14,154 matches
-
Poarta Valorii Spirituale. Ajungem la Templul Păcii Eterne într-o oră. În fața mea se află o clădire spațioasă, cu sute de păsări care și-au făcut cuib sub streșini. Sunt primită de un călugăr tânăr care este și eunuc. Are obrajii roșii și o aluniță între sprâncene. An-te-hai îmi anunță numele și titlul, iar călugărul aduce un registru imens. Ia o pensulă, o înmoaie în cerneală și îmi scrie numele cu majuscule. Sunt condusă în templu. După ce trecem de câteva intrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestatea Sa să-și amintească atât plăcerea, cât și pe cea care i-a oferit-o. Privesc la fundurile ivorii care se leagănă în fața mea și încerc să mi le închipui pe fete nu singure în pat, ci cu bărbați. Obrajii încep să-mi ardă. Nu de rușine, ci pentru că știu că urmează să încerc eu însămi. — Suntem în afaceri de multă vreme, zice patroana, încercând să-mi înlăture dubiile. Bărbații vin cu orice preț. Noi le redăm viața. Noi eliberăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că există lucruri care sunt pur și simplu imposibil de obținut și că e o dovadă de înțelepciune să îți recunoști propriile limite. Ține oare ceva de mine în acest moment? Perna de mătase îmi pare moale și rece pe obraz. Nu îmi mai pot îndruma gândurile pe această cărare. Aud în minte o arie: Precum o piatră de râu care se rostogolește în susul dealului, precum un cocoș căruia îi cresc dinți... Mă trezește o atingere pe umăr. — Cum îndrăznești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trupul meu se revoltă împotriva voinței mele de a executa ceea ce am fost învățată. — Voi trimite după cineva care să te înlocuiască. Majestatea Sa se apleacă. Miroase a coajă de portocală. Am chef să fiu satisfăcut. Respirația sa îmi atinge obrazul și pare să-i placă amenințarea. Vreau un papagal. Cuu-cuu! Cuu-cuu! Cântă sau dispari! Cuu-cuu! Deznădejdea mă împresoară și eu tot nu îmi găsesc cuvintele. — Eunucul-șef Shim așteaptă chiar în spatele ușii, continuă Majestatea Sa. Îl voi chema să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmi aparține mie. De-ar fi să merg în mormânt mâine, voi lua cu mine această noapte. Lumina lunii se mută și strălucește acum prin cadrul sculptat al ferestrei. Umbrele par o broderie care se revarsă pe podea. Îmi lipesc obrazul de cearșaful moale, mătăsos al patului imperial și îmi ating pielea de trupul Fiului Cerului. Vreau să-i mulțumesc că ne-a dezbrăcat de titlurile noastre și a permis să ne atingem așa cum o fac sufletele obișnuite. Mă relaxează acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din nou ceștile cu ceai. — Fiul Cerului a fost ofensat, îi spun eu. China a fost ofensată. Tuturor le e prea rușine să recunoască asta! Prințul Kung îmi face semn să vorbesc încet. Lui Hsien Feng i s-au îmbujorat obrajii în somn. Mai mult ca sigur că are din nou febră. Respirația îi este greoaie, de parcă în plămânii săi nu ar intra destul aer. — Fratele Domniei Voastre crede în pa kua - cele opt diagrame - și în feng shui, îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmi spune că sunt fructe roșii peste tot: — Seamănă cu niște pete de sânge. V-au acoperit grădina, iar unele au rămas între țiglele acoperișului. O primesc pe Norișor, o servitoare în vârstă de cincisprezece ani, cu ochi mici și obrajii împliniți. Cum trebuie să mă supun dorinței primei soții, îi ofer lui Norișor o sumă frumușică, pe care fata o primește cu un „Vă mulțumesc“ dulce. Îi spun lui An-te-hai să stea cu ochii pe ea. După câteva zile, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spre ea, cu ambele brațe întinse: — Împărăteasa mea, o cheamă el încetișor. Ridică-te, te rog. Nuharoo nu vrea să se ridice: — Nu sunt o împărăteasă bună și merit să fiu pedepsită, zice ea, cu lacrimile curgându-i șiroaie pe obraji. Vă rog să mă iertați că nu mi-am îndeplinit îndatorirea. — Ești cea mai miloasă persoană pe care o cunosc, răspunde împăratul. Orhideea e foarte norocoasă că te are drept soră. Eu zac la pământ. An-te-hai mă ajută să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să sap în pământ, dar e încă tare. An-te-hai mi-a adus un sac cu bulbi de flori de anul trecut și mi-a spus: — Plantați o dorință