141,440 matches
-
30 martie 1905, Constantinopol - d. 22 decembrie 1990, Bridgetown Wells, Kent), fiul acelui de mai sus, a fost căsătorit cu Joan Frances (d. 1997). El a fost lung timp ambasadorul României intebelice la Londra, unde a rămas după al Doilea Război Mondial. Ioan baron Mocsony-Stârcea (n. 16 mai 1909, Cernăuți - d. 1992, Elveția) a fost fiul mai tânăr al lui Ioan Victor. În anul 1925, când avea 16 ani, Ionel a fost înfiat de baronul austriac Anton Mocsony de Foen, un
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
a fost condamnat, încă odată, la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi. A ieșit din închisoare abia cu prilejul amnistiei generale a deținuților politici din 1964, plecând în Elveția, unde soția sa refugiat cu copiii imediat la sfârșitul războiului. Michael Edward David baron de Stârcea (n. 1954), fiul și moștenitorul său, a fost membru al Camerei de Comerț la Londra precum și al Consiliului de Afaceri, este director al "Merry Opera Company Ltd.", Kent și sponsor principal al Orchestrei Simfonice
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
guvernul român a hotărât să aloce 1000 de lei pentru organizațiile culturale aflate în afara granițelor țării, conducerea Arboroasei a cerut o parte din acești bani și a primit 250 de lei. În aceeași vară, în timp ce Armata Română obținea victorii în Războiul de Independență, membrii Arboroasei au fost bucuroși, sărbătorind succesele „fraților ce luptau dincolo”. În același timp, autoritățile din Bucovina au primit instrucțiuni de la Viena pentru a colecta fonduri pentru ostașii răniți din tabăra otomană. La 1 octombrie 1877, membrii societății
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
de la decapitarea domnului Grigore al III-lea Ghica, care a refuzat să cedeze teritoriul Bucovinei către statul austriac. O a doua telegramă, de această dată de felicitare, a fost trimisă în capitala românească București pentru a marca căderea Plevnei în timpul războiului. Ținând seama și de subvențiile primite din partea României, autoritățile imperiale austriece au considerat aceste două telegrame ca fiind acte de trădare și au desființat societatea pe 11 noiembrie. Această acțiune a determinat o reacție puternică în presa de limbă română
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
pe 19 iulie 1976, la Londra. Este fiul actorilor Carlton Cumberbatch și Wanda Ventham. Bunicul său, Henry Carlton Cumberbatch, o figură proeminenta a societății londoneze din acele vremuri, a fost un decorat ofițer de submarin, ce a luptat în ambele Războaie Mondiale. Iar străbunicul sau, Henry Arnold Cumberbatch, a fost Consulul General al Mării Britanii în Turcia, Urmează cursurile Brambletye School din West Sussex, iar apoi obține o bursă la HarrowSchool. Aici începe să joace în piesele de teatru ale școlii
Benedict Cumberbatch () [Corola-website/Science/334419_a_335748]
-
colan pentru merite deosebite. La începutul Primului Război Mondial distincția a fost lărgită la cinci clase redenumite în: cavaler, ofițer, comandor, mare comandor, cavaler al Marii Cruci) și, din 1918, a fost afiliată o medalie pentru soldați obișnuiți cu merite deosebite de război. Insigna de clasele I-III este o cruce pattée (malteză) pe aur, emailată în alb, iar pentru Marea Cruce ea este compusă din aceeași cruce, în plus cu vulturi emailați roșii între brațele ei. Crucea de clasa a 4-a
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
cu două săbii (spade) încrucișate la mijloc; a treia este identică cu prima, cu excepția monogramei, înlocuită de un vultur negru. Acest ordin a fost acel cu cele mai multe nuanțări. Cele mai importante ar fi: Decorația cu săbii (spade) ca merit de război (1848); frunză de stejar pentru titularii de clasa I și II care au deținut anterior clasa II sau III; onorarea cu brilianți pentru clasa I și II.)
