1,662 matches
-
faci niște lănțișoare de aur curat, împletite ca niște sfori. 23. Să faci pentru pieptar două verigi de aur, și aceste două verigi de aur să le pui la cele două capete ale pieptarului. 24. Cele două lanțuri de aur împletite să le prinzi de cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului. 25. Iar celelalte două capete ale celor două lanțuri împletite să le prinzi de cele două ferecături, și să le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
de aur să le pui la cele două capete ale pieptarului. 24. Cele două lanțuri de aur împletite să le prinzi de cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului. 25. Iar celelalte două capete ale celor două lanțuri împletite să le prinzi de cele două ferecături, și să le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte. 26. Să mai faci două verigi de aur și să le pui la celelalte două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
făcut apoi niște lănțișoare de aur curat, împletite cu niște sfori. 16. Au făcut două ferecături de aur și două verigi de aur și au pus cele două verigi la cele două capete ale pieptarului. 17. Apoi cele două lănțișoare împletite, de aur, le-au vîrît în cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului, 18. iar celelalte două capete ale celor două lănțișoare le-au agățat de cele două ferecături și le-au pus pe umărarii efodului în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
iar într-una din zile făcui cunoștință cu Laura, sora bărbierului. Ne vedeam numai Duminică, la ea acasă. Intrasem în adolescență. Frizerul Marcu Fișic avea un tron de lemn, grosolan și spălăcit, de culoare nedefinită, cu un fund de pai împletit. În fața tronului atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urmă îngândurat Ferdinand Sinidis, - și pentru sufletele copiilor ce am fost amândoi, eu și Ada, aștern acum sărutul de recunoștință pe inima ei de adorabilă fecioară. Copleșit de tristețe, la gândul că sufletele noastre nu se vor mai regăsi niciodată, împletite și crescute către cer, risipesc pentru dânsa mănunchiul acesta de vorbe albe, galbene și roșii. Le doresc să rămână multă vreme proaspete, pe griurile nuanțate ale unei pagini, care poate că ne va supraviețui. Arunc în urmă o floare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o deformau, transformând-o Într-o convivialitate artificială. Și mai erau, firește, omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory nu-i includea niciodată și pe ei printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri de catifea, Sub părul lins, de briză Împletit, Culoarea rozei Își râdea de ea Și frumusețea-i tristă a-nflorit. Ea aerul ce-i Între ei Îl umple Cu patimă, lumină și suspine... Subtil de tot, că el nimic nu simte Fulger râzând, culoarea rozei pline.“ — Mă placi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Împrejmuind-o cu acel gard străvechi - noaptea. Liniștii din cinematograful din spatele său i-a pus capăt un zgomot ciudat, ca de ruptură, urmat de răsunetul greu al mulțimii care se ridica În picioare și de rumoarea a zeci de voci Împletite. Matineul se terminase. S-a dat la o parte ca să lase gloata să treacă, expunându-se puțin ploii. A apărut, fugind, un băiețaș care și-a tras nasul În aerul rece și și-a ridicat gulerul hainei; după el, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
curea neagră”, sau cu „zgardă albă de bumbac”, sau cu „o sfoară de mătasă,/ împletită-n cinci, în șasă” (29, pp. 71-78). Mi-l leagă cu curele și în frâne subțirele ca de-o ață răsucită în trei [șu]vițe împletită (30, p. 536). Până în acest punct al scenariului, armele „voinicești” nu-și găsesc rostul. Eroul uzează exclusiv de arme „magice”. Textele subliniază în mod expres această idee : De-mi aduce leu legat, Leu legat nevătămat, Nici în puști că nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sărăcie curată. Însă negustorii osteniți după drum, căci mergeau de dimineață, se uitau pur și simplu la satul acela alb cu ochi lipsiți de interes și de curiozitate. Când în cele din urmă intrară în sat, niște săteni cu părul împletit și cu cozile până la umeri stăteau înfricoșați la marginea potecii de