3,070 matches
-
la Genova, Pelerinul avu și alte peripeții, dar, în cele din urmă, ajunse în Genova, unde fu recunoscut de un locuitor din Biscaya, Portundo, pe care îl cunoscuse cândva, pe când slujea la curtea regelui catolic. Acesta îl ajută să se îmbarce pe o corabie pentru Barcelona; fu cât pe ce să fie prins de Andrea Doria, care-i vâna, căci pe atunci era de partea francezilor 1. Capitolul V PRIMELE STUDII (1524-1527) Studii în Barcelona (Postul Mare 1524 - martie 1526) 54
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
s-a adăpostit într-o șură, iar a treia zi a ajuns la Rouen. În tot acest timp, nu a băut, nu a mâncat și a mers desculț, după cum își propusese. La Rouen, alină bolnavul și-l ajută să se îmbarce pentru Spania. Îi dădu și niște scrisori, îndreptându-l spre însoțitorii săi din Salamanca, adică spre Calixto, Cáceres și Arteaga. 80. Pentru că n-am mai pomenit nimic de acești însoțitori, iată ce s-a mai întâmplat cu ei. În timp ce Pelerinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la Valencia. În toate aceste locuri de baștină ale însoțitorilor săi, nu voi să primească nimic, cu toate că i se puseră înainte cu stăruință mulțime de daruri. În Valencia vorbi cu Castro, care era călugăr certozin. Apoi, deoarece voia să se îmbarce pentru Genova, cei din Valencia care îi erau devotați îl rugară să nu facă una ca asta, pentru că - după cum se spunea - Barbarossa 1 era pe mare cu o mulțime de galere. Și cu toate că i-au istorisit multe întâmplări înfricoșătoare, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îl rugară să nu facă una ca asta, pentru că - după cum se spunea - Barbarossa 1 era pe mare cu o mulțime de galere. Și cu toate că i-au istorisit multe întâmplări înfricoșătoare, nu l-au putut face să șovăiască. 91. El se îmbarcă pe o corabie mare și rămase în viață după furtuna de care am pomenit mai sus2, în timpul căreia de trei ori a văzut moartea cu ochii. Așteptare în Veneția Ajuns în Genova, luă drumul spre Bologna, pe care pătimi multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mașină. Scuze pentru mai devreme. Nu face nimic, Tom, spune tati, bătându-l ușor pe spate. Cu toții avem momentele noastre mai... Se strâmbă ușor la mine peste capul lui Tom, iar eu îmi înăbuș un chicotit. — Gata? Toată lumea s-a îmbarcat? zice Clive, întorcându-se în scaun. S-a mai răzgândit cineva? Nu mai protestează nimeni din dragoste? Nici un sens giratoriu, nimic? Nu! zic. Nu mai e nimic. Haidem odată! Când ajungem la biserică, clopotele sună, soarele strălucește și câțiva invitați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
La Băneasa, la pădure,/ S-adunăm la fragi și mure”, cum cântau lăutarii din epocă <endnote id="(130, p. 338)"/>. Tot cam atunci, În 1858, romancierul Nicolae Filimon pleca cu un „omnibus” similar din București la Giurgiu, pentru a se Îmbarca pe un vapor dunărean spre Budapesta <endnote id="(823, p. 5)"/>. Iată și alte exemple de transport civilizat cu birja. În iunie 1883, evreul Iosef Diamand din Suceava, „antreprenor de birje și poștă” Încă din 1869, era decorat pentru modul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
decât Napoleon. N-am îngăduit să mai repete acest gest, deoarece am socotit inumană o asemenea faptă, spre mulțumirea celor vizați de această brută, cu chip de om... Continuăm să ne pregătim febril până la începutul lui noiembrie, apoi întreg regimentul îmbarcat pe șlepuri primește un loc în dispozitivul de apărare din jurul Galaților. Aici, în epuizante marșuri de noapte, ocupăm poziții și ne întărim cu privirile ațintite spre Răsărit... Tatonări până ce suntem repartizați, la Giurgiulești, lângă Galați, unde rămânem câteva luni, scormonind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
m-a salvat, ci mai ales faptul că „Cineva de Sus” m-a ocrotit, m-a apărat, dar fiecare om cu soarta lui, cu ce îi este scris! Starea sănătății mele e din ce în ce mai bună. În jurul datei de 1 mai sunt îmbarcat într-un lung tren sanitar cu destinația Oradea. În gara Buzău staționăm ceva mai mult și de pe brancarda etajată pe care mă odihneam, priveam intens, în direcția casei socrului meu, aflată la cel mult 200 de metri distanță de gară
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nici nu am vrut să aud de șoferie. Dar... Cine știe, poate că-mi va prinde bine. Duminică 1 ianuarie 1995 - Luxor - Egipt La mulți ani! Suntem la bordul vaporului „Mis Prestige”, încă în portul din Luxor unde ne-am îmbarcat ieri cu scopul de-a petrece Revelionul 1994-1995 și de-a porni într-o croazieră pe marele fluviu, de trei zile. Vom debarca la Aswan, urmând să revenim la Cairo (tot cu microbuzul care ne-a adus până aici), dar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
