15,064 matches
-
prin rezoluția din 11 iunie 1991, semnată de Mihail Gorbaciov, care a conferit "noilor bănci" și "noilor firme" (unele în străinătate) 600 milioane dolari" Ca și în România post decembrista, si in Rusia prietenii KGB-ului au făcut o treabă minunată și de anvergură, sub raportul transferurilor clandestine de fonduri ori însușirii unor hălci întregi din patrimoniul național. Doriți câteva cifre?, întreba retoric Palmer, referindu-se strict la Rusia. "Ei bine: au transferat imediat în străinătate 8 tone metrice de platina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
stil baroc, bombată la mijloc, care se ridică până la boltă. în anul 1935, de ziua Cuvioasei Paraschiva, în curtea școlii de atunci, aflată în vecinătatea bisericii, Dumnezeu i s-a arătat unui copil în chip de bătrânel. în urma acestei arătări minunate, pe acel loc, arătat de bătrânel, s-a săpat o fântână cu apă vindecătoare de boli. Autorul acestei cărți a fost vindecat la ochi, de acea apă când era copil, fiind dus de mama sa, prin anul 1937, când era
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
larg deschiși spre viitor? Nu-mi venea să cred că eram eroul acelor extraordinare întâmplări! Se adeveriseră spusele ghicitoarei din Bârlad, această reușită fiind încoronarea tuturor eforturilor mele din timpul celor opt ani de școală normală, fiind și rodul muncii minunaților profesori ai școlii cu renume, în care am avut norocul să învăț. Cu o dispoziție sufletească de nedescris, revin la școală în același costum național moldovenesc, cu steagul tricolor în mână la ora când, în sufrageria mare a școlii aproape
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aveau credința tare în dreptatea cauzei pentru care luptau, pe când noi... pierduserăm războiul din start... În noiembrie 1942, pe o vreme potrivnică, dușmănoasă, cu lapoviță în România și ninsoare și viscol prin locurile în care mă aflam, primesc o veste minunată. Ni se năștea primul și unicul nostru copil. Sunt anunțat că avem o fată mare și frumoasă!... Sentiment nou pentru mine, cel aflat la răscruce de drumuri și de vânturi! După copleșitorul sentiment de dragoste care ne-a legat, venea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
confort și stimulent al gândurilor înaripate!... Aproape n-am știut când s-a înnoptat, după care, cu aceeași mașină Alieta ne-a dus la locuința fiicei mele... Din ziua următoare, însoțit de ghidul meu drag, încep să cunosc Parisul cu minunatele și neasemuitele frumuseți! În jurul meu văd o altă lume, o lume eliberată de griji mărunte și probleme, o lume deschisă, destinsă și distinsă. E o deosebire enormă, justificată de spațiul de siguranță în care trăiește această lume, în care, fără
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
minunile castelelor de pe Valea Loarei. Priveam cu încântare trăinicia construcțiilor, frumusețea lor intrinsecă și mai ales ambianța mirifică din jur, splendoarea spațiilor verzi, făurite de om. Peste tot, aceeași lume, cu poftă de viață și de frumosul vieții în general. Minunate au fost priveliștile întâlnite, oamenii zâmbind cu amabilitate la tot pasul, minunați au fost însoțitorii mei, care-mi dădeau ample informații la tot ce vedeam, semn că ei le vizitaseră de mai multe ori până atunci. Odată ce ai trecut pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
intrinsecă și mai ales ambianța mirifică din jur, splendoarea spațiilor verzi, făurite de om. Peste tot, aceeași lume, cu poftă de viață și de frumosul vieții în general. Minunate au fost priveliștile întâlnite, oamenii zâmbind cu amabilitate la tot pasul, minunați au fost însoțitorii mei, care-mi dădeau ample informații la tot ce vedeam, semn că ei le vizitaseră de mai multe ori până atunci. Odată ce ai trecut pe această vale a Loarei, ești tentat să o revezi de mai multe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și mai mult de tot ce au creat mai valoros înaintașii! Dar aceasta e o altă problemă a noastră, a românilor. Continuăm să ne plimbăm în doi pe străzile Parisului, vizitând parcuri încântătoare, adevărate oaze de verdeață cu multe și minunate covoare multicolore de flori! Vizităm și unele expoziții și clădiri monumentale, toate imortalizate prin fotografii la fața locului. Revăd o serie de prieteni și cunoștințe din vizitele anterioare, în timp ce alți prieteni și cunoștințe își fac drum spre inima noastră. Mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ospitalitate românească pe aceste