14,325 matches
-
repede ca să te poți uita ca lumea și singurele păsĂri pe care le vedeam erau alea care zburau. Am văzut un șoim care vîna pe deasupra unui cîmp și pe urmă i-am văzut și perechea. Am mai văzut ciocănitori care zburau pe la marginea pădurii și m-am gîndit că se duc spre sud. Am văzut și niște coțofene, dar nu puteai să vezi prea multe păsĂri din tren. Nu puteai să te uiți direct la ceva - trebuia să-l lași să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-ți mănÎnci sendvișurile uitîndu-te la trenurile care trec. Dar cel mai adesea era Întunecat și ireal, trist, ciudat și clasic, ca-n ilustrații. Poate că părea așa pentru că abia se oprise ploaia și soarele nu apăruse Încă. Atunci cînd vîntul zboară frunzele din copaci, locurile sînt vesele și plăcute să te plimbi prin ele și copacii-s la fel, doar că-s goliți de frunze. Dar cînd frunzele cad din cauza ploii, sînt moarte și ude și lipite de pămÎnt, iar copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nici unul dintre cei care veneau n-avea de unde să știe asta. Și-n plus, toți cei care se grăbesc pe drumul de retragere văd altfel lucrurile. — Mon capitaine, Îmi spuse Red, dacă apar cei din patrulă, n-or să ne zboare creierii cînd aud arme de friți? Avem puncte de observație pe drum. O să le semnalizeze cu fanioane ca să n-o ia pe aici. Nu te ambala. Nu mă ambalez. Doar ce-am Împușcat un colaboraționist dovedit. Ăsta-i singurul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o să-i culeagă pe răniți? Întrebă fata. Nu purta pălĂrie și mergea lejer, cu pași mari, iar părul, de un gălbui prăfuit În lumina apusului, atîrna liber peste jacheta scurtă cu guler de blană. CÎnd Își Întoarse capul, părul Îi zbură Într-o parte. Era albă la față și părea că-i e rău. — Ți-am mai zis, după ce se lasă Întunericul. — SĂ dea Dumnezeu să se Întunece mai repede. Deci așa arată războiul. Asta am venit să văd și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Papa, pot să beau o cola? — Mai bine n-ai bea mai mult de jumate. — Bine. Îmi pare rău c-am fost așa de Încet. Nu trebuia să-l fi lăsat să ia viteză. — Stevie, era un porumbel puternic și zbura foarte jos. Nimeni n-ar fi observat asta dacă n-aș fi fost eu prea Încet. — Te descurci bine. O să-mi revin, nu-ți face griji, o să fiu mai rapid. N-am ce să pățesc de la niște cola. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-s primele. Treceau albe printre chiparoșii care se Înălțau ca o insulă din mlaștina din stînga și străluceau În soarele care-și arunca razele printre copacii negri și, pe măsură ce soarele apunea, tot mai multe treceau În zbor, erau albe și zburau Încet, cu picioarele lungi Întinse În spate. — Se Întorc la cuiburi. Au mîncat În mlaștină. Uită-te cum frînează cu aripile și-și Întind picioarele alea lungi ca să aterizeze. — O să vedem și ibișii? — Uite-i. Oprise mașina și pe deasupra mlaștinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să mai vedem locurile pe care le știm. Da’ vreau să ajungem În vest. — Și eu. N-am văzut niciodată partea aia. Și de Întors, ne putem Întoarce cînd vrem. — E ditamai drumu’. Da-i mai distractiv așa decît să zbori. — PĂi Ăsta e un zbor. Roger, o să fie foarte frumos În vest? — Pentru mine e mereu așa. Nu-i frumos că eu n-am fost niciodată acolo, așa c-o să fie o chestie a noastră? — Dar mai avem mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se mai hodinește”, dar noi, care am bătut atâta cale până aici, în Bucium, și pe deasupra am pus și capetele la treabă?... Nici nu știi ce îmi bâzâie mie prin cap. Nu sunt ghicitor, dragule, ca să știu ce fluturi îți zboară ție prin minte, dar s-ar putea să ne fi gândit amândoi la același lucru. Să nu spui că te-ai gândit la prima atestare documentară a existenței unor vii pe meleagurile Iașilor, că îmi pun gheara în gât ca
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
