14,025 matches
-
se poate observa cu ușurință că nu gestul instinctiv și nici glosele pe marginea unor lumi imaginare îl interesau cu adevărat pe artist. Ele sînt doar forme de contact cu idealitatea, mici tentative de ieșire din real, inclusiv din "realul" imaginației, și de a intra în culturalul acreditat și, de aici, direct în sfera imponderabilă a spiritualului. Marin Gherasim părăsește, așadar, simbolismul pentru a recupera simbolicul, părăsește o lume convulsivă, patetică și în permanentă stare de combustie pentru a-și dobîndi
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
2009 de Moonstone Books. Romanele și filmele ulterioare cu "Fantômas" au fost extrem de apreciat de avangarda franceză a timpului, în special de către suprarealiști. Blaise Cendrars a numit seria "Eneida modernă"; Guillaume Apollinaire a spus că "din punct de vedere al imaginației, "Fantômas" este una dintre cele mai bogate lucrări care există." Pictorul René Magritte și poetul și romancierul suprarealist Robert Desnos au realizat ambii lucrări cu aluzii la Fantômas. Filmele au fost, de asemenea, foarte populare în Uniunea Sovietică. În 2007
Fantômas () [Corola-website/Science/325454_a_326783]
-
Verein für heimische Kunstbestrebungen" (O asociație pentru eforturile artistice naționale). În articolele publicate, Coulin explică poziția și rolul artei în societate folosind argumente ce fac trimitere la analistul istoriei artei europene, John Ruskin. Toate aceste teorii folosesc concepte generoase ca imaginație, frumusețe, adevăr, natură, energie și nu în ultimul rând voință, totul pentru a revitaliza o lume artistică considerată în amorțire. Astfel, Arthur Coulin fixează chiar din introducerea articolelor sale demersul său în europenitate și militează pentru a înscrie astfel de
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
la locul lor folosind pârghii lungi. Când au cucerit Egiptul, în anul 641 e.n., arabii au găsit piramida intactă și după ce au deschis-o, căutând comoara lui Keops, sarcofagul era gol. De-a lungul istoriei, piramidele de la Gizeh au stimulat imaginația oamenilor, aceștia numindu-le "Grânarele lui Iosef" sau "Munții Faraonului". Când Napoleon a invadat Egiptul în 1798 mândria resimțită de el atunci a fost exprimată în faimosul citat: "Soldats! Du haute de ces Pyramides, 40 siècles nous contemplent" („Soldați! 40
Marea Piramidă din Giza () [Corola-website/Science/325962_a_327291]
-
lui Marie Rogêt” (1842) și „Scrisoarea furată” (1844). Dupin nu este un detectiv profesionist și motivațiile sale pentru a rezolva misterele de pe parcursul celor trei povestiri se schimbă. Folosind ceea ce Poe a numit „raționament”, Dupin combină intelectul său considerabil cu imaginația creatoare, pătrunzând chiar în mintea criminalului. Talentele sale sunt suficient de puternice încât el se dovedește capabil să citească gândurile însoțitorului său, naratorul anonim al tuturor celor trei povestiri. Poe a creat personajul Dupin înainte de a se inventa cuvântul "detectiv
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
știe criminalul, el poate rezolva orice crimă. Atitudinea lui față de viață pare să-l prezinte ca pe un snob, care simte că, datorită aptitudinii sale, interacțiunea și relațiile umane normale devin neinteresante. În această metodă, el combină logica științifică cu imaginația artistică. În calitate de observator, el acordă o atenție deosebită faptelor neintenționate cum ar fi ezitarea, dorința sau un cuvânt ocazional sau accidental. Metoda lui Dupin subliniază, de asemenea, importanța de a citi și scrie: multe dintre indiciile sale provin din ziare
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