pentru bebeluș, doamnă. Puteam să-mi dau seama că dormise adânc, căci obrajii îi erau roșii ca mărul. Desigur, i-am răspuns. Ne-a luat o zi întreagă să plantăm bulbii. Mă gândeam la fermierii de la țară și îmi închipuiam familiile care se căzneau să desțelenească solul înghețat. Punându-mi mâna pe burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și au capetele bogat împodobite cu ornamente. Se lasă în genunchi și ne urează lui Nuharoo și mie „zece mii de ani de longevitate“. Nu mă simt în largul meu atunci când doamnele înconjoară leagănul și îl sărută pe Tung Chih pe obraji. Buzele lor date cu roșu mă fac să mă gândesc la niște lupi înfometați care sfâșie un iepure în bucăți. Când doamna Yun trece pe lângă mine, simt mirosul unei plante neobișnuite. E îmbrăcată într-o rochie de mătase galben pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unei plante neobișnuite. E îmbrăcată într-o rochie de mătase galben pal, brodată cu crizanteme albe. Cerceii ei sunt ca două globuri cât nucile, care i se leagănă până la umeri. Când se așază și zâmbește, i se văd gropițele din obraji: — Bebelușul doarme toată noaptea? întreabă ea. Nu încă? Nuharoo mă privește neliniștită. — Aș fi recunoscătoare pentru niște cuvinte de noroc, îi spune ea doamnei Yun. — Ați observat că prunii au înflorit? De parcă nici nu ar fi auzit-o pe Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asta este valabil în cazul meu. — Și ce să fac atunci, Orhideea? Ochii lui Rong se măresc de nedumerire. Tristețea îmi apasă pieptul, și știu că trebuie să rămân tăcută pentru a mă putea stăpâni. Rong își pune cu delicatețe obrazul lângă al meu: — Te-ai îndrăgostit, cu siguranță, de împăratul Hsien Feng. A fost o... prostie din partea mea. Voi ține minte lecția ta, Orhideea. Știu că trebuie să fie greu. Dar eu tot o invidiez pe sora mea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
confecționată din satin, piele, puf de lebădă, argint și safire, cu pene de vultur la săgeți. — Și sabia dumneavoastră? El îmi dă sabia. E grea. Când îmi trec vârful degetelor de-a lungul tăișului, simt că mă privește. Roșesc în obraji. Sunt rușinată de felul în care acord atenție unui bărbat, deși nu pot numi natura interesului meu. An-te-hai m-a informat că Yung Lu s-a remarcat pe scena politică a Chinei prin propriile sale merite. Trebuie să-mi stăpânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca un copil. Nimeni nu a văzut pe cineva atât de sfâșiat de durere în fața împăratului decedat. Kung jelește pentru că nu poate înțelege de ce Hsien Feng nu i-a acordat șansa de a-i spune adio. Lacrimile îi curg pe obraji. Cu siguranță își dorește ca fratele lui să poată vedea ce greșeală a făcut. Prințul Kung știe ceea ce Nuharoo și eu nu știm, și anume că Su Shun a eșuat deja în prima sa tentativă de a-l răsturna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
membru din Grupul celor Opt, să-i contacteze pe generalul Sheng Pao și generalul Tseng Kuo-fan pentru sprijin militar. Când Chiao a scăpat informația în mod accidental, Su Shun a negat totul și a anulat în secret complotul. Îmi acopăr obrajii cu pudră din belșug și apoi îmi pun rochia de doliu. Bag de seamă că fața lui Nuharoo s-a umflat. Pielea ei, de obicei strălucitoare, s-a făcut de un alb tern, fără viață. Lacrimile i-au trasat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cercetașii și iscoadele noastre au verificat siguranța templului. Templul pare a fi bine pregătit pentru sosirea noastră. Acoperișul vechi a fost lustruit și înăuntru s-a făcut curățenie. Mai-marele călugărilor este un bărbat cu înfățișare blândă, cu buze subțiri și obraji rotofei. — Zeița milei, Kuan Ying, a transpirat, zice el zâmbind. Am știut că acesta era mesajul Cerului care îmi spunea că Majestățile Voastre veți trece pe aici. Deși templul este mic, urarea mea umilă de bun venit se întinde de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă uit înapoi. În noaptea aceea, când An-te-hai a venit la mine, l-am dat la o parte. Eram furioasă și dezgustată de mine însămi. An-te-hai s-a lovit peste față cu ambele mâini până când i-am ordonat să înceteze. Obrajii i s-au umflat ca niște chifle coapte. Nu putea suporta