14,579 matches
-
Kalski(un cimitir obelisc din sec. al XVI-lea ). Mic și mlăștinos astfel e descris întreagul lac Kirsajty de peste 2 km2. Inclus în Mamry, se află între lacurile din nordul Mamry și Dargin. Partea de jos nămoloasa este acoperită cu vegetație sub strat de flux, în timp ce malul vestic este marcat de o pădure de foioase. Țărmurile sunt mici și mlăștinoase. Dacă vom naviga sub pod, ne-am lasă Kirsajty și periculos Dargin Lacul apare în fața noastră.Trecere îngustă care leagă cele
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"); Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și habitat cu Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, păsări); dintre care unele protejate
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
substraturi silicioase; Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și habitat cu Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, păsări); dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva CE" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
Ea s-a format dintr-un golf marin ce s-a umplut treptat cu aluviunile transportate de către Dunăre și depuse pe un teren instabil din punct de vedere geologic, la care s-a adăugat acțiunea mării, a vântului și a vegetației. Brațele Dunării, răsfirate în drumul lor spre mare, cuprind un labirint de lacuri mari și mici (ghioluri, japșe), legate între ele sau legate de brațele fluviului, prin gârle și canele. Rețeaua de ape este mărginită de porțiuni de uscat, numite
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
de porțiuni de uscat, numite grinduri. are aspecte variate ocupând diferite medii: ape curgătoare, ape stătătoare, (lacurile, mlaștinile), terenurile inundabile, grindurile, dunele, plajele. Se apreciază că flora Deltei Dunării cuprinde în jur de 1150 specii de plante. Prin unele locuri vegetația este atât de bogată, încât apele apar ca niște ochiuri de oglinzi ce strălucesc din vasta întindere de stuf sau printre zăvoaiele răzlețe de salcie. În alte locuri, pe grinduri, se găsesc păduri, pășuni, fânețe chiar și terenuri agricole. Caracteristica
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
de bogată, încât apele apar ca niște ochiuri de oglinzi ce strălucesc din vasta întindere de stuf sau printre zăvoaiele răzlețe de salcie. În alte locuri, pe grinduri, se găsesc păduri, pășuni, fânețe chiar și terenuri agricole. Caracteristica principală a vegetației naturale este dominația plantelor acvatice. În apele Deltei crește o bogată floră submersă (plancton - format din plante microscopice ce plutesc în apă și alge), plutitoare și amfibie, pe care o întâlnim de regulă în apele bălților. De-a lungul unor
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
după fiecare inundație. Izolate și liniștite, japșele sunt elemente pitorești, având multe plante cu flori și covoare de nuferi. Între brațele Chilia și Sulina, se găsește pădurea Letea, monument al naturii, declarată rezervație naturală a biosferei, datorită caracterului deosebit al vegetației sale și nu numai. Situată în partea de nord-est a Deltei Dunării,pe grinul cu același nume,padurea Letea este supusă unui regim de ocrotire, pe considerentul existenței unor specii de plante rare, cum ar fi vița sălbatică (Clematis vitalba
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
din Africa de păsările migratoare. O caracteristică principală a peisajului este dată de modul straniu în care sau dezvoltat arborii din această pădure. Trunchiurile lor sunt aplecate înspre apă, noduroase și contorsionate. În depresiunile dintre dunele de nisip crește o vegetație lemnoasă formată în principal din stejari brumării, combinată cu anini, plopi albi și negri, ulmi, frasini și tei. Desimea pădurii sporește datorită numeroaselor specii de arbuști ce cresc aici: corn, lemn câinesc, păducel, salbă moale, sânger, verigariu, călin, drăcilă. La
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
contribuie și abundența plantelor urcătoare care îi imprimă caracterul exuberant, ce ne trimite cu gândul la pădurile tropicale: vița sălbatică, curpenul de pădure, iedera, hameiul și mai ales liana ("Periploca graeca") - plantă de origine mediteraneeană. Prin frumusețea peisajului și varietatea vegetației, Delta Dunării se constituie într-o zonă de interes turistic deosebit.