târziu, când am ajuns la Luxor și am trăit cea mai hazlie experiență, ne-am dat seama că n-are rost să ne consumăm energia, enervându-ne pentru serviciile oferite. Treziți de-aceleași difuzoare vorbitor-cântătoare-n musulmană, după micul dejun, am îmbarcat bagajele și suindu-ne-n micro-croco, m-am lăsat în mâna lui „Mitică” care avea să ne ofere un drum lung, anevoios, dar și surprize, el obosind pe drum și adormind de câteva ori la volan în plin deșert, cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dimineața, la ora 4,00 în Hurghada. Am coborât de pe Mis Prestige marți pe la ora 13,00, în Aswan, punctul final al croazierei pe Nil. Nu vom uita niciodată zilele minunate ale acestei călătorii pe apă. De pe vapor ne-am îmbarcat pe o barcă cu motor condusă de un tânăr cu pielea ca abanosul, îmbrăcat într-o cămașă lungă și albă ca zăpada, de o frumusețe stranie și sănătoasă. Am fost transportați astfel pe insula Elefantina pentru a vizita grădina botanică
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Vizităm muzeul armelor. Dormin aproape toată ziua iar seara ne culcăm devreme. Liviu are nevralgie și insolație. Duminică 23 iulie 1995 Vizităm muzeul bizantin și complexul de pe Acropole. La ora 17.00 suntem pe vaporul Aptera cu mașină cu tot îmbarcați pentru Creta. Liviu continuă să aibă probleme cu sănătatea. Are și tensiune (15 cu 9). Vom călători pe punte. Am emoții. Doamne, ajută-ne să ajungem cu bine. Zilele acestea Atena a fost înconjurată de foc. Au ars locuri minunate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
decât au făcut-o ei într-un interval atât de scurt. Drumul de la New York la Washington este de aproximativ 4 ore pe autostradă cu viteză maximă. Ajunși acasă la Dana în jurul orelor 15 după 2 ore de relaxare ne-au îmbarcat în microbuzul lor elegant (aici orice familie cu mai mult de un copil are mașină cu 6-8 locuri) și am purces înspre Atlantic City unde am avut ocazia să vizităm cazinourile. Oraș cu tradiție turistică (aflat la Oceanul Atlantic), în urmă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu grătarul încins și micii pregătiți pentru a petrece o seară de pomină cu cântece și prietenie. Deși obositoare, ziua ne-a fericit pe toți - o adevărată zi de vacanță, de documentare și de îndestulare. Sâmbătă, 6 iulie Ne-am îmbarcat din nou în microbuz și am pornit spre Cozia, am vizitat mănăstirea și de aici am luat-o înspre Voineasa cu gândul de a găsi un loc cât mai izolat pentru a ne așeza la iarbă verde cu grătare preparate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
numai pentru diplomați", unde se găseau îmbrăcăminte, încălțăminte, cosmetice etc. "din import". Pentru achiziții mai speciale, odată la 3-4 luni mai "fugeam" în vest! Aflasem că diplomații puteau trece în Berlinul occidental prezentând la frontieră legitimația de diplomat. Așa că ne îmbarcam la Friederichstrasse în metroul care trecea "dincolo" și în câteva minute ne plimbam pe Kurfurstendam! Nu era o simpla trecere, ci un salt de la întuneric la lumină, de la cenușiul estic la luxul și bogăția vestului. Schimbam câteva sute de mărci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nici un pieton nu are voie să treacă prin Piața Palatului și că ecusoanele nu anulează calitatea noastră de "pietoni", așa că ...nu se poate. I-am arătat în față la hotel Mercedesurile delegației cu parbrize de "Liberă trecere", întrebându-l dacă îmbarcați în autoturisme vom putea trece și mi-a răspuns "cu mașinile da, ca pietoni nu"! Am găsit o explicație pentru ziariști, ne-am întors la hotel, ne-am suit în mașini, am trecut pe lângă "organ" care ne-a salutat respectuos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
