16,589 matches
-
volumul Fabule, după Eliezer Steinbarg, autor pe care îl prezintă într-o prefață admirativă. A mai tălmăcit din literatura idiș multe alte texte, fie publicându-le în periodice, fie alcătuind două antologii, Umorul evreiesc (1924) și Idișul cântă, rămasă în manuscris, ca și alte scrieri. Dintre acestea, doar însemnările din perioada 1937-1944, în care consemnează, parcă încremenit de oroare, dar păstrându-și echilibrul și luciditatea, persecuții și atrocități antisemite, sunt editate mai întâi în engleză, sub titlul The Quality of Witness
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
Oradea, redactor responsabil al revistei „Lumina” și director al Editurii Lumina din același oraș. În volumele publicate, ca și în numeroasele studii și articole pe care le semnează, D. își îndreaptă atenția în primul rând asupra circulației cărților românești vechi, manuscrise și tipărituri din Transilvania, dar se oprește și asupra culturii orale, în măsura în care în aceasta încă se păstrează amintirea unor personaje istorice semnificative. D. a cercetat și legăturile culturale dintre cele trei principate românești, precum și însemnările pe cărți și manuscrise vechi
DUDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286891_a_288220]
-
vechi, manuscrise și tipărituri din Transilvania, dar se oprește și asupra culturii orale, în măsura în care în aceasta încă se păstrează amintirea unor personaje istorice semnificative. D. a cercetat și legăturile culturale dintre cele trei principate românești, precum și însemnările pe cărți și manuscrise vechi, însemnări în care descoperă atât informații istorice, cât și virtuți literare. În anii din urmă a studiat legăturile dintre reprezentanții Școlii Ardelene și Oradea, orașul căruia D. i-a închinat întreaga activitate. SCRIERI: Carte veche românească în Bihor, Oradea
DUDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286891_a_288220]
-
activitate. SCRIERI: Carte veche românească în Bihor, Oradea, 1977; Vechile tipărituri din bisericile Bihorului, Oradea, 1979; Contribuții privind cartea românească în epoca Luminilor, Oradea, 1979; Cazania lui Varlaam în Transilvania, Oradea, 1983; Răscoala lui Horia în tradiția poporului, Oradea, 1984; Manuscrisele românești din bisericile Bihorului, I-II, Oradea, 1985-1986; Manuscrisele românești medievale din Crișana, Timișoara, 1986; Avram Iancu în tradiția poporului român, Oradea, 1989; Memoria vechilor cărți românești, Oradea, 1990; Însemnări pe bătrâne cărți de cult, Oradea, 1992; Vasile Sturza Moldoveanu
DUDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286891_a_288220]
-
Vechile tipărituri din bisericile Bihorului, Oradea, 1979; Contribuții privind cartea românească în epoca Luminilor, Oradea, 1979; Cazania lui Varlaam în Transilvania, Oradea, 1983; Răscoala lui Horia în tradiția poporului, Oradea, 1984; Manuscrisele românești din bisericile Bihorului, I-II, Oradea, 1985-1986; Manuscrisele românești medievale din Crișana, Timișoara, 1986; Avram Iancu în tradiția poporului român, Oradea, 1989; Memoria vechilor cărți românești, Oradea, 1990; Însemnări pe bătrâne cărți de cult, Oradea, 1992; Vasile Sturza Moldoveanu, peregrinul transilvan, Oradea, 1993; Oradea în epoca Luminilor, Oradea
DUDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286891_a_288220]
-
Gârleanu în „Făt-Frumos” de la Bârlad, revistă din al cărei comitet fondator a făcut parte. Fără vreo slujbă sigură în București, mereu în căutare de bani, mereu bătând la ușile redacțiilor sau ale editurilor, purtând cu el o servietă înțesată de manuscrise, expunând cu patos prin cafenele teorii sociale și artistice naive, D. devine, între 1900 și 1914, unul dintre personajele boemei literare, privit de cele mai multe ori cu îngăduință. Mihail Dragomirescu îl aprecia chiar mai mult decât era cazul, considerându-l egal
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