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care de luptă din India, dar acestea au avut un rol minor în luptă. Înainte de luptă, Darius a ordonat să fie curățate tufișurile și vegetația pentru a ușura înaintarea carelor de luptă. Darius s-a așezat în centru, împreună cu cea mai bună infanterie a sa, care prin tradiție se aflau alături de regele persan. În jurul lui se aflau cavaleria din Caria, mercenari greci și garda de
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
fragmentele desprinse din pereții "Vâlcanului", se pot observa resturi fosile caracteristice pentru forma de corali, care au generat straturi uriașe de calcare în mîrile calde ale mezozoicului. Pentru valoarea să peisagistici și geologică, muntele a fost declarat monument al naturii. Vegetația predominantă a muntelui este de făgete pure, existând însă și diseminări de brad iar pe vârfurile stâncoase apar sporadic exemplare de molid și tisa. Se întâlnesc de asemenea plante rare, unele ocrotite de lege, cum ar fi floarea de colț
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
Versantul nord-vestic are o pantă domoala, care coboară spre izvoarele Crișului Alb. Pe râul Dragobald se dezvoltă două cascade (de 8, respectiv 30 m) și izbucul Fântânuța. Rezervație naturală de tip mixt (paleontologica, peisagistica și botanica), categoria a IV-a. Vegetația masivului Vulcan este formată predominant din făgete pure sau cu diseminații de brad. Pe platoul stâncos se dezvoltă exemplare izolate de pin și tisa. Versanții sudici și sud-estici abrupți adăpostesc plante saxicole, care cresc pe stânci sau în crăpăturile acestora
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]
-
de om în Australia, unde animalele fugite din ferme s-au sălbăticit. Dromaderii sunt animale active ziua. Trăiesc în harem, un mascul având mai multe femele. Uneori sunt lupte pentru ierarhie între masculi. Dromaderii sunt animale erbivore, putând consumă și vegetație sărată sau cu spini. Hrană este la început înghițită, ajungând în prestomacuri, pentru a fi regurgitata și rumegata când animalul este în repaus. Împerecherea are loc mai frecvent iarnă, fiind dependența de anotimoul ploios. Perioadă de gestație durează între 360
Dromader () [Corola-website/Science/314600_a_315929]
-
km pe teritoriul comunei) și un bazin hidrografic de 215 kmp (38,82 kmp pe teritoriul comunei).Vărbilăul își are izvoarele în munții Radila Mare (Grohotiș), la altitudinea de 1440 m Cea mai mare parte a comunei este acoperită cu vegetație forestieră (43,8%) și pajiști secundare instalate pe locul fostelor păduri (24%). Urmărind repartiția vegetației distingem clar influența elementelor morfometrice - care imprimă zonalitatea verticală, dar și influența elementelor morfologice (bazinete, microdepresiuni), care produc abateri de la regula generală. Zonal, pe altitudine
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
teritoriul comunei).Vărbilăul își are izvoarele în munții Radila Mare (Grohotiș), la altitudinea de 1440 m Cea mai mare parte a comunei este acoperită cu vegetație forestieră (43,8%) și pajiști secundare instalate pe locul fostelor păduri (24%). Urmărind repartiția vegetației distingem clar influența elementelor morfometrice - care imprimă zonalitatea verticală, dar și influența elementelor morfologice (bazinete, microdepresiuni), care produc abateri de la regula generală. Zonal, pe altitudine, regiunea este inclusă în etajul nemoral al pădurilor de foioase cu: etajul pădurilor de fag
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
de amestec, stejar cu fag), dintre speciile lemnoase mai amintind: Quercus robur, Quercus petraea, Fraxinus excelsior, Ulmus procera, Acer campestris. Pe suprafețe mai restrânse, cu condiții microclimatice sau edafice (de sol) specifice, în cadrul etajelor mai sus amintite apare și o vegetație intrazonală, după unii autori, azonală: asociații de luncă, asociații de mlaștină, asociații de terenuri salinizate, vegetație sagetală sau ruderală. Solurile sunt din Clasa argiluvisoluri (soluri brune argiloiluviale, soluri brune luvice soluri brune luvice și soluri brune acide, luvisoluri albice). Clasa
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
Ulmus procera, Acer campestris. Pe suprafețe mai restrânse, cu condiții microclimatice sau edafice (de sol) specifice, în cadrul etajelor mai sus amintite apare și o vegetație intrazonală, după unii autori, azonală: asociații de luncă, asociații de mlaștină, asociații de terenuri salinizate, vegetație sagetală sau ruderală. Solurile sunt din Clasa argiluvisoluri (soluri brune argiloiluviale, soluri brune luvice soluri brune luvice și soluri brune acide, luvisoluri albice). Clasa cambisoluri: (soluri brune acide) Clasa solurilor hidromorfe (soluri negre clinohidromorfe) Soluri neevoluate: (soluri aluviale de luncă
