141,440 matches
-
autorizat să se plimbe liber și să primească oaspeți fără vreo obstrucție. El a fost judecat în contumacie de către Curtea supremă militară a Iugoslaviei , pentru activitatea militară promovată de el contra partizanilor iugoslavi. A fost găsit vinovat ca criminal de război. Pe baza acestei sentință, Iugoslavia a cerut extrădarea lui al-Husseini de la Puterile Aliate. Țările arabe, între care Siria și Egiptul au cerut eliberarea lui, văzând în el un erou național. Și Marea Britanie i-a cerut extrădarea la 24 mai 1945
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
a scris ministrului de externe francez Georges Bidault o scrisoare in care a mulțumit Frantei pentru ospitalitate și a sugerat ca Franța să continue această politică amicală care îi va putea crește prestigiul în ochii musulmanilor din lumea întreagă. După războiul mondial și înfrângerea Germaniei naziste, Amin al Husseini a căutat să justifice alăturarea sa la cauza Puterilor Axei. Într-un interviu dat revistei americane Life în anul 1952 a afirmat: „Americanii mă privesc ca pe un hitlerist, pentru că am plecat
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Germaniei naziste, Amin al Husseini a căutat să justifice alăturarea sa la cauza Puterilor Axei. Într-un interviu dat revistei americane Life în anul 1952 a afirmat: „Americanii mă privesc ca pe un hitlerist, pentru că am plecat în Germania în timpul războiului. Eu cred că motivele pentru care am plecat acolo sunt justificabile. În Palestina englezii au încercat să mă aresteze, și să mă trimeată pe o insulă pustie. Am fugit în Siria. Francezii au încercat să mă prindă și atunci am
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Comitet Arab din Palestina. În martie 1948, împreună cu ceilalți membri ai Comitetului a revenit în Palestina aflată în ultimele luni ale mandatului britanic și a început să coordoneze atacurile asupra așezărilor și cartierelor evreiești, care au constituit prima fază a Războiului arabo-israelian din 1948-1949. Nepotul său, Abd al-Kader al-Husseini care devenise comandantul forțelor arabe din zona Ramla a primit în mod direct ordine de la Hadj Amin până în ziua în care a fost ucis. Spre sfârșitul războiului Amin al-Husseini a participat la
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
au constituit prima fază a Războiului arabo-israelian din 1948-1949. Nepotul său, Abd al-Kader al-Husseini care devenise comandantul forțelor arabe din zona Ramla a primit în mod direct ordine de la Hadj Amin până în ziua în care a fost ucis. Spre sfârșitul războiului Amin al-Husseini a participat la constituirea la Gaza, sub control militar egiptean, a Guvernului Întregii Palestine, sub conducerea sa. Foarte curând, însă, autoritățile egiptene au hotărât transferarea acestui guvern în exil la Cairo, unde a continuat o existență oficială, dar
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
să răceasca relațiile cu el. Deși al Husseini nu a jucat vreun rol în Revoluția Ofițerilor liberi din Egipt din iulie 1952, unii din perpetratorii revoluției, ca de exemplu Gamal Abdel Nasser l-au simpatizat, cunoscându-l încă din timpul războiului din Palestina. În anii 1950, al-Husseini a avut un rol impreună cu regimul Nasser, în organizarea atacurilor fedainilor palestinieni contra așezărilor israeliene de graniță. Organizația palestiniană Al Fatah înființată în 1956 și un tânăr comandant al ei, Yasser Arafat, el
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
lui al-Husseini de mișcarea Fraților musulmani, care se află în opoziție față de regimul nasserist a umbrit până la urmă relațiile cu noile autorități egiptene, mai ales în urma atentatului din 1954 al unor Frați musulmani împotriva lui Nasser. După Criza Suezului și Războiul din Sinai s-a ivit un conflict acerb între al-Husseini și Nasser, care a dus la publicarea în august 1959 a unor articole ostile față de Hadj Amin în presa egipteană, care l-a acuzat de a fi avut un rol
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
nemulțumit de pierderea poziției sale politice, al-Husseini a căutat reconcilierea cu dușmanul său istoric, monarhia hashemită din Iordania.În 1966 el a efectuat o vizită oficială la Ierusalim. Și după ce Iordania a pierdut Ierusalimul de est și Orașul Vechi în Războiul de Șase Zile. al-Husseini a menținut relații bune cu regele Hussein și nu l-a condamnat pe acesta pentru măcelul antipalestinian din „Septembrie cel negru” al anului 1970. Orientalistul israelian Tzvi El-Peleg considera ca probabil își făcea speranțe că în caz că
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
000 în 1967), fără a-i include pe cei 790 armeni (până la cca. 500 în 2011, tendința: descreștere) și 3,089 evrei (începând cu zero în 1967, întrucât au fost evacuați după ce Vechiul Oraș a fost capturat de Iordania în urma războiului arabo-israelian din 1948; aproape 3,000 plus vreo 1,500 studenți ieșiva în 2013, tendința: creștere). În timpul războiului arabo-israelian din 1948, Vechiul Ierusalim a fost capturat de Iordania și toți locuitorii săi evrei au fost evacuați. În timpul Războiului de Șase
