19,447 matches
-
tinerii needucați din zone neprivilegiate pot înțelege și pot accepta asemenea distincții puțin prea subtile. Hibriditatea fiind una dintre trăsăturile definitorii ale culturii de masă în general, inclusiv ale muzicii hip hop, experimente precum integrarea unor elemente jazz, pe lângă un simț al umorului și al ridicolului ceva mai pronunțat, au dus la forme alternative, precum cele promovate de grupuri ca A Tribe Called Quest. Inițial, au șocat prin detalii revoltătoare precum texte mult prea blânde, lipsa blondelor, a mașinilor de lux
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
federale (puterea legislativă, executivă, judecătorească) să își sporească puterea în detrimentul celorlalte. Mișcarea de neîncredere față de puterea federală, și în special față de posibilitatea abuzurilor de putere prezidențiale s-a numit anti-federalism. În special în situații foarte critice, atunci când este de bun simț să te aștepți la oportunitatea unei mâini forte, președinți precum Abraham Lincoln, Franklin Delano Roosevelt, Harry Truman, și-au depășit atribuțiile constituționale, devenind ceea ce istoricul Arthur M. Schlesinger, Jr. (vezi SCHLESINGER, JR., ARTHUR M.) numea președinți imperiali. Ideea de președinte
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Deși romanul poate să fi pierdut din atracția inițială a prospețimii unei limbi a adolescenților din perioada imediat postbelică, el rămâne, după unii, o expresie perenă a inocenței americane, articulând dorința de a evita problemele maturizării și a asumării unui simț istoric (Millard: 14). Salinger s-a lăsat sedus de personajul său, care treptat s-a transformat într-o ființă reală pentru el, autorul devenind probabil unul din fanii protagonistului acestui roman de tip cult. Nu a permis ecranizarea cărții, atunci când
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
socialistă, fascinația modelului transatlantic devine irezistibilă pentru unii. WESTERN Westernul este genul artistic tipic american în literatură și film, ilustrare elocventă a tezei frontierei (vezi FRONTIER THESIS) și a excepționalismului american, exaltând individualismul, rezistența și inventivitatea. Westernul tradițional nu promovează simțul comunitar, eroul fiind un solitar, șerif, cowboy disponibilizat sau vânător de recompense, ce rezolvă singur problemele create de bande ce terorizează un orășel din Vestul Sălbatic, de regulă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (profitând astfel de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a fost supusă unei operații de lobotomie, socotită încă practică standard în tratarea unor forme grave de boli mentale. Rose a rămas la stadiul de inteligență al unui copil pentru restul vieții, iar fratele a trăit tot timpul cu un simț al vinovăției, reproșându-și faptul că nu a putut să o apere și să o ajute. Ajunge la New York, unde devine Tennessee, nu Mississippi Williams, piesele sale începând să atragă atenția (ceea ce devine pseudonimul său literar fusese porecla dată de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
suflet, și trupul. Dar prin harul acestei Taine se dă În mod principal vindecarea trupului. Numai când este rân‑ duit de Dumnezeu ca bolnavul să moară, nu se produce acest efect principal, ci numai celelalte. Prin ungerea cu untdelemn sfințit, simțurile sunt curățite, sfințite, Întărite În ele Înseși Împotriva ispitelor ce vin de la lucrurile din afară și de la forțele rele nevăzute prin mijlocirea lor”313. Astfel, În rugă‑ ciunile Maslului În care se cer deodată tămăduirea trupului, iertarea de păcate și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
este o persoană foarte cumsecade. Seamănă cu o trufă de ciocolată - dur și sec la suprafață, moale și pufos în interior. Este foarte sensibil, dar toată viața și-a ținut sentimentele sub control. Deși nu va recunoaște niciodată, are un simț al umorului foarte dezvoltat și îi face plăcere să fie înconjurat de oameni entuziaști. Nu îi plac persoanele la fel de morocănoase ca și el. în cazul unui șef Morocănos, cea mai bună abordare o reprezintă provocarea. Glumește cu el, tachinează-l
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
După un moment de tăcere, am observat că șeful încerca să-și înăbușe un zîmbet. Se pare că, după ce am plecat, unul din vicepreședinți a început să vorbească despre „neobrăzarea” mea, la care șeful a replicat: „Nu mai are nimeni simțul umorului?”. Nimeni, nici măcar vreun șef Morocănos, nu a concediat vreodată pe cineva pentru că a fost prea vesel, prea entuziast sau prea motivat. Nu uitați acest lucru. Dacă te calcă pe nervi, dă-l gata cu bunăvoința ta. Desigur, mai există