te pierd printre cele vii, care musai ascund și câte o cramă de mai mare dragul! Dacă-i pe pierdute, atunci ne-om pierde împreună. Adică vom sta în fața „unui cofăel de vin vorbit” - vorba „boltagiilor”. Aha! Ți-a și zburat gândul la Bolta Rece. Mai bine ascultă câteva vorbe care ne vor lămuri cum arăta Bolta Rece în vremea Junimii... În fundul crâșmei se afla așa numitul „bârlog al junimiștilor”, cu „două mese lungi făcute dintr-un stejar bătrân, crescut în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ales că golise câteva ulcele cu vin și tocmai povestea pățania popii de la Neamț în noaptea Sfântului Toma... Lângă el, Eminescu, gânditor, cu o lumină stranie în priviri, gustă din când în când din ulcica cu vin... Poate gândurile îi zburau la Dabija voievod, despre care Ion Neculce spune că: „el be vin mai mult din oală roșie decât din păhar de cristal, dzicând că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar”. Alături urmau: Iacob Negruzzi - secretarul perpetuu al
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
harul pe care l-au primit - cu dărnicie - de la Cel de Sus... Vioara parcă este mângâiată de lăutarul care își pleacă obrazul pe trupul ei, făcând-o să sune tremurat, a tulnic îndepărtat, să ofteze ca un îndrăgostit sau să zboare ca un tril de ciocârlie... În umbra ei, cobza murmură acorduri profunde, line, ca o apă scăpată la loc deschis sau năvalnice ca o furtună iscată din senin... Totul e armonie de sunete ce picură peste fiorul cald dat de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și cum le poartă!” Sau: „Doamne! Ce subțirică-i! Parcă îi o nuielușă de alun!” Ori: „Privește colea ce bujori are în obraji și ce gură! Fragă nu alta!” Sau: „Uite-te cum te săgeată cu ochii și cum îi zboară de la unul la altul! Parcă-s două rândunele...” Apoi, măi Dumitre, văd că ai ținere de minte nu șagă. Numai că ai uitat s-o spui pe aceea... a tărăgănat vorba Pâcu. Pe care, Pâcule? Mamă ce te-ar strânge
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
n-ați dormit astă noapte? Ați stat ca strigoii în mijlocul drumului? Apoi frumos îi din partea voastră? i-a întâmpinat Pâcu pe cei doi. Frumos, nefrumos, noi v-am așteptat - a răspuns Alecu Slobodă. Pâcule! Copchiii iștia cred că tot ce zboară se mănâncă. Ei nu știu că printre păsările cerului zboară pupeze, cucuvele, ciori și cine mai știe ce orătănii... Ii treaba lor ce cred. Adevărul, însă, o să le cadă cam greu la rânză. Da’ nu am ce le face - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
drumului? Apoi frumos îi din partea voastră? i-a întâmpinat Pâcu pe cei doi. Frumos, nefrumos, noi v-am așteptat - a răspuns Alecu Slobodă. Pâcule! Copchiii iștia cred că tot ce zboară se mănâncă. Ei nu știu că printre păsările cerului zboară pupeze, cucuvele, ciori și cine mai știe ce orătănii... Ii treaba lor ce cred. Adevărul, însă, o să le cadă cam greu la rânză. Da’ nu am ce le face - a vorbit Pâcu, fără nici o noimă parcă. Stim că sunteți meșteri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
venit înapoi? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Ba bine că nu. In fiecare zi, până noaptea, ședeau agățați cu capul în jos de stinghia din pod și se legănau uite-așa: haitea haitea haiteahaitea...Cum se întuneca, plecau. Adică zburau fâl-fâl și gata...auzeai doar un chițcăit de îți spărgea urechea. Bătu-i-ar focul! In zori, îi vedeai iar agățați de stinghie... Da’ la vânătoare te ai mai dus, moș Pâcule? a întrebat Alecu Slobodă. Cine să se mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
oblicesc ceva, că pe urmă las’ pe mine!...” se bățoșa Mitruță în fundul patului. „Măi, că frumoasă muiere mai are Costache aista!” I-a trecut prin cap lui Pâcu. Indată, însă, și-a revenit, zicându-și: „Măi hodorogule, la ce îți zboară gândul? Tu ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Ai băut o ulcică de vin acolo și gata, te dai cocoș?...” Soarele zgribulit al dimineții abia s-a ivit de după o perdea de ceață vineție, când cărăușii erau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ce m-ai rugat, Dumitre? a făcut-o Pâcu pe uitucul. Eu știu că ești ramolit, Pâcule. Dar că uiți de la mână pân-la gură, asta n-o mai știam - i-a întors-o moș Dumitru, cu râsul gata să-i zboare de pe buze. Oi fi eu ramolit, Dumitre, dar tu mă întreci. Păi nu mi-ai spus tu cu o minută înainte să-l pun la treabă pe Cocoșitu? Mi-ai spus. Nu m-ai rugat tu ca să-i zic lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