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
ani a moștenit Anhalt-Dessau sub regența unchiului său, Prințul Dietrich. Călcând pe urmele bunicului și tatălui său, Leopold s-a alăturat armatei prusace. După bătălia de la Kolín (18 iunie 1757), el a fost impresionat atât de negativ de spectacolul de război încât a demisionat din armată și a declarat neutralitatea principatului Anhalt-Dessau. În 1758 a devenit major și și-a asumat guvernarea. Anglofil și susținător puternic al Iluminismului, Leopold a acordat o atenție deosebită în educarea populației din principat în știință
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
licențios utilizat pentru descrierea scenelor erotice și pentru care este considerată una dintre cele mai controversate cărți din istoria literaturii. Romanul descrie relația adulteră dintre Constance (doamna Chatterley), al cărei soț, Clifford Chatterley, suferă de paralizie în urma unor răni de război, și paznicul de vânătoare Oliver Mellors. Tânăra burgheză, Constance, simțindu-se ferecată într-o căsnicie lipsită de sentimente se aruncă în tumultul unei aventuri, cu unul dintre slujitorii casei, Oliver. Această relație configurează lipsa de moralitate a societății cât și
Amantul doamnei Chatterley () [Corola-website/Science/334424_a_335753]
-
construi o de-a lungul unei rute prin sud (care avea să fie construită de în 1881/1883). Un scop secundar era și reconcilierea conflictelor de frontieră ivite între SUA și Mexic în urma tratatului de la Guadalupe Hidalgo, care pusese capăt Războiului Mexicano-American din 1846-1848. Pe măsură ce se înainta în epoca căilor ferate, oameni de afaceri din Sud considerau că o cale ferată care să lege Sudul cu Coasta Pacificului va extinde oportunitățile de afaceri. Ei considerau că topografia porțiunii de la sud de
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Coasta Pacificului va extinde oportunitățile de afaceri. Ei considerau că topografia porțiunii de la sud de granița inițială până la ceea ce atunci era încă denumit „Cesiunea Mexicană” (viitoarele state California, Nevada, Utah, Arizona, New Mexico, și vestul statului Colorado) din 1848 de după Războiul Americano-Mexican era un teren prea muntos pentru a permite o rută directă. Proiectele de rute pentru calea ferată din sud tindeau să meargă mult spre nord la capătul estic, ceea ce favoriza legăturile cu rețeaua feroviară din Nord și astfel favoriza
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
din Sud considerau că, pentru a evita munții, o rută care să se termine în sud-est va trebui să treacă pe la sud prin ceea ce era la acea dată încă teritoriu mexican. Administrația președintelui Franklin Pierce, puternic influențată de secretarul de război Jefferson Davis, (ulterior președinte al Statelor Confederate secesioniste) a găsit ocazia de a achiziționa teren pentru calea ferată, dar și pentru a cumpăra alte teritorii din Mexicul de nord. În cele din urmă, teritoriul pentru calea ferată a fost cumpărat
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
milioane după valoarea actuală), dar Mexicul a refuzat orice altă vânzare mai amplă de teritoriu. În Statele Unite, dezbaterile pe marginea tratatului s-au îngemănat cu disputele pe marginea sclaviei, oprind progresul unor planuri pentru construcția unei căi ferate transcontinentale până la Războiul Civil American. În ianuarie 1845, Asa Whitney din statul New York a prezentat Congresului Statelor Unite primul plan de construcție a unei căi ferate transcontinentale. Deși Congresul nu a acționat pe marginea propunerii, ideea a fost reluată de o convenție comercială din
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
sau la Mazatlán. Sudiștii sperau că o astfel de rută va asigura prosperitatea Sudului, deschizând „vestul influenței și colonizării sudiste.” Interesul Sudului față de căile ferate în general, și față de calea ferată a Pacificului în particular, a prins avânt după terminarea Războiului Mexicano-American din 1848. În acel război, ofițerii topografi și efectuaseră studii care au demonstrat fezabilitatea unei căi ferate începând la El Paso sau în Arkansasul de vest și terminându-se la San Diego. , editor la "", împreună cu Gadsden, au făcut publice
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
o astfel de rută va asigura prosperitatea Sudului, deschizând „vestul influenței și colonizării sudiste.” Interesul Sudului față de căile ferate în general, și față de calea ferată a Pacificului în particular, a prins avânt după terminarea Războiului Mexicano-American din 1848. În acel război, ofițerii topografi și efectuaseră studii care au demonstrat fezabilitatea unei căi ferate începând la El Paso sau în Arkansasul de vest și terminându-se la San Diego. , editor la "", împreună cu Gadsden, au făcut publice în beneficiile construcției acestei căi ferate
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
o constituiau investițiile în sclavi și în pământ, mai degrabă decât punerea de impozite pentru a finanța canale, căi ferate, drumuri, sau proiecte de drenaj al râurilor. Istoricul Jere W. Roberson scria: Tratatul de la Guadalupe Hidalgo (1848) a pus capăt Războiului Mexicano-American, dar încă existau probleme ce afectau ambele părți și care rămăseseră nerezolvate: posesiunea asupra Văii Mesilla, protejarea Mexicului de raidurile indienilor, și dreptul de tranzit prin . Tratatul stipula o comisie comună, alcătuită din câte un comisar și un topograf