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scârbă. În locul singurătății și așlț cățărării pe stânca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității pâinii cotidiene; un sentiment de certitudine facilă; o închidere progresivă a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescândă a mușchiului, o lăsare moleșită în fotoliul de șef de serviciu, cu împărțirea lumii în grade ofițerești
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții”. Judecata de valoare rămâne reticentă și abia concesivă: „În limitele acestui imagism nu se poate tăgădui lui Ilarie Voronca o voluptuoasă receptivitate senzorială, un simț al plasticei cuvântului excelent și o aptitudine de a ridica la rang poetic orice percepție”. Citit astăzi dintr-o altă perspectivă, în favoarea căreia argumentează o întreagă istorie a poeziei moderne, ce nu mai urmărește o exterioară coerență a „ideii” sau
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în virtutea unei angajări totale a spiritului în actul creator. În orice caz, acest capitol al scrisului lui Voronca face corp comun cu întreaga sa operă, reactivând în forme noi de expresie reperele fundamentale ale viziunii sale lirice, confirmând acel excelent „simț al plasticei cuvântului”, despre care vorbise încă G. Călinescu, în pagini în care ferventa aspirație a comuniunii universale sub semnul „miracolului” poetic capătă, nu o dată, reliefuri memorabile. CONFIGURĂRI ALE IMAGINARULUI Aproape totul argumentează, cum am văzut, atât în programul teoretic
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ar fi descoperit dintr-o dată acel spațiu de „dincolo de mâhniri”, - invocat într-unul din poemele vechi, iar această revelație i-ar produce o adevărată stare de euforie a libertății regăsite, de bucurie intensă a numirii lucrurilor, de exaltare a tuturor simțurilor. Relația eu-univers se conturează, încă din versurile constructivist-integraliste, ca apel și îndemn la o cât mai intimă participare la dinamica universală. Titlul volumului ce adună o parte din aceste poeme este, știm, Invitație la bal, și el rezumă oarecum în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
gazéle” - implicarea în procesul transformator: „Șoim, ochiul răscolește somnul lânced al plantelor” (Brățara nopților, V). Oriunde am deschide cărțile lui Voronca, eul poetic se definește ca fiind prin excelență spectatorul, în înțelesul cel mai general al cuvântului. Organul său de simț cel mai solicitat rămâne ochiul, iar lumea surprinsă cu predilecție de privire se coagulează frecvent în unități și ansambluri spațiale care sugerează etalarea, prezentarea, desfășurarea, cuprinderea, înregistrarea unui cât mai mare număr de obiecte (imagini): perspectivă cumulativă, totalizantă, pe care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
consecințele ei, să se vadă capitolul următor. Dar iată ce zice Părintele Stăniloae: Destinația trupului este ca spiritul uman să lucreze prin el la transfigurarea sau spiritualizarea întregului cosmos, a întregii naturi. El trebuie înnobilat și transfigurat sau spiritualizat în simțurile lui, pentru ca prin el să transfigurăm lumea. Pilda și puterea aceasta ne-o dă Hristos"64. Numai un trup perfect sănătos spiritualicește, ca al lui Iisus, putea să suporte supraumanele chinuri de pe Golgota. Însă cei care fac din trup un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Eminescu "n-a înțeles nimic din istoria lui" (adică din istoria românilor!), elitistul cu "studii înalte" de azi crezând că-l poate compara pe ziaristul de la Timpul "cu un fel de Tucă Show al timpului său". De ce? Fiindcă "nu avea simț istoric și viziune", fiind "ultimul reprezentant al medievalismului românesc". Din această pricină, Eminescu nu a produs un salt decisiv în poezia românească, așa cum poate vedea orice intelectual cu minimă luciditate, ci, dimpotrivă, "a întârziat evoluția poeziei române cu cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
abandonat centralitatea de tip totalitar. Aparent, fiindcă el n-a reușit să întrevadă centrul trivalent al sacrului. Când Cantor, genialul contemporan al lui Eminescu, s-a întâlnit cu problema infinitului, el nu l-a numit postfinit, ci transfinit. Ce extraordinar simț al "rectificării denumirilor"! Or, cea mai bună atitudine în fața modernului și a postmodernului este cea transdisciplinară, dovedită de d-l Negoiță însuși în postură de cibernetician avangardist. El, de fapt, se-ntâlnește nu numai cu logica nicasiană a lui Hermes
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