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
în nisip calcaros, iar acesta, transportat la țărm de valuri și vânt, s-a depus strat după strat, formând dunele de azi. În cele din urmă, date fiind iernile umede și verile calde caracteristice unui climat mediteranean, a apărut și vegetația. Dunele au fost stabilizate de rădăcini și de humusul format de vegetația putrezită. Pe măsură ce ploile acide de iarnă s-au infiltrat în nisip, unele particule ale acestuia au început să se dizolve. Vara, când nisipul s-a uscat, acest material
Deșertul foișoarelor () [Corola-website/Science/314629_a_315958]
-
s-a depus strat după strat, formând dunele de azi. În cele din urmă, date fiind iernile umede și verile calde caracteristice unui climat mediteranean, a apărut și vegetația. Dunele au fost stabilizate de rădăcini și de humusul format de vegetația putrezită. Pe măsură ce ploile acide de iarnă s-au infiltrat în nisip, unele particule ale acestuia au început să se dizolve. Vara, când nisipul s-a uscat, acest material dizolvat s-a întărit, particulele sudându-se între ele și dând naștere
Deșertul foișoarelor () [Corola-website/Science/314629_a_315958]
-
aciditatea apei și a intensificat procesul de cimentare, formând un strat de calcar dur la baza solului. Rădăcinile plantelor au străpuns acest strat, în jurul lor mărindu-se cantitatea de calcar. Nisipul în continuă mișcare a acoperit în cele din urmă vegetația, iar rădăcinile au putrezit, lăsând mici canale în calcar. Ele au fost treptat lărgite de apa infiltrată, care a erodat și roca, rămânând în urmă numai părțile mai dure. Aceste rămășițe sunt foișoarele de astăzi. Multe formațiuni prezintă dungi transversale
Deșertul foișoarelor () [Corola-website/Science/314629_a_315958]
-
de secetă care a durat aproape șapte ani, din 1993 până în 2000. În tot acest timp, inclusiv în anii în care El Niño a fost activ (1997-1998), cantitatea de precipitații înregistrată a fost aproape zero. Exploatările miniere au necesitat înlăturarea vegetației originale și a solului vegetal, astfel că anumite specii au dispărut după perioade severe de secetă. Cu toate acestea, învelișul vegetal rămas s-a regenerat remarcabil după distrugerea suferită. Această regenerare în combinație cu suprafața calcaroasă presărată cu piscuri ascuțite
Insula Banaba () [Corola-website/Science/313627_a_314956]
-
plantă erbacee bienală din familia "Asteraceae", cultivată în grădini pentru rădăcinile sale comestibile sau întâlnită frecvent ca buruiană. le este oarecum înalt, putând ajunge până la 2 metri înălțime. Are frunze mari, alternate, frunzele bazale care apar în primul an de vegetație, triunghiulare, ovate sau cordate, cu marginele întregi, cu un pețiol lung, tomentoase pe partea inferioară. Florile sunt tubulate de culoare mov-violet, cu antere și stamine concrescute și grupate în calatidii globulare, care formează un corimb. Acestea apar la mijlocul verii. Calatidiile
Brusture () [Corola-website/Science/313705_a_315034]
-
rapid pe versanții înclinați ai unui munte, poartă numele de avalanșă, similar cu avalanșele de zăpadă sau gheață. Prin împrăștierea grohotișurilor la gura torenților ia naștere o formă de relief semiconică denumită con de grohotiș. Acumulările de grohotișuri, fixate prin vegetație, poartă denumirea de grind, ca de exemplu "Grindul Pietrei Craiului".
Grohotiș () [Corola-website/Science/313735_a_315064]
-
un regim strict de protecție pe plan internațional. În interiorul Parcului Natural Lunca Mureșului râul străbate o lungime de 88 km având o lățime medie de 120 m, ultima porțiune de la Nădlac la Cenad reprezentând și graniță între România și Ungaria. Vegetația acestei zone se dezvoltă într-o climă continental moderată, cu veri călduroase și ierni moderate. Temperatura medie anuală este de 10.5 grade Celsius, iar precipitațiile medii anuale sunt de 550mm. Multe plante din zonă au nevoie de perioada de
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
mai rar velnișul (Ulmus laevis) și ulmul de câmp (Ulmus minor). Din păcate, specia cea mai importantă - stejarul pedunculat nu fructifică abundent și des pentru a asigura regenerarea naturală. Dintre habitatele de zone umede, 3270- “Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention” este cel mai important. Pachetul I - Ecotur în Parcul Natural Lunca Mureșului și Rezervația Naturală Runcu Groși; Pachetul II - Excursie în canoe și retur pe biciclete în Parcul Natural Lunca Mureșului; Pachetul III - Admirarea peisajului
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]