14,795 matches
-
categoria statelor "imperialiste", "avide" sau "dinamice"." (Wolfers 1962: 86; pentru aceeași problemă vezi și Griffith 1992: 61) Dacă așa stau lucrurile, atunci nu va exista un singur tip de politică a securității, bazată pe putere, care să fie cea mai rațională în orice situație. Wolfers deosebește în continuumul sistemului internațional diferite grade între polul puterii și polul indiferenței. În primul caz, politica puterii este necesară. Încercările de a considera o putere imperialistă ca Germania nazistă doar ca un simplu membru al
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dezvoltă în schimb (1962: 28-9) o triadă a scopurilor politicii externe: puterea (puissance), securitatea și gloria/ idealurile. El accentuează faptul că nu se poate reduce comportamentul politic extern la doar una din componentele triadei. În afară de aceasta, nu există nici un motiv rațional pentru a presupune că tendința spre putere sau securitate ar fi un comportament prezent la toți diplomații. Din perspectiva scopurilor plurale ale politicii externe, nu se poate vorbi de o unică relație mijloace - scopuri, de o unică politică externă rațională
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rațional pentru a presupune că tendința spre putere sau securitate ar fi un comportament prezent la toți diplomații. Din perspectiva scopurilor plurale ale politicii externe, nu se poate vorbi de o unică relație mijloace - scopuri, de o unică politică externă rațională sau de un unic interes național. Al doilea motiv pentru care Aron neagă aplicabilitatea unei abordări economice a disciplinei relațiilor inter-naționale este dependența sa de putere ca principal concept explicativ. Puterea nu este fungibilă, așa cum sînt banii. Termenul de fungibilitate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ținta trebuie atinsă într-un timp anume. Diplomația sovietică este mai sensibilă la o forță contrară, mai pregătită să se disperseze în sectoarele individuale ale frontului diplomatic, atunci cînd acea forță e resimțită ca prea puternică și este astfel mai rațională în logica și retorica puterii." (Kennan 1951: 118-19) În acest punct, Kennan face o expunere realistă a ceea ce îi pare lui a fi o politică în linii mari realistă. Politica externă sovietică este percepută ca o formă a politicii puterii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sînt cele care au influențat agenda de lucru a disciplinei relațiilor internaționale. Teoriile realiste se concentrează asupra explicării comportamentului statului. Atîta vreme cît realismul presupunea distribuția puterii ca fiind caracteristica determinantă a sistemului internațional, el putea pleda pentru o politică rațională, unică, a interesului național. Și cum presupunea un unic "interes național", nu mai era necesar să se ocupe de politica internă, afară de cazul cînd aceasta putea fi considerată un obstacol în calea aplicării acelei raison d'état. Politica externă își
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
posibil, cel cognitiv, în timp ce Steinbruner (1974: 77, 142, nota 13) declară explicit că modelele lui Allison sînt echivalente cu două dintre modelele sale. Combinînd lucrările celor doi autori, rezultă patru modele generale de analiză decizională. Paradigma analitică (primul model: actorul rațional) susține viziunea realistă tradițională asupra lumii, în care politica externă este analizată pe baza idealului maximei raționalități, înțeleasă ca interes național. Acest model presupune că factorii interni care influențează luarea deciziilor sînt constanți și de aceea neglijează analiza lor. Paradigma
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
organizaționale. Aceasta se aplică adunării informațiilor necesare pentru o corectă evaluare a amenințărilor; de exemplu, o birocrație are doar cîteva categorii cu ajutorul cărora poate clasifica și înțelege evenimentele. Ea se aplică de asemenea și etapei de implementare, în care alegerile raționale pot fi împiedicate de gama limitată a opțiunilor pregătite. Modelul politicii guvernamentale (al treilea) tratează deciziile ca rezultat al negocierilor între grupuri. El seamănă cu primul model prin aceea că se bazează tot pe presupoziția actorului rațional (din acest motiv
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în care alegerile raționale pot fi împiedicate de gama limitată a opțiunilor pregătite. Modelul politicii guvernamentale (al treilea) tratează deciziile ca rezultat al negocierilor între grupuri. El seamănă cu primul model prin aceea că se bazează tot pe presupoziția actorului rațional (din acest motiv, Steinbruner le-a inclus pe amîndouă în aceeași categorie). Ele diferă în principal în privința nivelurilor cărora le sînt aplicate. În timp ce în primul model alegerea este cauzată de constrîngerile sistemice și de interacțiunea strategică a statelor și a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
