pictate de către Epaminonda Bucevschi. Trapeza și chiliile călugărești au fost distruse în 1871 de un incendiu, iar stăreția a fost dărâmată în timpul primului război mondial. Între anii 1901-1902, au fost efectuate lucrări de restaurare generală a bisericii din
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
mic în acel an) și 1928. La interior, alături de unele motive sculpturale, mai sunt vizibile, pe alocuri, mici pete de culoare, aparținătoare, poate, unui program iconografic imposibil de reconstituit in prezent. Din patrimoniul bisericii au făcut parte câteva xilogravuri și icoane pe sticlă, parte a zestrei decorative a tâmplei. Conscripțiile anilor 1761-1762, 1805 și 1829-1831 menționează lăcașul in dreptul localității “Brasso”; cele din 1733 și 1750 îl omit. Într-adevăr, edificiul a deservit, dintotdeauna, și obștile credincioșilor din Brășeu, Păroasa, Mușuroiu
Biserica de lemn din Deleni () [Corola-website/Science/321173_a_322502]
-
Fogodisten (Iacobești unde s-au așezat coloniști unguri) cu 4 mori, un atelier și pădure de fag, plus o parte din satul Orășeni (din zona Botoșanilor) din Moldova. Începând din 1797 actuala clădire a funcționat neîntrerupt ca biserică a satului. Icoanele de pe catapeteasma bisericii au fost pictate în 1867 de renumitul pictor Epaminonda Bucevschi, proaspăt absolvent de studii teologice. În curtea bisericii se află un turn de poartă, având la primul etaj o clopotniță. În anul 1924, biserica a fost zugrăvită
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
numele lui "„Costandin cruceriu”", sub care mai apare cel al lui "„Tănase”". Sub brâul median mai apar menționați: "„Enache meșteru, ...”". Din inscripțiile adunate în pridvor se pot distinge ctitorii, meșterii care au ridicat biserica, crucerul care a executat iconostasul și icoanele trebuincioase precum și data ridicării ei, anul 7322 al erei bizantine, adică anii 1813-1814 ai erei noastre. Biserica de lemn din Drăguțești a fost salvată de la dispariție prin transferul și conservarea sa în Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din Golești, în a
Biserica de lemn din Drăguțești, Argeș () [Corola-website/Science/321265_a_322594]