zahărul, mierea, diverse siropuri sau suc de portocale. Un alt ingredient este apa foarte acidulată sau Sprite, 7-up care țin loc și de îndulcitor. Uneori se adaugă coniac, vermut sau lichior. Ingredientele și proporțiile dintre acestea sunt limitate doar de imaginația celui care le prepară. O rețetă pentru sangria poate fi următoarea. Într-un bol se pun 750 ml de vin (din varietățile enumerate mai sus sau altele), se storc o lămâie și o portocală, se adaugă felii de măr, de
Sangria () [Corola-website/Science/324877_a_326206]
-
din Bulgaria) în 1985. Filmul este alcătuit din două acțiuni paralele. Prima linie de acțiune povestește viața scriitorului Jules Verne și istoria realizării și publicării romanului "Copiii căpitanului Grant". A doua linie narează romanul sus-menționat, pe măsură ce acesta se naște în imaginația scriitorului. Lordul Glenarvan și soția sa, Helena, își fac luna de miere în apele Scoției pe iahtul "Duncan". Echipajul prinde un rechin, iar în burta acestuia găsesc o sticlă de șampanie. În ea se află o hârtie cu un text
În căutarea căpitanului Grant () [Corola-website/Science/324916_a_326245]
-
America l-a făcut pe Byrd "cercetaș onorific", o nouă categorie de cercetași înființată în același an. Această distincție era acordată „cetățenilor americani ale căror realizări în activitățile în aer liber, explorări și aventuri sunt atât de excepționale încât captivează imaginația băieților...”. Ceilalți optsprezece care au primit această distincție au fost: Roy Chapman Andrews; Robert Bartlett; Frederick Russell Burnham; George Kruck Cherrie; James L. Clark; Merian C. Cooper; Lincoln Ellsworth; Louis Agassiz Fuertes; George Bird Grinnell; Charles A. Lindbergh; Donald Baxter
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
evidență mai multe aspecte ale relației lor începând de la prima lor întâlnire și până la episodul petrecut la Cascadele Reichenbach. În a doua jumătate a piesei este indicat faptul că Moriarty nu a existat niciodată: el a fost o plăsmuire a imaginației lui Holmes, care avea nevoie de un inamic puternic la fel de mult cum avea nevoie de un prieten devotat ca Watson. Se poate remarca faptul că "Ultima problemă" Watson și Moriarty nu s-au aflat niciodată față în față. Piesa a
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
constă în ciocănirea directă sau prin intermediul unor scule, dornuri, dăltițe, cu ajutorul cărora se realizează profilele dorite. Dacă la această operație se folosesc șabloane, atunci lucrarea nu se consideră lucrare de artă, deoarece acela care o execută nu și-a folosit imaginația. El nu este considerat artist, ci "Confecționer manual în metaloplastie", ocupație înscrisă în "Clasificarea Ocupațiilor din România" (COR) potrivit ISCO-88-COM și ISCO-88, cu codul 733119. Pentru realizarea unei lucrări de artă în metaloplastie se folosește, de regulă, o tablă de
Metaloplastie () [Corola-website/Science/327508_a_328837]
-
al științifico-fantasticului) scris de Vincent Di Fate (el însuși un prolific artist science-fiction). a fost în mod tradițional abordată în pictură și ilustrații dar, începând cu anii 1970 a început să se regăsească și în fotografie. Arta fantastică explorează fantezia, imaginația, stadiul de vis, grotescul, viziunea și straniul precum și așa numita "Artă gotică". Fiind un gen derivat din simbolismul victorian arta fantastică modernă utilizează adesea teme precum mitologia, ocultismul și misticismul și în general caută să înfățișeze viața interioară (natura sufletului
Arta fantastică () [Corola-website/Science/326999_a_328328]
-
om cu păcate, ci pentru lucrurile lui céle vitejești, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după acéia l-au ajunsu” ). Personajul nu este modelat astfel numai după romanul "Frații Jderi", ci preia multe aspecte din cutumele încetățenite în imaginația colectivă în decursul secolelor. Din eposul sadovenian este preluat „cadrul aventuros, apropiat de fantastic chiar, cu un emoționant fior mitic, prin care Sadoveanu dă respirație epopeică evenimentului istoric”. Familia Jderilor, care îl înconjoară pe voievod, are semnificația oferirii unui eșantion