piatră și îi măsurau cu privirea pe japonezii care le invadaseră satul. Niște câini lătrară și o turmă de capre de munte se împrăștiară behăind care încotro. În vreme ce japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un stâlp un fuior de fum negru. Căpitanul și Velasco își ridicară brațele oprind convoiul și cercetară neîncrezători împrejurimile preț de câteva clipe. Apoi încă un fir de fum se înălță dintr-un alt ungher. Zăriră un indian cu părul împletit, gol până la brâu, sărind ca un animal de pe o stâncă pe alta. Convoiul se puse încet în mișcare. După ce înconjurară munții pleșuvi, văzură un șir de colibe cu acoperișurile arse din care mai rămăseseră doar pereții de chirpici. Pereții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
solii se întoarseră la mănăstire cu speranțele spulberate. În clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga urale, se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Satul care se cheamă Tecali, aproape de orașul Puebla. Satul Tecali. Omul repetase repede acest nume. În cele din urmă, convoiul dobândi încuviințare și trecu pe sub poarta cetății. La fel ca în Mexico, și aici era o piață. Indienii cu părul împletit ce stăteau pe jos cuprinzându-și genunchii cu brațele arătau ca niște statui. Întinseseră la vânzare legume și fructe, vase de lut numite talavera, șaluri lungi numite sarapes, sau pălării cu boruri largi, sombreros. Printre mărfuri treceau turme de capre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Para aquí, zise indianul oprindu-și măgarul ce scotea aburi albi. Tecali. Soarele dimineții se revărsa peste vreo zece colibe cu acoperișuri de stuf. În pragul uneia dintre ele, o indiancă se spăla cu apă dintr-o găleată. Avea părul împletit și nasul cârn. Când Nishi strigă tare „Japones” se întoarse spre ei. „Japones”, repetă el, însă femeia, care părea o relicvă a unei epoci demult apuse, îi privi nemișcată, fără să răspundă. Prevestind o nouă zi de arșiță, soarele începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simțeam o neliniște nelămurită. Deodată, o umbră neagră zvâcni pe unul din dealurile dimprejur. La început, am crezut că e o pasăre. Dar nu era pasăre. Pe vârful unei stânci se iviră vreo zece indieni din tribul Huaxteca. Aveau părul împletit și țineau în mâini niște plase. Ne văzuseră de departe și ne așteptaseră pitiți în spatele stâncilor. Când ne-am apropiat, au început să arunce peste noi plasele pline cu pietre. Auzisem și eu că indienii aruncă pietre înfășurate în plase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unde se ascunsese ca să-l salveze. În lumina soarelui, am văzut un bărbat înalt din tribul Huaxteca cum își pregătea plasa ochindu-l pe Tanaka și pe însoțitorul său. Îi vedeam limpede și nasul cârn, și dinții albi, și părul împletit care îi cădea pe umeri. Am văzut și cum a zburat înspre cei doi o piatră albă cam de mărimea unui cap de om. Cei doi dijmași indieni care veniseră cu noi au alergat pe urmele lui Tanaka. Următoarea piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întoarce în Japonia, fiindcă nu-și îndeplinise făgăduiala făcută oamenilor de seamă din Sfatul Bătrânilor. După zece zile, în amurg, trecură dincolo de zidurile cenușii care împresurau orașul Puebla. Ca și atunci, și acum în piața din apropierea cetății indienii cu părul împletit întinseseră pe jos vase de lut, țesături și fructe și stăteau cufundați în tăcere ca niște statui de piatră cuprinzându-și genunchii cu mâinile. — Senior Hasekura, îl mai țineți minte pe japonezul acela? — Cel care fusese o dată călugăr? Până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piept ca și el. Din fundul cutiei de scrisori ieși la iveală un mic mănunchi de foi îngălbenite. I le dăduse pe furiș japonezul de care se despărțiseră pe marginea lacului Tecali din Nueva España. Oare omul acela cu părul împletit plecase împreună cu indienii ducându-se cine știe încotro? Sau își dăduse sufletul lângă lacul acela înăbușitor? Lumea era largă, dar la urma urmei, în lumea largă, ca și aici în vale, oamenii erau zdrobiți de tristețe. „El este mereu lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știu că s-a întâmplat. Ea venea foarte des pe la mine și ședeam de vorbă (...). Smaranda vorbea cu un accent moldovenesc pronunțat. Nu știu ce viață o fi avut și ea! Era o femeie... total lipsită de cochetărie! Mereu cu cozile acelea împletite... Suferea de niște dureri de cap îngrozitoare, întotdeauna purta, chiar și vara, un fel de căciuliță din piele, căptușită. Pentru că avusese niște accidente, când s-a antrenat cu parașuta. A fost trântită de multe ori jos, și s-a lovit