albi "curați", trei sferturi fiind metiși, mulți din ei purtând numele "Lautaro", căpetenie mapuche care l-a făcut prizonier pe Pedro de Valdivia și i-a potolit setea de aur turnându-i pe gât aur topit! De la Conception ne-am îmbarcat pe o avioneta de 8 locuri care avea să ne poarte până în Țara de Foc și înapoi. Distanțele dintre etapele noastre nu erau mari, două-trei sute de kilometri, dar șoselele fiind proaste sau "inexistente", soluția cu avioneta era mai convenabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care erau restituite clienților ce reclamau, pentru evitarea unor procese. Câteva exemple cred că sunt necesare. Reușisem să închei un contract cu Universitatea din Viena pentru o excursie de 3 zile la faimoasele mănăstiri din nordul Moldovei. Urmau să sosească, îmbarcați în două chartere, 200 de profesori și studenți, în frunte cu "Herr Rector und seine gnädige Frau"! Miza era mare, am dat sfoară în țară pe linie "de partid și de stat", am fost asigurat că totul va fi "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sibiu, afumături, brânzeturi în coajă de brad, mesteacăn, tei și ce-o mai fi, vinuri de Valea Călugăreasca, Murfatlar, Târnave, țuică bătrână... Cred că nici la vestitul ospăț al lui Sardanapal nu erau atâtea produse. Pe vas a mai fost îmbarcată orchestra Pană, inclusiv bătrânul maestru al viorii și o echipă de dansuri folclorice. În ziua Z, pe motonavă, pentru supervizare, se aflau subsemnatul și șeful serviciului transporturi din ONT, un experimentat și excelent inginer. Am plecat spre Viena, comandantul făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dat să deschidem un centru cultural și la Chișinău. Conjunctura era favorabilă, podurile de flori se țineau lanț, ca și donațiile de cărți, sutele și miile de burse, spectacolele de teatru, de folclor, expozițiile și delegațiile. Așa că împreună cu Adrian Dohotaru, îmbarcați într-o impozantă limuzină de protocol, am plecat spre Chișinău. Așa cum am menționat la început, sunt născut la Chișinău și ardeam de nerăbdare să revăd orașul pe care-l părăsisem la vârsta de doar doi ani, cu familia urmărită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vom rezolva cum se cuvine, au început telefoanele, mai întâi la rude, apoi la prieteni și cunoștințe și în ultimă instanță la "dușmani", ca să-i punem pe frigare. La sfârșitul lui noiembrie 1992, într-o dimineață geroasă și urâtă, ne îmbarcam pe cursa TAROM București-New York. Planificasem o escală de 4 zile la New York, la cererea expresă a lui Adrian Dohotaru, pentru a vedeam cum merg lucrurile la recent inauguratul Centru Cultural. Spre același obiectiv se îndreptau cu noi și artistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ocupați câteva ceasuri să găsim și noi "o clonă" a respectivei valize, căutare zadarnică, fiindcă, deși am răscolit toate magazinele de pe strada XIV, n-am aflat nimic "pe 6 roți", trăgând concluzia că și americanii au lipsuri! Seara, ne-am îmbarcat pe cursa Pan-Am New York-Rio de Janeiro, cursă directă, și a doua zi pe la ora 9 dimineața aterizam în "Cidade maravilhosa". În cele peste 10 ore petrecute de la New York la Rio, survolând, după intrarea în spațiul aerian al Mexicului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
brazilieni, dar și milioane de turiști din toată lumea. Relațiile româno-braziliene își au începutul oficial în toamna anului 1880, când colonelul Sergiu Voinescu a sosit la Rio de Janeiro ca "trimis extraordinar în misiune specială" pe lângă împăratul Pedro al II lea. Îmbarcat la Bordeaux pe vaporul "Orénoque", a sosit la Rio la 25 septembrie. Avea să fie primit de împărat pe 2 octombrie, înmânându-i acestuia scrisoarea domnitorului Carol I și Ordinul "Steaua României". Audiența, conform mărturiilor colonelui Voinescu, s-a desfășurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
economică, la 13 mai 1935 fiind semnat la Rio un Acord de colaborare în domeniul presei. De reținut, de asemenea, prezențele cultural-științifice, începând cu escala la Rio de Janeiro din octombrie 1897 a savantului Emil Racoviță, membru al expediției științifice îmbarcate pe nava "Belgica", cu vizitele din 1928 și 1930 ale neurologului Gheorghe Marinescu și cu afirmarea economistului Mihail Manoilescu, autor al cunoscutei lucrări de faimă mondială "Teoria protecției și comerțului internațional", publicată în 1930 la Sao Paulo și devenită "biblia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sao Paulo rezoluția autorităților franceze: "Întrucât România în urma evenimentelor din Decembrie 1989 este o țară liberă și democratică, cererea de azil politic nu poata fi luată în considerare!".) După eșecurile de la Madrid și Paris, cei 15 au refuzat să se îmbarce în avionul de București, așa că au fost expediați înapoi exact de unde au venit la Sao Paulo. Întrebarea colonelului era: "Ce facem cu ei, Brazilia n-are nevoie de emigranți! Fiind ilegali și nevoind să fie repatriați, trebuie să-i băgăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]