putea să nu reflecte raționalitatea instrumentală. Nici receptarea, nici prelucrarea informațiilor nu este ghidată în mod necesar de rațiune. Modelele pot fi rezumate după cum urmează (vezi tabelul 5.1). Tabelul 5.1 Modelele de analiză a politicii externe (Allison/Steinbruner) rațional non-rațional impersonal modelul I: actorul rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Nici receptarea, nici prelucrarea informațiilor nu este ghidată în mod necesar de rațiune. Modelele pot fi rezumate după cum urmează (vezi tabelul 5.1). Tabelul 5.1 Modelele de analiză a politicii externe (Allison/Steinbruner) rațional non-rațional impersonal modelul I: actorul rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național este tratat ca o alegere rațională
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
analiză a politicii externe (Allison/Steinbruner) rațional non-rațional impersonal modelul I: actorul rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național este tratat ca o alegere rațională în vederea unor scopuri date și în circumstanțe determinate. După o analiză a raportului costuri-beneficii, alegerea optimă constă în găsirea acelei soluții care maximizează valoarea relativă a diverselor scopuri
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național este tratat ca o alegere rațională în vederea unor scopuri date și în circumstanțe determinate. După o analiză a raportului costuri-beneficii, alegerea optimă constă în găsirea acelei soluții care maximizează valoarea relativă a diverselor scopuri. La nivel individual, decizia este analizată în interacțiune strategică. Prin interacțiune strategică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
neapărat toate informațiile sînt disponibile, iar calculul consecințelor poate fi greșit. Ceea ce este important din perspectiva paradigmei analitice este ca decizia să fie luată în acest mod calculat (rațional) și nu ca rezultatul ei să se dovedească modul cel mai rațional de a atinge scopurile propuse. Date fiind principalele asumpții ale războiului psihologic și scopul scurtării războiului, era probabil rațional din partea forțelor aliate să distrugă și Dresda, și Tokyo prin bombardamente masive. Dar, după cum se știe acum, această strategie militară nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
avut efectul scontat. În acest model, comportamentul individual trebuie să reflecte intenția. Comportamentul este necontradictoriu și explicabil. Interesul explicativ pe care îl prezintă acest model derivă din coerența sa logică, care are în vedere un singur actor, o singură acțiune rațională maximizatoare de valori (într-un singur moment) și îmbinarea dintre ceea ce actorul dorește să facă (obiectivele sale) și rațiunile pentru care vrea să facă acel lucru (motivele sale). Concret: "Rigoarea acestui model provine din faptul că el admite că acțiunea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
poate da răspunsuri satisfăcătoare. În primul rînd, nu e clar de ce MRBM-urile [rachetele balistice cu rază medie de acțiune] au fost instalate înainte ca SAM-urile [rachetele sol-aer] să fie operaționale. Această greșeală în coordonarea temporală contrazice perspectiva actorului rațional, care ar trebui să considere instalarea drept un efort planificat cu grijă. Apoi, sovieticii au eșuat inexplicabil în camuflarea așezărilor rachetelor. În al treilea rînd, pare fără sens să continui instalarea rachetelor și să te aștepți ca ele să rămînă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ipotezele primului model cu privire la o a doua problemă, anume de ce Statele Unite au optat pentru blocadă (numită diplomatic carantină). Aceasta este singura întrebare la care modelul actorului rațional nu are mari dificultăți în a răspunde. Decizia Statelor Unite apare ca o alegere rațională evidentă, într-o lume nucleară bipolară, în care trebuie găsită o cale de mijloc între necesitatea evitării războiului nuclear și o lipsă de reacție care ar permite expansiunea inamicului. Carantina a fost tocmai această cale de mijloc, care permitea cîștigarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
să fie sub semnul întrebării, atîta vreme cît pozițiile nu erau întărite, ci foarte vulnerabile în fața unei contralovituri americane. Prezența rachetelor antitanc adăuga și o notă de absurd listei enigmelor. Cele mai multe dintre aceste enigme, majoritatea de nedezlegat pentru modelul actorului rațional, pot fi soluționate convingător în cadrul modelului procesului organizațional, prin analizarea procedurilor de operare standard ale forțelor militare sovietice în privința regimentelor de luptă și a instalării rachetelor: toate elementele enumerate mai sus sînt părți standard ale unei baze sovietice de rachete