Șezătoarea”, „Tribuna”. Scrierile sale, alcătuite din lirică personală și prelucrări ale eposului popular românesc, au stat, încă de la debut, sub semnul marii admirații pentru Alecsandri. Bardul de la Mircești i-a apreciat primele încercări poetice, pe care i le trimisese, în manuscris, profesorul clujean Grigore Silași. Tânărul poet avea, opina Alecsandri, „în suflet scânteia sacră și sub condei o limbă armonioasă pe care știe s-o mlădie sub cerințele ritmului”. Atracția pentru zăcămintele folclorice s-a datorat exemplului lui Alecsandri, însă, spre deosebire de
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
oficiosului liberal „Viitorul”, colaborează la „Curentul” și conduce, în calitate de președinte, Sindicatul Ziariștilor. D. a publicat numeroase scrieri politico-economice, dar și câteva volume de memorialistică, între care Portrete și amintiri (1932). A cultivat stăruitor și cu talent acest gen, lăsând în manuscris o foarte interesantă serie de Memorii, ce fixează o perioadă istorică importantă, adică anii neutralității (1914- 1919) și anii de război (1916-1919). Firește, ele sunt revelatoare în primul rând pentru istoria acelei epoci foarte zbuciumate și au o maximă însemnătate
DUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
din Șcheii Brașovului, D. a fost cântăreț bisericesc și dascăl al copiilor din parohia șcheiană între anii 1772 și 1790. Fiind „foarte cuvios și vrednic”, a tălmăcit mai multe scrieri religioase din limbile greacă, latină, sârbă, aproape toate rămase în manuscris, între care Livada duhovnicească de Ioanes Mosh, Piatra zmintelii de Ilie Miniat și Pășunea oilor celor cuvântătoare. Doar Preoția sau Îndreptarea preoților, lucrare a patriarhului Callinic, a fost tipărită în 1789. I s-au atribuit, cu argumente nesigure, și câteva
DUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286897_a_288226]
-
unor eroi din povestirile orientale cu faptele, la fel de minunate și vrednice de admirat, ale lui Mircea cel Bătrân în luptele cu sultanul Baiazid. Nu se cunosc alte traduceri ale cărturarului, care susținea totuși, prin 1832, că ar mai avea în manuscris, printre altele, tălmăciri din Biblie, pagini din Lucian din Samosata, o antologie din poeții greci antici, precum și Numa Pompilie de Florian. Probabil că tot lui îi aparține și traducerea fragmentului intitulat Desfătările, după Fénelon, apărută în „Foaie pentru minte, inimă
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
GRĂDINA HESPERIDELOR, publicație literară apărută la București în 4 aprilie 1912, cu mențiunea „Manuscrisele se trimit d-lui Al.T. Stamatiad”. Din cuprinsul numărului unic al revistei fac parte o serie de poeme de factură postsimbolistă sau postparnasiană, aparținând unor autori ca Al.T. Stamatiad, Șerban Bascovici, I.M. Rașcu, Iuliu Cezar Săvescu, Mihail Cruceanu
GRADINA HESPERIDELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287323_a_288652]
-
Superioară de Arhivistică (1943-1949). În această perioadă ține prelegeri de istoria literaturii române vechi la Facultatea de Litere și Filosofie. Își continuă activitatea la Institutul de Istorie al Academiei (1949-1959). Întreaga viață și-o consacră identificării, ordonării și clasificării numeroaselor manuscrise ale celor mai controversate și dificile cronici din Țara Românească. Edițiile pe care le întocmește G., singur sau în colaborare, sunt foarte importante pentru înțelegerea și cercetarea istoriografiei românești anterioare secolului al XIX-lea. Ediții: Istoria Țării Românești de la octombrie
GRECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287349_a_288678]
-
