137,849 matches
-
mai 2003 à Paris, supplément à " Cahiers Bleus ", collection " Leș colloques internationaux Lucian Blaga ", Troyes, 2004. BEAUME, Pierre, " Avertissement ", în Lucian Blaga " Le Grand Passage ", suivi de Nichita Stănescu " Une vision des sentiments ", Autres Temps, Marseille, 2003. BLAGA, Dorli, " În ciuda vremurilor de atunci, viața lui Blaga la Sibiu a fost frumoasă și luminoasă ", în Conferințele Bibliotecii Astra, no. 14/2008, p. 10-18, consulté le 2 janvier 2010, URL : http://www.bjastrasibiu.ro/conferințe/dorli.blaga 1.pdf. BRAN-PIERROT, Raluca, " Préface. De
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la plus triste, op. cît., p.15. 826 De Mioritza, la plus célèbre des ballades roumaines. 827 Jean Poncet, " Avant-propos sous forme de biographie ", în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., p. 13. 828 V. Dorli Blaga, " În ciuda vremurilor de atunci, viața lui Blaga la Sibiu a fost frumoasă și luminoasă ", în Conferințele Bibliotecii Astra, no. 14/2008, p. 10-18, consulté le 2 janvier 2010, URL : http://www.bjastrasibiu.ro/conferințe/dorli.blaga 1.pdf. 829 " Biographie " de Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Stolojan, op. cît., p. 105 : le syntagme " zariștea-ntreagă " est traduit par " le vaste horizon ". 1608 V. Lucian Blaga, La curțile dorului (À la cour du mystère), în Opera poetica, op. cît., p. 193 : " Prin vegherile noastre site de în -/vremea se cerne, și-o pulbere albă/pe tâmple s-așează. Nous citons la traduction de Paul Miclău : " Comme par des tamis de lin par nos veillées/le temps passe, et une poudre blanche/se pose sur leș tempes. " V. Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Puțin numeroasele articole politice sau de istorie și drept, scrise de T. Codrescu, Gh. Sion, G.-R. Melidon, sunt relevabile datorită simțămintelor patriotice care le animă. Gh. Sion susține părerea, caracteristică pentru grupul politic din care face parte, că în vremurile de intensă activitate politică literatura nu se mai dezvoltă. Sion vede în epoca premergătoare anului 1848 o perioadă de înflorire a literaturii române, în timp ce, afirmă el, în deceniul 1850-1860 gustul pentru lectură dispare, iar autorii, nefiind stimulați, nu mai produc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
corpuri vii în dezvoltare, deci o nouă ființă, deosebindu-se de chiștii propriuziși. În toată literatura mondială să păstrat denumirea de chist, cu pluralul chiști. În ultimii ani Academia Română a recomandat pluralul “chisturi”, unicat în literatura medicală. Am contestat la vremea respectivă această formă nepotrivită bazându-ne pe structura diferită a chiștilor adevărați de cei perigeni, care sunt chiști falși, pereții lor fiind constituiți din cuticula parazitara, generatoare de endo și peri scolecși. De altfel chiar și pentru chiștii adevărați folosirea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
alexandria cairo jaffa/ în aceste împrejurări datoria de a fi poet înseamnă/ zloată guturai alunecuș arta de a confisca/ ferestrele larg deschise înseamnă a fi/ da/ a fi lângă portretul lui velásquez// [...] încep noile migrări ale popoarelor/ e de așteptat vreme de iarnă/ pe un colț al mesei.” Sedus de abstracțiuni, de livresc și de raționalitate, el abolește descriptivismul și desconsideră pitorescul. Dominantă este obsesia limbajului, firească, poate, la un bilingv și în alt sens, adică la un mânuitor atât al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
mai puțin dar, în favoarea ei. Hardin Craig, de exemplu, spune că cea mai nouă și mai valoroasă trăsătură caracteristică a lucrărilor recente este faptul că ele "evită gândirea anacronică".*4 E. E. Stoll, studiind convențiile teatrului elizabetan și cerințele publicului vremii, dezvoltă teoria- că reconstituirea intenției autorului trebuie să fie scopul principal al istoriei literare *5. O teorie asemănătoare stă la baza numeroaselor încercări de a cerceta teoriile psihologice elizabetane, cum ar fi teoria umorilor, sau concepțiile științifice sau pseudoștiințifice ale
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de mâna a doua din timpul nostru merită și el să fie studiat. 74 De obicei lipsa de receptivitate sau timiditatea este cea care îi face pe profesorii de literatură să ezite a judeca singuri. Ei proclamă că așteaptă "verdictul vremii" fără să-și dea seama că acesta nu e decât verdictul altor critici sau cititori, inclusiv al altor profesori. Ideea, potrivit căreia istoricul literar se poate dispensa de critica și de teoria literară, este cât se poate de falsă, și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
toate părțile, București, 1984; Forma ca viziune, București, 1984; Paul Vasilescu, București, 1987. Traduceri: J. Ph. Minguet, Estetica rococoului, București, 1973 (în colaborare cu Smaranda Roșu); A. Tabucchi, Piața Italiei, București, 1981; A. Chastel, Artă și umanism la Florența pe vremea lui Lorenzo Magnificul, I-II, pref. edit., București, 1981 (în colaborare cu Smaranda Roșu); E. Garin, Umanismul italian, pref. edit., București, 1982. Repere bibliografice: Marin Mincu, Grigore Arbore, „Exodul”, AFT, 1967, 21; Ion Negoițescu, Triptic poetic, F, 1967, 11; Laurențiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