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
momi să le iei ostatice... Cum îl celebrez? "Mare pițuliano": șterpelind din Biblioteca Lectoratului de Română al Universității "March Bloch", că tot sunt în ultimul meu an de contract, un exemplar din foarte rara versiune hexagonală ce o datorăm penelor împletite ale Monicăi Lovinescu și Eugenului Ionesc. L-am și plasat în birou-mi de la Focșani. E adevărat că în ea, în transpunerea celor doi, nu găsești decât trei din cele patru piase elaborate de Conu Iancu în registrul comicului și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe la alții pentru o bucată de pâine. Zilele treceau Și Mura, fata drăgălașă cu părul împletit în cosițe mătăsoase, se făcea din zi în zi mai frumoasă. Mânuțele ei mici încercau cu greu să desc i f reze ta ina împletitului, doi pe față, doi pe dos... Trebuia să facă și ea ceva. Pentru o bucată de săpun, de la o vecină mai înstărită, a croșetat o pereche de ciorapi. Era prima pereche de ciorapi la care lucra și a croșetat la
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
mult, mai ales că numai Mura a știut câtă durere au simțit multă vreme degețelele ei delicate. Nici bunicii nu i-a spus despre suferința ei, pentru că nu dorea să o întristeze și mai mult. Bine că a priceput tehnica împletitului! Nu peste mult timp, avea să uimească pe toți cu modelele pe care le realiza! Dar, despre acest fapt vom aminti într-un alt capitol al povestirii noastre. Spuneam că bunica încerca să găsească o soluție potrivită. Îi plângea sufletul
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
apropiat de ea mirosea a ceva deosebit (odată, pe câmpie, a simțit acest miros de floare, de curat). I-a întins mâna, sfioasă și nedumerită. Într-o bocceluță, bunica îi puse doar cele cinci andrele și un ciorap pe jumătate împletit. Așa, ca o laudă, ca o cunună a faptului că fetița ei de șase anișori știe să facă un lucru deosebit. Nimic mai mult. Atât a putut să-i ofere ea la plecare. Nu avea altceva. Doar duioșia cu care
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
să se gândească la ce vor face cu dânsul. și fiindcă le era groază să-l omoare, dar nici nu voiau să-l crească pe cel care urma să le distrugă neamul (destructorem sui generis), punându-l într-un coș împletit (fiscella), îi dau drumul pe mare. Valurile mării l-au împins până la o insulă care se numește Scarioth. Prin urmare, de la insula aceea se numește el Iuda Scariotul. Iar regina locului, care nu avea copii, plimbându-se, a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
l-au împins până la o insulă care se numește Scarioth. Prin urmare, de la insula aceea se numește el Iuda Scariotul. Iar regina locului, care nu avea copii, plimbându-se, a ajuns la țărmul mării și a văzut că un coș împletit a fost azvârlit de valurile mării. S-a dus înainte ca să-l deschidă și, văzând acolo un copil plăcut la înfățișare (puerum elegantis formae), suspinând, zice: „Oh, dacă aș avea mângâierea unui asemenea vlăstar, ca să nu-mi las regatul fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cele mai elaborate 53. Trama principală, spuneam adineaori, se înrudește cu mitul lui Oedip, dar pot fi recunoscute destul de ușor alte elemente provenind din mitologia biblică, de această dată. Mă refer în primul rând la punerea pruncului într-un coș împletit, care trimite la episodul nașterii lui Moise (Iuda este văzut așadar ca un anti-Moise), dar și la împrejurările patricidului. Textul latinesc folosește cuvântul pomerium (variantă simplificată a lui poemerium) pentru descrierea proprietății lui Ruben. Pomerium înseamnă exact „loc închis”, „spațiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]