meleaguri excesiv de frumoase! Dacă Mariana îi mai vizitase sau îi mai primise în locuința ei ca musafiri, eu nu-i văzusem de la cununia nepotului, cu ani în urmă. Ce frumuseți naturale am văzut și ce tablouri minunate pot inspira aceste priveliști! Poate că tocmai de aceea pictorul s-a stabilit prin acele minunate locuri!... Mi s-a imprimat pe retină un limpede și prea frumos albastru al apelor din jur! Soția pictorului e de o voioșie exuberantă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în locuința ei ca musafiri, eu nu-i văzusem de la cununia nepotului, cu ani în urmă. Ce frumuseți naturale am văzut și ce tablouri minunate pot inspira aceste priveliști! Poate că tocmai de aceea pictorul s-a stabilit prin acele minunate locuri!... Mi s-a imprimat pe retină un limpede și prea frumos albastru al apelor din jur! Soția pictorului e de o voioșie exuberantă ce ne molipsește și pe noi, oaspeții. Veselă peste poate că are musafiri de la drum lung
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
atunci. A supraviețuit din această confruntare, în timp ce fratele lui, Victor, puțin mai în vârstă, cădea jertfă în iunie 1944 pe frontul de la Iași. Parcă-l văd și acum ce hore mândre mai conducea și ce chiuituri ale lui însoțeau acele minunate hore ardelenești. Mama lor, buna mea gazdă, lelea Maria, așa cum îi spuneam când m-a primit ca musafir în casa veche, bătrânească, nu și-a mai revenit din durere și la câțiva ani după aceea a părăsit lumea aceasta plină
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să ne vindece de Caragiale, sau mai precis, de caragialism ca exces, de interpretare și nu numai, prefigurând „despărțirea de Caragiale” prin a-l reda literaturii, dimensiunii exclusiv estetice, dar și culturii din care provine. În acest sens, avem un minunat eseu al Monicăi Lovinescu care vizează reîntoarcerea la Caragiale de dinainte de experiența totalitară, un Caragiale citit în litera lui, în contextul care l-a generat. În acest sens, Alexandru Dragomir propune într-o excelentă lectură a operei recuperarea prin caragia-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ne plasează al periferie, în afara spațiului occi- dental și a virtuților pe care le presupune identitatea Occidentală. Să încercăm să privim pornind de la această concluzie întregul proces de integrare europeană care a debutat cu revoluția din Decembrie 1989. Într-un minunat eseu, „O interpretare platoniciană la O scrisoare pierdută” asupra căruia vom reveni, filozoful Alexandru Dragomir va relega caragialismul de identitatea românească din perspectiva consubstanțialității acestuia cu Periferia în relația sa emblematică cu Centrul, găsind că „problema nu este dacă, astăzi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
schimbărilor, dar și felul în care se situează cei doi în raport cu spațiul cultural din care fac parte. Pentru Radu Stanca, Sibiul constituie un spațiu de reclu- ziune, atemporal, într-o nemișcare de Necropolă pe care-l va evoca într-un minunat eseu, „Sibiu, cetatea umbrelor” publicat în România nouă (an XII, nr. 88, 22 decembrie 1944). Scrisorile reiau parcă în ecou reflecțiile din acest eseu, precum cea din 11 mai 1947 adresată lui „Nego”. „În Sibiu, ce să- ți spun ? Toate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unor discuții... Liviu acum este în Spania de două luni și îl voi întâlni la Madrid peste o săptămână. Dar mai întâi, înainte de a scrie despre peninsula Iberică, cu care voi lua contact, trebuie să-mi fac datoria față de minunata Eladă. Înaintea întoarcerii în țară, astă-vară, am avut norocul de-a face o excursie minunată la Olympia, în Peloponez (cum notam pe data de 14 august '92). Am plecat din Athena cu un autocar plin cu pensionari. Eram obișnuiți, deoarece
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și totuși fascinanți; un sat agățat de stâncă parcă așezat special pentru a se prăvăli în prăpastia de sub el. Uimitor. Stăteam cu sufletul la gura căscată. Nici eu, nici Liviu n-am mai văzut așa ceva vreodată. A fost un drum minunat, cu multe amănunte încântătoare, dar pe care acum nu le amintesc, ele, de fapt, constituind starea de fericire avută atunci, pe care acum o percep (așa ceva se lipește de ființă pentru toată viața). Am ajuns în Olympia pe la 17.30