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
de orientare pro-sudistă, pro-expansiune. Senatorul de Louisiana Pierre Soulé a fost trimis în Spania pentru a negocia cumpărarea Cubei. Expansioniștii John Y. Mason din Virginia și Solon Borland din Arkansas au fost numiți ambasadori în Franța, respectiv Nicaragua. Secretarul de război al lui Pierce, Jefferson Davis, era deja cunoscut ca favorizând o rută prin sud pentru calea ferată transcontinentală, astfel că entuziaștii căilor ferate din Sud aveau toate motivele să fie încurajați. Sudul în ansamblul său rămânea însă împărțit. În ianuarie
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
cu statul Sonora din Mexic. Magdalena, Sonora, a devenit centru de aprobizionare pentru Tubac, grâul din Cucurpe hrănea soldații de la Fort Buchanan, iar orașul Santa Cruz susținea minele din Mowry, aflate la doar câțiva kilometri spre nord. În 1861, în timpul Războiului Civil American, Statele Confederate ale Americii au format , incluzând în el în principal zone provenite din . În 1863, folosind o linie de divizare nord-sud, Uniunea a înființat și ea un teritoriu Arizona din jumătatea vestică a teritoriului New Mexico. Noul
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
servicii, relevă că forța de muncă rezultată era compusă din europeni, americani, mexicani și indieni. Acest amestec nu a reușit să stabilizeze această zonă izolată, căreia îi lipsea organizarea politică, socială și economică formală înanii de după Achiziția Gadsden și până la Războiul Civil. De la sfârșitul anilor 1840 până în anii 1870, crescătorii de animale din Texas își duceau vitele peste Arizona sudică pe drumul Texas-California. Texanii erau impresionați de posibilitățile de pășunat oferite de teritoriul Arizona obținut prin achiziția Gadsden. În ultima treime
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Wilde Sau". Acesta este unicul monument ridicat de foștii inamici unui soldat german într-un cimitir militar german. [[File:ATimeForHealing.JPG|thumb|300px|Monumentul de pe podul Kall]] Un monument de pe podul Kall amintește de momentul de omenie apărut printre ororile războiului. A fost dedicat la sărbătorirea oficială a celei de-a 60-a aniversare a încetării focului de pe podul Kall (7 noiembrie 1944). Istoricii militari au deschis o dezbatere cu privire la planul american pentru cucerirea pădurii Hürtgen. Una dintre analizele făcute ajunge
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
într-o fază târzie a luptelor. Turiștii pot să viziteze în zilele noastre un muzeu în Vossenack, câteva buncăre de pe Linia Siegfried și să străbată ceea ce a fost odată „Ruta Kall”. [[Categorie:Bătălii în 1944|Hürtgen, Pădurea]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest]] [[Categorie:Bătăliile Germaniei|Hürtgen, Pădurea]] [[Categorie:Bătăliile Statelor Unite|Hürtgen, Pădurea]]
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de comemorare a victimelor Holocaustului, care se referă în primul rând la milioanele de victime din rândul poporului evreu, dar și la alți oameni supuși planurilor de exterminare naziste, precum romi și membri ai altor categorii etnice, (ex.prizonieri de război sovietici]),religioase, de orientare sexuală (de pildă homosexuali), sau handicapați (ex.înapoiați mentali și bolnavi psihici), etc. În anul 1947 Șef Rabinatul Palestinei a înființat un comitet însărcinat cu alegerea unor date posibile pentru o zi memoriala consacrată victimelor Holocaustului
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
1947 Șef Rabinatul Palestinei a înființat un comitet însărcinat cu alegerea unor date posibile pentru o zi memoriala consacrată victimelor Holocaustului.Comitetul a propus ca data aleasă să fie legată de anihilarea evreilor din Varșovia, care fuseseră înainte de al doilea război mondial, cu un numar de pește 350,000, a doua comunitate evreiască din lume, după New York. S-a propus dată de 8 Av (după calendarul evreiesc), deoarece la 8 Av în 1942 au început naziștii deportarea evreilor din Varșovia spre
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
Knessetul a hotărât să ia un rol activ în organizarea unei comemorări oficiale anuale. În cadrul dezbaterilor prilejuite de aceasta, s-au propus trei date posibile: 10 Tevet, 14 Nisan (ajunul Paștelui) și 1 septembrie, ziua izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. În aprilie 1951 a fost în cele din urmă aleasă ziua de 27 Nisan, deoarece ea se află la o săptămână după terminarea sărbătorii de Pesah, sărbătoarea Libertății (date simbolice prin prisma religioasă), si la o săptămână înaintea Zilei
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
și spectacole distractive în teatre și cinematografe, precum și, începând din 1961, închiderea restaurantelor, cafenelelor, barurilor și cluburilor. Steagurile au fost coborâte în bernă. În 1959 a avut loc și o paradă la Țel Aviv a veteranilor celui de al Doilea Război Mondial, dar acest obicei nu a fost păstrat. În 1968 de Yom Hashoá primul ministru al Israelului de atunci, Levi Eshkol a conferit primele medalii de „Luptător contra nazismului” unor veterani ai războiului antihitlerist. Începând din 1971 televiziunea de stat
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]