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
și 3,089 evrei (începând cu zero în 1967, întrucât au fost evacuați după ce Vechiul Oraș a fost capturat de Iordania în urma războiului arabo-israelian din 1948; aproape 3,000 plus vreo 1,500 studenți ieșiva în 2013, tendința: creștere). În timpul războiului arabo-israelian din 1948, Vechiul Ierusalim a fost capturat de Iordania și toți locuitorii săi evrei au fost evacuați. În timpul Războiului de Șase Zile din 1967, când s-au văzut lupte mână-la-mână pe Muntele Templului, forțele israeliene au capturat Vechiul Oraș
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
Iordania în urma războiului arabo-israelian din 1948; aproape 3,000 plus vreo 1,500 studenți ieșiva în 2013, tendința: creștere). În timpul războiului arabo-israelian din 1948, Vechiul Ierusalim a fost capturat de Iordania și toți locuitorii săi evrei au fost evacuați. În timpul Războiului de Șase Zile din 1967, când s-au văzut lupte mână-la-mână pe Muntele Templului, forțele israeliene au capturat Vechiul Oraș împreună cu restul Ierusalimului de Est, l-au anexat ulterior la Israel și l-au reunit cu partea occidentală a orașului
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
din cele patru cartiere ale Vechiului Oraș. Deși armenii sunt creștini, Cartierul Armenesc este distinct de cel Creștin. În ciuda numărului mic de populație din cartier, armenii și Patriarhatul lor rămân independente și formează o prezență viguroasă în Vechiul Oraș. După războiul arabo-israelian din 1948, cele patru cartiere ale orașului au intrat sub control iordanian. Legea iordaniană le-a cerut armenilor și altor creștini să „dea timp egal Bibliei și Coranului” în școlile private și a limitat expansiunea proprietăților bisericești. Războiul din
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
După războiul arabo-israelian din 1948, cele patru cartiere ale orașului au intrat sub control iordanian. Legea iordaniană le-a cerut armenilor și altor creștini să „dea timp egal Bibliei și Coranului” în școlile private și a limitat expansiunea proprietăților bisericești. Războiul din 1967 este ținut minte de locuitorii cartierului ca un miracol, după ce două bombe nexplodate au fost găsite într-o mănăstire armeană. Azi, peste 3.000 armeni locuiesc în Ierusalim, dintre care 500 în Cartierul Armenesc. Unii dintre locuitorii temporari
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
temporari sunt studenți la seminar sau lucrează ca funcționari bisericești. Patriarhia armeană deține terenuri în acest cartier și are proprietăți însemnate în Ierusalimul de vest și în alte părți. În 1975, în Cartierul Armean fost înființat un seminar teologic. După războiul din 1967, guvernul Israelului a dat compensații pentru repararea oricăror biserici sau locuri sfinte avariate în cursul luptelor, indiferent de cine a cauzat dauna. Cartierul evreiesc (, "HaRova HaYehudi", numit familiar de locuitori "HaRova", , "Ḩărat al-Yahūd") se află în sectorul sud-estic
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
evrei ce au fost asediați și forțați să plece în masă. Cartierul a fost complet devastat de forțele arabe în timpul , iar vechile sinagogi au fost distruse. Cartierul evreiesc a rămas sub control iordaniaan până la capturarea sa de către parașutiștii Israelului în timpul Războiului de Șase Zile din 1967. Câteva zile mai târziu, autoritățile israelite au ordonat demolarea Cartierului Marocan, aflat în vecinătate, mutându-i cu forța toți locuitorii, pentru a facilita accestul public la Zidul Vestic. Secțiunea din cartierul evreiesc distrusă înainte de 1967
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
situată chiar în apropierea Zidului plângerii. Cartierul include „strada Caraiților” (Hebrew: רחוב הקראים, Rhehov Ha'karaim), unde se află vechea sinagogă caraită Anan ben David. Înainte, în Orașul Vechi a fost un mic cartier marocan (al Moghrabilor). În săptămâna sfârșitului Războiului de Șase Zile, cartierul marocan a fost în mare măsură distrus pentru a le acorda vizitatorilor un acces mai bun la Zidul Vestic prin crearea pieței Zidului Vestic. Părțile Cartierului Marocan care n-au fost distruse sunt acum parte a
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
Totuși, Berke Han a lansat o serie de raiduri care l-au atras pe Hulagu spre nord, departe de Levant. Hulagu a suferit o înfrângere devastatoare într-o tentativă de invazie în nordul Caucazului în 1263. Acesta a fost primul război deschis între mongoli și a semnalat sfârșitul imperiului unit. Hulagu a reușit să trimită doar o armată mică în încercarea de a se răzbuna pe mameluci care fost învinsă. Hulagu a decedat în 1265 și a fost succedat de fiul