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ca o împletire de decizii relativ independente. Analiza începe cu poziționarea principalilor decidenți. Din această poziție, cu importanța și rolul respectiv, analiștii pot deduce percepțiile și preferințele necesare, pentru a face predicții credibile. Analiza se concentrează asupra interacțiunii dintre actorii raționali; este o abordare interacționistă sau strategică. Decizia este concepută prin analogie cu vectorii de forță din fizică, ea reprezentînd vectorul rezultant al puterii de negociere respective, bazată pe avantajele negocierii, abilitate și voință, precum și pe percepția celorlalți asupra acestor factori
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
existența: mintea separă alternativele și le urmează separat. Astfel, în loc să răspundă conflictelor între valori integrîndu-le, mintea poate impune o ordine desconsiderînd, cel puțin temporar, una dintre alternative. Aceasta impune o judecată bine delimitată și categorică. Ea contrastează cu decizia clasică rațională, în care scopurile contradictorii trebuie, cel puțin într-o manieră limitată, să se alinieze unei măsuri a utilității comune. Al treilea model al lui Allison se ocupă de decidentul individual. În condiții de complexitate, modelul procesului cognitiv poate produce diferite
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
modelul procesului cognitiv poate produce diferite așteptări și poate cere ca noi date să fie luate în considerare. Modelul politicii guvernamentale propus de Allison consideră deciziile ca rezultînd dintr-o negociere intraguvernamen-tală, în care se presupune că decidenții sînt actori raționali. Din perspectiva teoriei procesului cognitiv, raționalitatea nu mai poate fi asumată ca atare. Căutarea comună a unui compromis este îngreunată de aspectele cognitive ale deciziei. În special dispozițiile cognitive ale decidenților celor mai importanți pot crea o diferență. Astfel, luarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
O CRITICĂ A REALISMULUI? Abordarea lui Allison a fost considerată o critică a explicațiilor dominante în disciplina relațiilor internaționale și (de aici) a realismului în particular. Din moment ce o anumită formă a realismului se apropie de modelul I, cel al actorului rațional și din moment ce acest model s-a dovedit a fi cel mai puțin folositor pentru înțelegerea deciziilor efective din timpul crizei rachetelor din Cuba, modelele lui Allison sînt adesea considerate ca o despărțire de realism. Politica birocratică, așa cum a fost numită
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
explicațiile excluse de modelul actorului rațional ar trebui să nu se dovedească posibile, din perspectiva celorlalte modele. Totuși, aceasta din urmă este o posibilitate. Presupoziția unui sistem anarhic este aceea că statele care nu urmează calea cea mai bună (politica rațională) vor avea de suferit. Presupunînd că deciziile de politică externă pot fi rezultatul unui proces nonrațional, nu mai este chiar evident că o deviere de la așa-numitul interes național va fi inevitabil sancționată de sistemul internațional. Cu toate că și ea are
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Presupunînd că deciziile de politică externă pot fi rezultatul unui proces nonrațional, nu mai este chiar evident că o deviere de la așa-numitul interes național va fi inevitabil sancționată de sistemul internațional. Cu toate că și ea are ca efect imposibilitatea determinării raționale a (unui) interes național, această argumentare este întrucîtva distinctă de diferențierile privitoare la sistemul internațional introduse de scriitori realiști ca Aron, Kissinger sau Wolfers (vezi capitolul 3). Acești scriitori distingeau între mai multe tipuri de medii internaționale - cum ar fi
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
specializați în privința unei zone sau a unei țări, este o indicație că practicienii se încred în modelul I mai puțin decît unii observatori. Ceea ce rezultă din această argumentare nu este că sistemul internațional anarhic stabilește raza de acțiune a opțiunilor raționale, adoptate în ultimă instanță de politicile externe, ci invers, interacțiunea tradițiilor din politica externă instituie raza de acțiune a opțiunilor raționale individuale. Acest argument, aparent banal, are o importanță capitală. Disciplina era conștientă de multă vreme de dificultatea îmbinării explicațiilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unii observatori. Ceea ce rezultă din această argumentare nu este că sistemul internațional anarhic stabilește raza de acțiune a opțiunilor raționale, adoptate în ultimă instanță de politicile externe, ci invers, interacțiunea tradițiilor din politica externă instituie raza de acțiune a opțiunilor raționale individuale. Acest argument, aparent banal, are o importanță capitală. Disciplina era conștientă de multă vreme de dificultatea îmbinării explicațiilor care privilegiau fie nivelul internațional, fie nivelul statal (Singer 1961). Ca un compromis practic, ea a efectuat adesea o diviziune a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]