firii, deoarece vrea să adopte "virilismul", să dobândească pseudo-drepturile bărbaților: grosolănie, cinism, viață aventuroasă, violență, neglijarea familiei, fumatul, drogurile etc. Din acest punct de vedere, critica feminismului amintește de cea a lui Nietzsche. Exemplul fumatului este de un mare bun simț: "femeile au început să fumeze, în timp ce adevăratul feminism ar fi trebuit să-i îndemne pe bărbați să se lase de fumat"270. Și: "Gnosticii deplâng pseudo-feminismul femeilor excitate care, prin extremismul lor brutal, rivalizează cu bărbații"271. Respiritualizând lumea, gnosticii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
plânge când nu-i sunt satisfăcute necesitățile vitale. O simte pe mama lui. Copilul nou născut nu cunoaște lumea reală în care a venit. E ca și cum s-ar naște cu o foaie albă, pe care se înscrie tot ce percep simțurile lui și cineva i le prezintă: cum se numesc, ce sunt și la ce folosesc. Ca să fie înscris pe foaia albă, cineva trebuie să-i spună cum se numește lucrul respectiv. Copilul cere explicații și înregistrează totul. În situația fericită
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
mănâncă tot din farfurie, echivalează cu un viol, comis asupra copilului. Îl obligi pe copil să ingere o cantitate de alimente mai mare decât necesarul lui. Copiii simt instinctiv cât trebuie să mănânce. Cei din anturajul lor , le denaturează acest simț. Doctorul Henry G. Bieler scrie că noul născut (copilul), trebuie alimentat natural, la sân, astfel, încât să-i crească greutatea lent, ajungând să-și dubleze greutatea în 6 luni. Am cunoscut o doctoriță, care după ce-și alimenta copilul la
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
Ființele inteligente, a concluzionat el, ar încerca, în mod natural, s] creeze reguli care s] protejeze prioritatea primului grup. Drept urmare, s-a gândit c] este extrem de probabil că „orice animal, înzestrat cu instincte sociale bine conturate, s] dobândeasc], inevitabil, un simț moral sau conștiinț], imediat ce forțele sale intelectuale se dezvolt] la fel de mult sau aproape la fel de mult că la om” (Darwin, 1859, p. 72). Astfel, „instinctele sociale - principiul primordial al constituției morale umane - cu ajutorul forțelor intelectuale active și al efectelor obișnuinței, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Relațiile nu mai erau caracterizate de siguranță c] alții vor avea comportamentul și reacțiile așteptate. Dislocarea a fost cu atat mai devastatoare cu cat a afectat întreaga societate în același timp, privând-o de orice mijloc de refacere și de simțul direcției pentru a se adapta la noile condiții. În perioada în care Turnbull a studiat-o, nu reușiser] nici m]car s] dezvolte relații stabile, bazate pe respect și cât și cât afectuoase între soț și soție sau între p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptele reale, adev]rate. De asemenea, este necesar s] subliniem faptul c] Buddha folosește noțiunea de „fapt real” într-un sens diferit celui prezent în concepția etic] occidental]. În opinia lui Buddha, un „fapt” poate fi perceput atât pe calea simțurilor noastre obișnuite, cât și prin intermediul percepției extrasenzoriale. S] lu]m drept exemplu afirmația: „Uciderea este o fapt] rea”. Uciderea este considerat] ca fiind un fapt negativ sau greșit din mai multe motive: 1) Geneză acestei acțiuni este direct asociat] sentimentului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
inc]p]tanarea, mândria, aroganță, vanitatea și impetuozitatea. Cea mai cunoscut] și mai relevant] analiz] în acest sens o constituie ierarhia celor zece acțiuni negative, strâns legate de cele trei surse ale r]ului: uciderea, furtul, pl]cerile necuviincioase ale simțurilor, vorbirea mincinoas], calomnia, bârfa, precum și l]comia, r]utatea și judecată greșit]. Buddha nu a cerut oamenilor doar s] se p]zeasc] de aceste manifest]ri ale r]ului, ci s] și practice virtuțile morale. Potrivit analizei efectuate de c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
practic al eticii Esență valorilor etice budiste se reg]sește în urm]toarele cinci norme de conduit]: a nu ucide și a nu face nici un r]u vreunei ființe; a nu fură; a nu tolera în mod greșit pl]cerile simțurilor; a nu minți; a renunța la b]utur]. Aceste norme constituie condițiile indispensabile unei vieți decente și ale form]rii unei comunit]ți solide. Respectul pentru viat] și proprietate, adoptarea unui stil de viat] care s] resping] pl]cerile exagerate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iar conduc]torii nu recunosc și nu stabilesc modul de îndeplinire a acestora, nu putem vorbi despre o orientare bazat] pe roluri, propus] de conduc]torii înțelepți str]vechi. Așa cum reiese din anumite pasaje, Confucius nu a promovat intuiția interpretativ] (simțul interpretativ, pe care el însuși îl cultiva sub apelativul de ren). Deși folosea termenul în mod frecvent, este cunoscut] reținerea să în a-l defini cu exactitate. Că r]spuns la frustrarea discipolilor s]i, Confucius a f]cut referire
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]