București, cu sprijinul marelui actor Constantin Tănase, este pretextul în jurul căruia G. creează situații și personaje de un comic admirabil. În 1979 a mai publicat o carte despre Transilvania și o culegere de epigrame. Scriitorul anunța în 1954 existența în manuscris a încă două lucrări literare: Prăbușirea. Jurnalul unui ofițer de infanterie și romanul Tamara Cornaiev. SCRIERI: Licurici, Sighet, 1936; Cântece din Maramureș, Iași, 1939; Cocorii de atunci, Iași, 1943; Quelque part sur le Dniester, Paris, 1949; Acolo șezum și plânsem
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
originalului” (Ovidiu Bârlea), colecția Cimiliturile românilor rămâne una dintre lucrările fundamentale, ale folcloristicii românești. De o valoare asemănătoare este și corpusul Descântecele românilor (1931), alcătuit prin consultarea a numeroase culegeri publicate în reviste și în volume și prin despuierea unor manuscrise datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Colecția cuprinde 203 tipuri de descântece și 220 de variante, clasificate după criteriul funcțional, în ordinea alfabetică a 203 boli, de la „albeață” la „zmeoaică”, deși autorul preconizase o sistematizare mai
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
Mille, Teodor Șerbănescu, Constantin Stamati, Titu Maiorescu, Teodor V. Ștefanelli, Neculai Istrati ș.a. G. i-a cunoscut fugitiv pe V. Alecsandri și M. Eminescu, a fost prieten cu Ion Creangă, Nicolae Gane și M. Sadoveanu. Amintirile sale inedite (rămase în manuscris) și jurnalul, ținut până în preziua morții, reprezintă documente prețioase asupra vieții culturale și politice a vremii. SCRIERI: Cimiliturile românilor, București, 1898; ed. pref. Iordan Datcu, București, 1972; După dragoste, București, 1901; Instrucțiuni și chestionar pentru culegerea materialului de folclor, București
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
numit episcop de Argeș cu sprijinul domnitorului Grigore D. Ghica. Activitatea lui G. unește deopotrivă munca de diortositor (corector) și copist, de traducător și autor al unor importante prefețe. În primii ani de viață monahală el transcrie o serie de manuscrise. Au rămas, din 1780, două miscelanee teologice și o copie după tipăritura lui Antim Ivireanul, Floarea darurilor, două copii, din 1781 și 1784, după Varlaam și Ioasaf și alte două, din 1783 și 1784, după Oglinda bogosloviei, traducere a Dioptrei
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
după tipăritura lui Antim Ivireanul, Floarea darurilor, două copii, din 1781 și 1784, după Varlaam și Ioasaf și alte două, din 1783 și 1784, după Oglinda bogosloviei, traducere a Dioptrei lui Filip Solitarul. Lui G. i-au aparținut și două manuscrise de uz didactic, o aritmetică și o trigonometrie. Ca diortositor, el contribuie la tipărirea a numeroase cărți de cult (aproape douăzeci), atât la Râmnic, cât și la București. Corectează în 1783 un volum de Pilde filosofești, în care introduce maxime
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
au aplecat, în privința Vechiului Testament, pe un text tălmăcit de Nicolae Milescu, text ce suferise cel puțin o îndreptare însemnată. Vor supune acest „text revizuit” propriei lor „revizii”, confruntându-l iarăși cu originalul grecesc și, poate, cu versiunea păstrată în manuscrisul 4389 de la Biblioteca Academiei Române, renunțând, în bună parte, la impresionantul aparat critic al manuscrisului 45 de la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române, ce venea mai ales dintr-o ediție („sixtină”) pornită din spiritul catolic. Revizorii și editorii bucureșteni (frații Greceanu, bănuitul
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
suferise cel puțin o îndreptare însemnată. Vor supune acest „text revizuit” propriei lor „revizii”, confruntându-l iarăși cu originalul grecesc și, poate, cu versiunea păstrată în manuscrisul 4389 de la Biblioteca Academiei Române, renunțând, în bună parte, la impresionantul aparat critic al manuscrisului 45 de la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române, ce venea mai ales dintr-o ediție („sixtină”) pornită din spiritul catolic. Revizorii și editorii bucureșteni (frații Greceanu, bănuitul lor „consilier” Constantin Cantacuzino stolnicul, Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