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
cinema elocvente, ca prologul filmului. Bilanț comercial: aproape 6 milioane de spectatori.”" Un alt critic, Ioan Lazăr, observă că deși „filmele cantonează într-un decor intens fotogenizat, desigur depășind desuetudinea din producțiile similare, datorate lui Horia Igiroșanu” scenariștii imprimă filmului imaginație, dialoguri dezinvolte și pline de umor și suspans, Peisajele filmate sunt „în ton cu aerul degajat al haiducilor”, spre exemplu scena de final în care șirul de haiduci călări trece peste dealuri sau cadrul îndepărtat în care apar turci atârnând
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
cotat ca favorit. Proprietarul calului, colonelul Ross, și inspectorul Gregory de la Scotland Yard solicită ajutorul lui Sherlock Holmes pentru elucidarea acestui dublu mister. Holmes îl descrie pe Gregory ca fiind "extraordinar de competent", dar adaugă că "dacă ar avea și imaginație, ar ajunge departe în profesia sa". Pentru a rezolva misterul, Holmes și Watson se deplasează în ținutul Dartmoor, la grajdul King's Pyland al colonelului Ross. În grajdul unde se aflau caii lucrau trei grăjdari, iar noaptea unul dintre ei
Stea-de-Argint () [Corola-website/Science/323659_a_324988]
-
roman, declarând: În mod neobișnuit [pentru van Vogt], toate firele narative ale poveștii se leagă satisfăcător, iar suspansul este menținut la un nivel înalt." Criticul Groff Conklin a descris textul original ca "lecturabil", dar l-a criticat pentru superficialitatea "ideilor, imaginației [și] scopului." Forrest J Ackerman a apreciat că romanul "se îndepărtează considerabil" de operele anterioare ale lui van Vogt. Recenzorul celor de la "New York Times", Fletcher Pratt a considerat "" drept "una dintre cele mai originale povești SF, dacă nu chiar una
Casa veșniciei () [Corola-website/Science/323856_a_325185]
-
Seninătate, kiintii devin curioși aflând despre religia Tyrathca, despre care nu știau până atunci. Ei culeg date relevante despre Zeul lor Adormit de la Kelly Tirrel, iar gestul lor stârnește interesul Seninătății. Ione e confuză - Tyrathca sunt o specie lipsită de imaginație și nu au nevoie de zei - dar consilierii ei sugerează că s-ar putea ca Zeul Adormit să fie o entitate reală care i-ar fi ajutat pe Tyrathca cu secole în urmă și ar putea-o face la fel
Alchimistul neutronic () [Corola-website/Science/323102_a_324431]
-
din naștere forțe ce se dezvoltă printr-un permanent exercițiu ludic al senzațiilor, percepțiilor și reprezentărilor. Astfel, jucăriile și jocurile educative sunt privite ca exerciții pregătitoare pentru viață, cu rol de socializare - din această categorie fac parte jucăriile care dezvoltă imaginația, competiția, logica, motricitatea, creativitatea etc. În același timp, jucăriile educative rămân jucării, oferind copilului plăcere, divertisment, cheltuind energia acestuia, jocul fiind lipsit de responsabilitate și mergând în general pe ficțiune. Unul din primii cercetători în domeniul jucăriilor și a jocului
Jucării educaționale () [Corola-website/Science/323141_a_324470]
-
viață (reprezentarea animalelor, mijloacele de transport), ori îl familiarizează, într-o formă atrăgătoare, cu legile fizicii, tehnicii, științelor (jucăria tehnică și științifică). Cu ajutorul jucăriilor educative, de la vârste foarte fragede, copilului i se lărgește orizontul cunoașterii, i se dezvoltă gândirea, memoria, imaginația, atenția, și nu în ultimul rând, educația spiritului de sine. Eduard Claparede - pedagog elvețian (1873-1940) - spune că jucăriile educative sunt „un înlocuitor al activităților sociale, ele pregătesc viitorul, satisfăcând nevoile prezente”. Claparede, alături de Decroly și Dewey, au pus, de altfel