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
de patru ani un seminar pentru călugări greci și o școală grecească care a ajuns sa aibă 90 de elevi și un personal de 4 profesori.Ghidul Baedeker din 1876 menționează 60 elevi și 6 profesori În cursul luptelor din Războiul de Independență al Israelului unicul călugăr care mai locuia în mănăstire a fugit, și locul a devenit o bază de antrenament al unităților premilitare evreiești „Gadná”. La încheierea ostilităților clădirea a rămas în partea orașului controlată de Israel și a
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
pe care o vedea, alături de Italia, ca fiind interesată de conservarea echilibrului Balcani. După ultimatumul austro-ungar dat Șerbiei, a primit instrucțiuni să solicite guvernului român să aibă o atitudine moderată față de Viena, într-o încercare de evitare a izbucnirii unui război. Cu aceeași ocazie Fasciotti a făcut cunoscut părții române interesul pe care atât Italia către și România îl aveau, acela de a preveni modificări teritoriale în Balcani și zdrobirea Șerbiei, ceea ce ar fi favorizat Imperiul Habsburgic. Fasciotti a militat pentru că
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
Italia către și România îl aveau, acela de a preveni modificări teritoriale în Balcani și zdrobirea Șerbiei, ceea ce ar fi favorizat Imperiul Habsburgic. Fasciotti a militat pentru că Italia și România să adopte o linie de conduită comună față de declarația de război a Imperiului Austro-Ungar adresată Șerbiei, lucru ce s-a concretizat în acordul bilateral semnat la 10/23 septembrie de Fasciotti cu președintele Consiliului de Miniștri al României, Ion I. C. Brătianu. Prin prevederile acordului cele două guverne s-au angajat să
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
al feților de sex feminin, violența obstetrică precum și tradiții și obiceiuri dăunătoare femeilor precum crima de onoare, crima de zestre, mutilarea genitala la femei, răpirea miresei și căsătoria forțată. Anumite forme de violență sunt comise de către stat precum violuri din război, violența și sclavia sexuală din timpul războaielor, sterilizarea forțată, avortul forțat, violența comisă de poliție sau alte autorități, lapidarea sau biciuirea. Alte forme de VIF, precum traficul de femei sau prostituția forțată sunt de obicei comise de organizații criminale. Recent
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
precum și tradiții și obiceiuri dăunătoare femeilor precum crima de onoare, crima de zestre, mutilarea genitala la femei, răpirea miresei și căsătoria forțată. Anumite forme de violență sunt comise de către stat precum violuri din război, violența și sclavia sexuală din timpul războaielor, sterilizarea forțată, avortul forțat, violența comisă de poliție sau alte autorități, lapidarea sau biciuirea. Alte forme de VIF, precum traficul de femei sau prostituția forțată sunt de obicei comise de organizații criminale. Recent s-a început rezolvarea acestor probleme la
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
cu stat de drept slab și profesionalism si management scăzut al poliției și personalului militar. Abuzuri ale poliției sunt legate de o gamă largă de probleme de sanatatate, precum tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) și abuzul de droguri. Violuri de război sunt violuri comise de soldați sau civili în timpul unui conflict armat sau în timpul unei ocupații militare, care se deosebește de agresiunile sexuale și violurile comise între trupe în cursul serviciul militar. Acest tip de violență include, de asemenea, situația în
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
sexuale și violurile comise între trupe în cursul serviciul militar. Acest tip de violență include, de asemenea, situația în care femeile sunt forțate să se prostitueze sau sa fie sclave sexuale de către puterea de ocupație. În timpul celui de-al doilea război mondial, armata japoneză a înființat bordeluri militare în care fete și femei au fost abuzate și forțate sa fie sclave sexuale pentru soldați. Sterilizarea forțată și avortul forțat sunt forme de violență împotriva femeilor. Astfel de proceduri se practica în
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
fapt, înființarea sa pare să fi fost o dorință din partea federațiilor naționale europene. Voleiul a fost inventat în SUA, dar a devenit pentru prima dată un sport extrem de popular în Europa de Est, după ce a fost adus de soldații americani în timpul primului război mondial. Până la mijlocul secolului, acesta s-a raspandit deja prin restul continentului. Multe din tehnicile și tacticile care sunt frecvente în voleiul modern se pare că au fost introduse de echipele europene. Printre altele, ar fi demn de remarcat aici
Confederația Europeană de Volei () [Corola-website/Science/335099_a_336428]