prelucrările după romane aparținând lui Émile Zola și Jules Verne. De la G., scriitor fecund, cu suficientă imaginație, dar cu exigență minimă în definitivarea paginii scrise, au rămas și încercări de dramă istorică (Fanarioții, Fiii lui Alexandru cel Bun), iar în manuscris, o dramă despre Horea și o epopee intitulată Daciada. SCRIERI: Preludele, pref. Gh. Sion, București, 1862; Miosotis, pref. Gh. Sion, București, 1865; Fulga, Turnu Severin, 1872; ed. (Fulga sau Ideal și real, București, 1885); Eroii Pindului, București, 1872; Poezii noue
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
nuvela Obsesia, un pictor polonez, fost deținut, își consumă steril trauma, încercând să capteze fantasma unei victime pe pânza care se încăpățânează să rămână albă. Jurnalul nescris al Annei Frank reconstituie, la limita dintre document și ficțiune, paginile incomplete ale manuscrisului real. Evrika! imaginează istoria sinistră a descoperirii gazului Cyklon „B” ca instrument eficient pentru „soluția finală”. În Ringul (text care va fi rescris complet în ediția din 1968) un deținut își reîntâlnește torționarul, după terminarea războiului, sub chipul adversarului din cadrul
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
se înscrie în rândurile Partidului Comunist. Tot acum devine redactor al revistei „România literară”. Înregimentarea sa politică durează însă prea puțin: în 1970, ca urmare a criticilor repetate aduse regimului, i se interzice să mai publice. Drept răspuns, autorul trimite manuscrisul romanului Ostinato în Occident, unde acesta apare în traducere germană în 1971, la Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt, ceea ce a prilejuit retragerea delegației oficiale a României socialiste; se naște „cazul Goma”. În 1977 G. redactează o scrisoare adresată secretarului
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
desfășoară ca o suită de aunțuri matrimoniale expandate (și atît). Textul 31 este o reconstituire genetică a unui fragment proustian transcris de Anne Cadiot, din A l’ombre des jeunes filles en fleur. Alternează textul proustian raturat, adăugit, cu facsimilele manuscrisului orgininal. Aici, nimic nu se află la locul lui, tocmai pentru a-și semnala existența de-plasată, ca deplasare, decalaj; am putea adăuga imediat di-feranță, chiar Da-sein, În măsura În care ceea ce caracterizează ambele concepte este deschiderea, ospitalitatea, dar și insistența, neterminarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cronicii scrise la Curtea lui Ștefan cel Mare. Descoperită într-o compilație de texte de redacție est-slavă (așa-numita Voskresenskaia letopis’, cu circulație în secolele al XVI-lea și al XVII-lea), această variantă a letopisețului Moldovei transpune, cert, un manuscris preexistent în medio-bulgară și ajuns, cum se consideră, în Rusia, în cursul uneia dintre cele două perioade de domnie ale lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Învederând similitudini cu Letopisețul de la Putna, cronica rezumă date după analele autohtone, de la întemeierea țării
CRONICA MOLDO-RUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
ulterior (s-a presupus că emisarii pier pe drumul de întoarcere, la fel și temerarul doctor Klingesporn, ce își asumase riscul călătoriei spre Moldova). Mai blândă se arată soarta cronicii: faptul că umanistul, medic și istoric, Hartmann Schedel, atras de manuscrisul „moldo-vlah” își comanda, expeditiv, o copie (datată aprilie același an) a însemnat salvarea de la dispariție a textului. Complementară versiunilor slavone menite circulației locale, în varianta Bistrița și Putna, redacția germană a cronicii Moldovei pune în centru faptele eroului și cariera
CRONICA MOLDO-GERMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]