suferința mea, mi-a zis. Și a insistat să înțeleagă prin ce trec. I-a mulțumit Cerului că îl făcuse eunuc și a zis că viața sa era destinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dresarea noilor papagali. Îi botezase după predecesorii lor: Învățatul, Poetul, Preotul Tang și Confucius. El a plătit un meșteșugar să cioplească o bufniță din lemn, pe care a botezat-o ironic Su Shun. Am revenit la palatul meu, roșie în obraji de la mersul prin zăpadă. Nu mă simțisem niciodată atât de vulnerabilă. Voiam să se întâmple ceva ce nu-mi era permis să-mi doresc. Nu-mi puteam închipui la ce ar putea duce sentimentele mele. Îmi era teamă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Elenă Marin Alexe Nostalgice clipe ce nu le dau glas Prin murmur în gând fac haotic popas. De-atâta-ntuneric mă simt obosită Alerg înspre cruce mă frâng în ispita. Cu lacrimi mi-acopar tristețea-n obraz Și-n durerea ce strigă, las spiritul treaz. Nu mai zăresc drumul pe care mergeam Și plâng liliacul ce-atât îl iubeam. Cu șoaptele-n vânt voi aprinde iar zarea Prin temeri, năluci ce-mi umbresc azi cărarea. Dar o
Visul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83242_a_84567]
-
făceau. Doar părinții mei și portarul unchiului Will (care era atât de bătrân și de drăguț, Încât i se ierta orice) Încă persistau să mă strige pe numele Întreg. —Doar alergătura obișnuită după taxiuri, George, oftai eu, ciupindu-l de obraz. Cum ți-a mers azi? — O, grozav, ca de obicei, răspunse el, fără vreo urmă de sarcasm. Am văzut soarele timp de câteva minute azi-dimineață și de-atunci sunt fericit. Grețos. —Bette! l-am auzit pe Simon strigând din holișorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și simplu povești sub amenințarea deadline-ului. Luă o Înghițitură și apăsă telecomanda, ca să reducă la tăcere ambele televizoare simultan. Doar cincisprezece secunde În seara asta. Un record. Ajunge deocamdată, spuse el, luându-mă În brațe și pupându-mă rapid pe obraz. Arăți excelent, scumpo, ca de obicei, dar chiar ai muri dacă ai pune pe tine și-o rochie din când În când? Trecu destul de abrupt la analiza vieții mele, subiect aflat pe locul doi În topul preferințelor sale. Unchiul Will
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
avea câte un costum Chanel, menajera bătu la ușa biroului, ca să ne anunțe că masa era gata. Ne-am luat băuturile și ne-am Îndreptat spre sufragerie. —O zi productivă? Îl Întrebă Simon pe Will, sărutându-l Încă o dată pe obraz În semn de salut. Făcuse un duș, se schimbase În niște pantaloni de in hefnerieni stil pijama și ținea În mână un pahar de șampanie. Sigur că nu, răspunse Will, lăsând deoparte martini-ul, ca să toarne Încă două pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Sau chiar și mai bine, un ticălos tânăr și strălucitor, cu care să te joci o seară, zise Will făcându-mi cu ochiul, doar pe jumătate În glumă. — Sunteți cei mai tari, am spus eu, sărutându-i pe amândoi pe obraz Înainte de a-mi recupera geanta și haina. N-ai nici o remușcare când Îți Împingi singura nepoată spre pierzanie, nu-i așa? Nici măcar una, anunță Will, În timp ce Simon aproba grav. Du-te și fii o pipiță de treabă și distrează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
afară, lângă porcăria asta de cârciumă, de o mie de ani și tipul ăla nu mă lasă să intru. Penelope o să mă omoare! Hei, Bette, și eu mă bucur să te văd, spuse Michael, aplecându-se să mă sărute pe obraz. —Scuze, am spus, Îmbrățișându-l mai Întâi pe el, apoi pe Megu, drăguța japoneză, studentă la medicină, cu care deja locuia. Ce mai faceți? Cum naiba ați reușit să vă faceți amândoi timp pentru chestia asta? — Se Întâmplă cam o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
celălalt senior În afară de mine. Și de tine, mai nou, spuse ea, pe un ton pe care n-am reușit să-l calific exact. —Bună, scumpo, mă bucur să te cunosc, spuse Leo, ridicându-se de pe scaun să mă sărute pe obraz. Întotdeauna mă bucur să văd o nouă față drăgălașă În birou. Se Întoarse spre Elisa și spuse: Scuze, scumpete, dar trebuie să fug ca să mă Întâlnesc cu tipul cu jeanșii Diesel pentru un mic dejun Întârziat. Spune-i tu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]