Jucării educaționale () [Corola-website/Science/323141_a_324470]
-
declanșator al jocului. Ea este un liant între realitatea copilului și realitatea socială. Admițând că jocul este activitatea fundamentală a copilului, nu putem nega importanța jucăriei pentru acesta și grija părinților referitoare la aceste „obiecte fermecate”. Prin joc se dezvoltă imaginația copilului, acesta pătrunzând într-o altă lume și uitând de cea obișnuită. Jocul determină imaginarea de situații, transpunerea în pielea personajelor, găsirea de soluții noi, originale, de a ieși din impas sau de a câștiga. Prin libertatea de acțiune și
Jucării educaționale () [Corola-website/Science/323141_a_324470]
-
trădătorul cunoscut din Biblie. Căutând ispășirea faptelor sale violente, Iuda devine, timp de o mie de ani, Jidovul Rătăcitor, înainte de a i se alătura din nou Hristosului în Împărăția lui Dumnezeu. Parcurgând textul, Har Veris descoperă că este atras de imaginația acestuia, găsind-o mai intersantă decât majoritatea celorlalte erezii apărute din dorința de putere și bani. Sosit pe planeta de origine a ereziei, Har Veris se confruntă cu Lukyan Judasson, creatorul "Căii Crucii și a Dragonului", descoperind astfel o conspirație
Calea Crucii și a Dragonului () [Corola-website/Science/323236_a_324565]
-
alături de ei, apărându-i pe Doiflori și pe Vânturache în schimbul unei imagini eroice a lui din cutia magică cu imagini a lui Doiflori. Ei vizitează "Wyermenberg", un munte cu susul în jos, devenit casă pentru dragonii care există doar în imaginație. Numele călăreților dragonilor au semne de punctuație în mijloc, o parodiere a seriei "Dragonriders of Pern" a Annei McCaffery. Ajunși aproape de locul în care apa se scurge peste marginea Discului, sunt salvați și duși în Krull, un oraș aflat pe
Culoarea magiei () [Corola-website/Science/323249_a_324578]
-
cruci. Pronaosul și naosul sunt surmontate de un plafon drept, iar naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică din bârne. Pereții sunt pictați în interior de meșteri populari, care au respectat în altar și naos canoanele bisericești, dând frâu liber imaginației în pronaos, ceea ce reflectă credințele poporului legate de fericirea din rai și chinurile din iad. Ochiul atent poate observa aspecte din viața socială și politică a vremii. Catapeteasma este bogat sculptată și frumos ornată cu icoane pe lemn.
Biserica de lemn din Dragomirești, Maramureș () [Corola-website/Science/324057_a_325386]
-
la ora 18, și a lucrat aproape neîntrerupt până la ora 1 noaptea, redactând primele 10 pagini ale unei noi nuvele. Nu știa la acel moment cum se va sfârși acțiunea și simțea doar nevoia de a-și pune la lucru imaginația creatoare. Noua nuvelă a fost scrisă în numai trei zile, dar Mircea Eliade nu a publicat-o niciodată. Existența ei a fost cunoscută de foarte puține persoane. Această scriere intitulată „Post scriptum” urma să devină a treia nuvelă a ciclului
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
ar deschide drum liber unei supoziții complet paradoxale: ar însemna nici mai mult nici mai puțin decît că în lumea visului meu au mai călcat și alți călători europeni înainte de mine, ori asta ar implica existența unei singure lumi a imaginației pure, ceea ce, desigur, este ceva mai greu de admis’’. În această povestire este prezentat romanul tuturor romanelor, care poate fi tradus oricum, cu condiția să se găsească un înțeles fiecărei fraze a textului: "XXX XX XXXXX X XXXXXXX XXXXX XXXXXX
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]