șerpuind ca o curea cât se vedea cu ochii. Fața lui Mitruță Ogaș părea străluminată de un soare interior. Deși nu-și exterioriza bucuria adusă de hotărârea lui Aizic, oricine își putea da seama de noua lui stare. Privirea îi zbura mereu spre zarea largă, iar pe buze i se zbătea un zâmbet gata să se schimbe în vorbe... „Aha! Te-am băgat în cofă, Iordache! Acum să te mai văd dacă îți mai arde de...Să vezi și tu ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
da, ca, pentru țară, Pentru steag, să cad și eu! După alte pagini de carte, semn al creșterii maturității învățăcelului, urma o altă poezioară: MĂMICA. Dacă sunt tare supărat De‐un fluture ce‐mi scapă, și‐n altă floare a zburat, Mămica mă‐ mpacă! De m‐am lovit, când am căzut, Numaidecât îmi trece, Din clipa‐n care‐a început Mămica să mă frece! Dacă în joc mi‐am sfâșiat Hăinuțele frumoase, Am fost certat, dar le‐a luat Mămica să
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Te va conduce cu bucurie, în Munții Carpați. Ana recapitulează: Iau cu mine râma și licuriciul. Am să le spun oamenilor ce-i cu râma. Licuriciul mi-l pun în păr. E o podoabă luminoasă, un mic soare. Nu voi zbura spre Calea Laptelui. Îi voi căuta pe fiii Măriei Tale și voi găsi, împreună cu licuriciul, castelul Prințului din Munții Carpați. Rămâi cu bine, Măria Ta! Voi face tot ce mi-ai spus. Te du cu bine, copilă! Am plecat grăbiți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să dorm: „camera mea”. Dar toate camerele din apartament sunt ale mele. Mai puțin cămara de alimente. Acolo e și destul de frig. Când aud zumzetul muștelor, simt nevoia să ies din culcușul meu, să le urmăresc până le prind. Păcătoasele zboară sus, se duc la geam și dacă eu mă arunc după ele și mă izbesc cu zgomot în sticla geamului, PAM se supără. Ba într-o zi m-am ales și cu un cucui. Dar, scuze, trebuie să întrerup. Așa
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pasăre care luminează și strălucește ca aurul. Pare făcută din aur curat, seamănă cu toate păsările de pe Pământ dar este și un fel de oglindă în care te poți vedea bine și, privindu-te, să simți că îți vine să zbori. Să te înalți, să te avânți în cele mai înalte și mai chemătoare ceruri, nu să dispari. Ana nu-și mai poate lua ochii de la Măiastră, în timp ce îi povestește Artistului întreaga nenorocire care s-a abătut asupra Țării lui Verde
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ei. Dar am niște probleme. Prima: Cum aș putea ajunge, oare, acum imediat, de aici, din creierul munților, până la zmei? Că mai toți zmeii cei mari sunt jos în vale și drumul e cam lung. Credeți că aș putea să zbor? Nu știu, să mă gândesc. A doua problemă: Eu, personal, nu mai sunt Ticuță invizibilul. Acum zmeii mă pot vedea. Va trebui să-i miaun o rugăminte Prințului să-și ia Culoarea Culorilor de pe mine... Oridecâte ori se trezește PAM
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
repezit să ne fure postul care era al nostru. Ar fi trebuit să ne prindem de asta, ar fi trebuit să vedem semnele. Dar noi am fost slabi. Acum trebuie să fim puternici. Somnul ne ocolește În timpul nopții. GÎndurile ne zboară prin minte ca un șir infinit de călușei. Putem vedea călușeii, soția și copilul nostru făcîndu-ne cu mîna de pe caii ăia cretini, pe cînd noi stăm și ne bem ceaiul În Piazza of Princes Street Gardens, mereu absenți, duși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mai ales pe-nserat, altele amuzante, sau fantastice, ziua. Așa prinsese o mare dragoste pentru copaci și pădure, pentru spațiile verzi și largi, care aveau să-l fascineze totă viața. Doamne, cum mai trecuse timpul! La vârsta lui, mulți încă nu zburaseră de la cuib, el avusese un destin aparte, trecuse de la copilărie la maturitate deodată, fără să-și dea seama. Se-ntreba ce-or mai fi făcând ai lui, mama și tata? Surâse amintirii. Într-o seară, mama-l trimisese-n sat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]