mediu, făcea, la acel moment, dificilă o reabilitare fără rezerve a curentului. Pentru "postmodernul" Angelo Mitchievici contaminarea cu literarul nu mai constituie însă o culpă, iar artiștii asupra cărora oprobriul literarului apăsase timp de aproape un secol, nume faimoase la vremea lor, precum G.D. Mirea, Nicolae Vermont, Kimon Loghi, Constantin Artachino sau minorii Emilian Lăzărescu, Sigmund Maur sau Mișu Teișanu, beneficiază de un tratament egal cu cel acordat artiștilor consacrați ca Luchian, Petrașcu, Pallady, Paciurea, Ștefan Popescu, Cecilia Cuțescu-Storck și Fritz
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pus amprenta asupra artei plastice în aproape toate țările europene, însă mult timp revendicarea simbolismului a apărut rezonabilă doar în spațiul literaturii, nu și al artelor plastice cu toate că, în realitate nu a existat o diferențiere categorică între cercurile artistice ale vremii, o parte dintre scriitori precum K.-J. Huysmans, Charles Baudelaire, Camille Lemonnier, iar la noi Tudor Arghezi, Dimitrie Karnabatt, Theodor Cornel, Ștefan Petică, fiind și remarcabili critici de artă. O întrebare inevitabilă: ce au în comun simbolismele europene? Ce le
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se întoarce înspre pictură, precum A. Murnu cu seria sa de cavaleri medievali, despre care George Murnu aprecia: "Cavalerii săi medievali ne transportă într-o feerică lume de povești"80. În revistă este reprodus un tablou al seriei, Din alte vremuri, tablou care ar putea fi oricând înseriat revivalului medievalist prerafaelit. Cel care servește drept model Ceciliei Cuțescu-Storck este însă Edward Burne-Jones, "un Moreau englez" (C. Philipps), a cărui estetică merge împreună cu o exigență ce limitează dintru început accesul la mesajul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceste arte așa cum se desfășoară ele în spațiul tradiției. Nici sub pretextul artei naționale "n-ar trebui să se revină la un primitivism care poate atinge barbaria"161. Ilustrațiile care însoțesc articolul probează pauperitatea artistică a școlii românești la acea vreme. Un singur panou decorativ vag simbolist, compoziție realizată de G. Sterian, dar executată de Stănescu ilustrează pictura decorativă a școlii românești! În rest, motivele populare geometrizate de covoare oltenești și puțină ceramică decorativă este tot ce poate fi oferit drept
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
monden care-și păstrează anonimatul, este însoțit de reproducerile câtorva fotografii ale cabinetului de fotografie "Foto Julietta". Textul însoțitor este elocvent pentru o viziune înnobilată asupra culturii bizantine pe care casa regală și-o apropie: "Ca o caracterizare a acestor vremuri de bizantinism, a făcut frumoasă impresie apariția reginei în costumul unei împărătese bizantine, în vreme ce principesa, generație moștenitoare pe țărmurile Bosforului, s-a arătat în fermecătorul costum de odaliscă"191. Ambele costumații se regăsesc tematizate pe o scară largă în pictura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui ecumenism estetic-decorativ printre sofisticatele rochii de marchiză, distanțele culturale sunt dizolvate pentru a pune în valoare estetica fiecărui costum. "Marchizele se atingeau în treacăt de rumenele noastre țărăncuțe, zâmbind prințeselor venețiene sau plângând soarta cadânelor, atât de oropsite pe vremuri, când nu le puteau zări curtezanii celui de-al doilea imperiu"192. Artur Garguromin Verona realiza cu ocazia primei expoziții a Tinerimii artistice un portret ale prințesei Maria ca împărăteasă bizantină, iar o serie întreagă de fotografii în aceeași ținută
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
național" înregistrat printre "marii clasici". Eminescu devine nu numai "omul deplin al culturii românești" (Constantin Noica)257, dar și modelul exemplar al românității, sau, în formularea lui Nicolae Iorga, "expresia integrală a sufletului românesc", sau "Un om complet, într-o vreme în care ceia ce este necesar pentru noi este această refacere a omului complet, pe care timpurile noastre l-au sfărâmat în fragmente, distrugând omenirea în însăși esența ei inițială și definitivă." În privința opțiunilor politice ale poetului și relevanței lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care o întreține cu literatura, de unde și cursivitatea acestei permanente treceri dinspre pictură / sculptură spre narațiunea explicativă sau ilustrativă și invers. În portretul pe care-l face Luchian poetului, Eminescu (desen, 1890) sunt inserate două versuri din poezia "Din valurile vremii": Zadarnic după umbra ta dulce le întind: Din valurile vremii nu pot să te coprind". Citatul întreține o ușoară confuzie, în măsura în care pictorul nu presupune poezia ca fiind foarte cunoscută, astfel încât cititorul să identifice elementul lipsă, complementul direct. Versurile nu reflectă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