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și am putut vedea pusta maghiară, cu pământul ei uscat și „șuvițat” - părea a fi părul unei femei neîngrijite, fără verdeață și cu orașe puține. Acum suntem deasupra Austriei - plină de păduri, ordine și munți, munți cu zăpadă și - cred - minunați. Aici sunt nori, dar albi, nu negri ca la noi (!!!). Aștept să văd ce mai urmează. Sunt veselă și încep să uit! E luminos. Uite, din nori ies niște vârfuri obraznice și totodată timide. Ce lume o fi aici? Ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Iar eu nu accept să trag de mâneca pe cineva și să-i spun: „Ce superb lucrez... cu studenții”; „Ai văzut că, dintr-o clasă de nimic de care au fugit atâția profesori, eu am reușit să scot un colectiv minunat care și-a demonstrat în sfârșit valoarea?” sau „Vedeți că sunt cea mai tare din parcare, că am luat Marele Premiu la Festivalul Performanței actoricești?”. Nu! Funcționează în mine un soi de umilință distructivă amplificată de convingerea, din ce în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un drum de coșmar, aș putea spune, am ajuns miercuri dimineața, la ora 4,00 în Hurghada. Am coborât de pe Mis Prestige marți pe la ora 13,00, în Aswan, punctul final al croazierei pe Nil. Nu vom uita niciodată zilele minunate ale acestei călătorii pe apă. De pe vapor ne-am îmbarcat pe o barcă cu motor condusă de un tânăr cu pielea ca abanosul, îmbrăcat într-o cămașă lungă și albă ca zăpada, de o frumusețe stranie și sănătoasă. Am fost
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
scurtăm totodată. Nu există marcaje. Prindem un răsărit de soare superb. Toți suntem obosiți și speriați. Ora 13.30 - șoseaua de centură - Sofia - foarte complicat. Un camion ne scoate pe drumul cel bun. Pierdem două ore. După Jablanița drumul este minunat - peisaj superb, autostradă, viteză, circulație, munți, tunele rutiere luminate. Impresie totală - cel mai frumos lucru din Bulgaria. Ora 16.00 - oprim pentru odihnă. Oboseala este imensă. Îl „pierd” pe Liviu și am o criză de nervi. Căldură mare. Tensiune uriașă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
îmbarcați pentru Creta. Liviu continuă să aibă probleme cu sănătatea. Are și tensiune (15 cu 9). Vom călători pe punte. Am emoții. Doamne, ajută-ne să ajungem cu bine. Zilele acestea Atena a fost înconjurată de foc. Au ars locuri minunate pe care le-am văzut în urmă cu 3-4 ani. Luni 24 iulie 1995- Creta- Hania (camping în afara orașului) Este ora 17.00. Stăm pe stâncile de care se sparg valurile Mediteranei. În zare se proiectează munții insulei, reci și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
insulei, într-un peisaj sălbatic. Am plecat dis de dimineață de la Hania, am trecut prin Kastelli, ne-am cumpărat roșii, brânză și pâine, am străbătut un drum mai puțin frecventat, foarte îngust și prăpăstios dar care ne-a oferit priveliști minunate. Voiam să ne întoarcem, dar am descoperit acest camping într-un golf bântuit de un vânt năpraznic și străjuit de stânci curioase și clar conturate pe cerul albastru. Aici marea este mai rece și cu valuri mari. Am stat pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
suntem nemți sau de altă naționalitate (în afară de cea română). Deși Liviu era obosit, ne-am hotărât să intram în Slovenia în aceeași seară. Și am făcut foarte bine, căci după vreo două ore de mers, ne-am liniștit, datorită peisajului minunat al țării despre care nu știam aproape nimic. Slovenia - o țară de poveste, curată și inundată de case cochete, cu flori a căror bogăție nu face decât să te liniștească. Am înnoptat la Ptuj, la un hotel cochet, cu cameră
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aceea, ne-am rupt total de această belea a secolului, televizorul. Nu ne-am grăbit, deoarece intrarea în Italia era abia de pe data de 12 iulie. Am oprit unde am vrut, am plecat când am vrut. A fost o zi minunată. Cred, cea mai frumoasă de pe tot parcursul drumului făcut până în Spania. Pornind din Ptuj pe la 12.00, am vizitat Mariborul, de acolo plecând spre Lubljana, dar pe drumuri naționale, tocmai pentru a ne bucura de priveliștea oferită. Sâmbăta 19 iulie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o rulotă, pe malul fluviului Po. Dar oboseala a fost atât de mare, încât am adormit ca niște cosași după o zi de muncă. Dimineața ne-am văzut cu Mădălina și cu Ciprian, cel din urmă oferindu-ne o zi minunată atât în orașul în care se fabrică viorile, cât și în Milano, unde nu visam să ajungem. Tot puțin presați de timp (dar acum ne dăm seama că inutil), am vizitat Domul din Milano, asistând chiar la slujba de duminică
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]