treceri dinspre pictură / sculptură spre narațiunea explicativă sau ilustrativă și invers. În portretul pe care-l face Luchian poetului, Eminescu (desen, 1890) sunt inserate două versuri din poezia "Din valurile vremii": Zadarnic după umbra ta dulce le întind: Din valurile vremii nu pot să te coprind". Citatul întreține o ușoară confuzie, în măsura în care pictorul nu presupune poezia ca fiind foarte cunoscută, astfel încât cititorul să identifice elementul lipsă, complementul direct. Versurile nu reflectă nimic din statutul "hiper-eonic" pe care-l dobândește poetul ulterior
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui moment de sinteză al celorlalte arte. Pictorul se apropie de emblematizarea, transformarea figurii eminesciene în efigie, depărtându-se de o abordare "realistă", academizantă a ei. Un alt tablou, În amintirea unui vis frumos, trimite la aceeași poezie "Din valurile vremii". Atât titlul tabloului, cât și poezia indică faptul că este vorba de o reverie, de o recuperare fantasmală a imaginii femeii iubite. Chipul poetului este înlocuit cu proiecția onirică, idealizată, a femeii iubite care "răsare" din "valurile vremii". Cu o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Din valurile vremii". Atât titlul tabloului, cât și poezia indică faptul că este vorba de o reverie, de o recuperare fantasmală a imaginii femeii iubite. Chipul poetului este înlocuit cu proiecția onirică, idealizată, a femeii iubite care "răsare" din "valurile vremii". Cu o precizie care însă îl apropie mai mult de tratarea în registru oniric a unui subiect realist în relație cu obsesiile și dorințele pictorului, Luchian se străduiește să păstreze în textura chipului femeii ceva din natura evanescent-efemeră a visului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o pânză cu un chip feminin. Îmbrăcat în costum, pictorul impune aceeași eleganță aproape severă specifică dandy-ilor autentici, expresia autocontrolului și atenției acordată detaliilor. Nu pictura, ci lectura pare să-l recomande, ca și pe personajele feminine din pictura vremii, transpuse sensibil în postura de cititoare. Știm însă prea puțin despre circumstanțele în care a fost făcută această fotografie. De asemenea, într-o perioadă în care mustața și barba sunt la modă vezi mustața lansată agresiv a lui Al. Bogdan-Pitești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în visul omului de nord, ci nuanțele de roșu și galben, cărora temperamentul artistului le domolește violența și căldura excesivă. Loghi este un pictor dublat de un poet... [...]"427. În "Cronica artistica. O privire asupra expozițiunei "Tinerimei Artistice"" din ziarul Vremea, Miroslav insistă asupra surselor și influențelor germane, la care-l adaugă pe pictorul francez Besnard. Pe de o parte, în substanța tablourilor sale se dizolvă grandilocvent "misticismul german", pe de altă parte, pictura sa reflectă idilismul unor pastorale mixate cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interioară nu a fost ținut cu strictețea enunțării sale, el reprezintă, mai degrabă, un program, o opțiune estetică configurând cadrul formal al unei arte simboliste. Salonul rozacrucian a reușit să adune printre expozanți printre cei mai importanți pictori simboliști ai vremii, din Franța și Belgia în special, dar și din Olanda, Germania și Elveția. Expun aici Fernand Khnopff, Jean Delville, Emile Fabry, Ferdinand Hodler, Carlos Schwabe, Jan Toorop, Georges Minne, Xavier Mellery, Armand Point, Alexandre Séon, Edgard Maxence, Marcellin Desboutin, Alphonse
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Viena, unde nota conservatoare în artă era mult mai pronunțată. Spargerea unor canoane estetice de către pictori precum Gustav Klimt stârnește un scandal cu reverberații politice în Viena fin de siècle, unde artei îi este imprimat rolul de factor coagulant. Este vremea liberalizării expozițiilor și emancipării pe scară largă a noilor curente în artă, care se vor succeda cu o viteză extraordinară, de la pictura prerafaeliților și simbolism, la avangardele istorice și suprarealism, cu nenumăratele sale nuanțe. Inițiativele private iau tot mai mult
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ai Münchenului. Aceasta ar fi alcătuit o bisericuță cam exclusivistă și A.S.R. Principesa României, n-a luat societatea sub înaltul și binevoitorul ei patronagiu decât cu condiția ca să-și lărgească cadrul și principiile, ceea ce s-a și întâmplat cu vremea"497. În curând, societatea își atrage o adversitate consistentă și insistentă, devenind pentru o bună perioadă de timp avangarda artei moderne românești. Expoziția deschisă pe 1 martie 1902 în sălile Ateneului are succes și critica tinde să releve superioritatea lucrărilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]