2,200 matches
-
văd Atlantida. Directorul școlii din Jibrieni, Markov Simion, era un învățător mult mai în vârstă ca mine. Era bulgar. El mi-a făcut cunoștință cu o învățătoare, tot necalificată ca și mine, pe care o chema Pășun Feodosia. M-am împrietenit repede cu ea și cea mai mare parte din timp mi-o petreceam la ea, în loc să stau cu Babaca. Se înfiripase un fel de dragoste, se discutau planuri de viitor. și totul a durat până m-a pus necuratul să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de botez pe celălalt. Dar, gata, măritișul domnișoarei Mavromatis cu locotenentul Țanu a micșorat spațiul locuibil, așa că, la revedere cucoană, că-mi iau sărăcia și plec! Unde dragoste? Am cunoscut multe fete în Ismail, dar fata cu care m-am împrietenit era Sașa, Sașa Dimerli. După numele de familie ar fi fost găgăuză, adică turci ortodoxiți, însă în familia ei nu se vorbea decât rusește și românește. Erau trei fete. O soră, Manea, făcuse școala profesională. Lucra croitorie. Altă soră era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Vasile Arnăutu, secretar, plutonierul de jandarmi Colum căruia i-am botezat fetița, desigur Steluța, dar cei mai buni prieteni au fost Vladimir și Emilia Popa, învățători în comu-na Bulgărica, județul Cahul, la 2-3 kilometri de Tabacu. Prin ei ne-am împrietenit și cu familia ștefan și Pașa Luca. Bietul Vladimir a rămas pe câmpiile de la Cotul Donului iar Luca a murit, după război, la București. Cea mai apropiată și sinceră prietenie a fost însă cu familia Lucreția și Ion Vulpe. El
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
legat și prin cumetrie, fiindcă ei au botezat în 1936 pe cel de-al doilea fiu, Cornelius (Coca). Preotul comunei, un moldovean de la Leova, Ion Gâlea, era aproape de noi, prietenos și glumeț. Soția sa era învățătoare. Prin el ne-am împrietenit și cu doctorul Popa Vladimir, basarabean din nord. Se nimerise același nume cu al prietenului din Bulgărica. Doctorul era medic de circumscripție sanitară tocmai la Vlădiceni răspunzând de o mulțime de comune. Tabacu era la patruzeci de kilometri distanță de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
spuneam, de multe ori la masă dar mult mai des îl invita Maria. Fata era ca o membră a familiei. Avea locul ei la masă indiferent ce companie simandicoasă s-ar fi întâmplat. Soră și fiică. În comună ne-am împrietenit și cu familia Calcev. El era gestionarul cooperativei iar soția era casnică. Aveau o fetiță, Ina, și un băiețel. Notarul comunei, Dragnev, era însurat cu sora doamnei Calcev, o femeie posacă, închisă și încrezută, însușiri taman pe dosul celor de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
retrăsese la Băilești, în Oltenia, unde urmau să vină și părinții, fratele și surorile ei. Prinși la plecare au fost opriți. În schimb, deși nu doreau, premilitarii basarabeni au fost trimiși de către jandarmi înapoi, la Câșlița Dunăre. Copiii noștri se împrieteniseră cu cei din sat. Se duceau la baie, la Bega, la Moara lui Bumbu, la predicatorul baptist, vecinul de peste drum. Cum, după Paști, ne mutasem de la Hudulin, într-o casă nelocuită a preotului bătrân iată-ne vecini cu niște oameni
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
destul de felurite, fiecare după studiile și după gusturile sale, încât să se poată completa unii pe alții și totodată să se poată înțelege. Discuțiile cele mai animate, însă fără nici un amestec de interese personale, i-au apropiat și i-au împrietenit, atrăgând încetul cu încetul pe mulți alții, a căror dispoziție de spirit îi făcea accesibili la asemenea cercetări adeseori abstracte [...]. Și se formase astfel o atmosferă de preocupări curat intelectuale, care fără voie și pe nesimțite ajunsese a stăpâni pe
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
baie în mare și masă. Le-am făcut pe toate, nu fără peripeții - bronzându-ne ca racii și mâncând ca... la restaurantul (să-i zicem așa) cantină (și așa) unde am văzut că se adună colegii de drum. Acolo ne-am împrietenit cu un alt bătrânel, care fusese și el în România în timpul războiului, și care mai știa o singură expresie în limba noastră dar pe care o spunea cu o satisfacție nebună (nu cred că știa ce spune, deoarece era cam
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
etapă i-au avertizat pe ceilalți. În ajunul Crăciunului lui 1950, Sobolevschi a fost pus de planton în locul lui Prisăcaru, care intrase în spital. Sobolevschi îi preda un raport lunar ofițerului politic despre starea deținuților. În infirmerie, Prisăcaru s-a împrietenit cu Slătineanu și l-a determinat pe acesta să dea informații despre activitatea sa. De la ieșirea din infirmerie a lui Prisăcaru, în ianuarie 1951, și până pe 13-14 februarie 1951, când au fost duși la Canal, cei doi au stau în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
toamna lui 1954 a fost dus la Văcărești, unde s-a încercat influențarea sa. Maxim a refuzat să facă declarații în timpul procesului pentru că a observat că grefierul nu le consemna. A mai trecut prin închisoarea din Aiud, unde s-a împrietenit cu un alt fost 'piteștean', Justin Ștefan Paven, iar după o grevă a foamei din cauza condițiilor proaste impuse de comandantul Gheorghe Crăciun, a fost transferat disciplinar la Gherla. Prin vara lui 1959 a fost mutat înapoi în Aiud, unde a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Soroca (în Republica Moldova de astăzi), era student la Facultatea de Agronomie din Iași și fusese condamnat la 6 ani de detenție. Ioan Muntean spune că îl cunoscuse în 1944 pe Popa 'Țanu', când acesta era refugiat la Oravița, și se împrieteniseră. Popa îi vorbea frumos despre plaiurile sale natale, iar Muntean afirmă că avea 'puternice simțământe naționale și religioase', astfel că a fost neplăcut surprins de evoluția sa ulterioară. Cobîlaș amintește că tatăl lui Popa era notar sau secretar comunal într-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în mod natural la caracterizarea unei noțiuni sesizând asemănările și deosebirile dintre noțiunea nouă și alte noțiuni studiate anterior. EXEMPLU:,,Salut! Sunt un triunghi și am un prieten cu care ma înțeleg foarte bine. Să vă spun cum ne-am împrietenit: Era o familie de patrulatere. Unul din ei era paralelogramul, fratele pătratului și verișorul dreptunghiului... Intr-o zi, ne-am dus să ne înscriem într-un club de matematică. Ca să fim acceptați trebuia să ne desenăm și să ne aflăm
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Constantin Paula () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1143]
-
trăiește în "mărturia tăcută și binevoitoare a rugăciunii". Pe când era în culmea gloriei, fratelui Marcel i s-a întâmplat o nenorocire: într-o zi a avut o conversație cu șoferul său de taxi palestinian. Din vorbă în vorbă, s-a împrietenit cu el, a ajuns să-i cunoască familia, casa, povestea, vecinii de cartier din Beth Safafa, pe drumul înspre Betleem. A sfârșit prin a se instala lângă ei. I s-a arătat și o altă față a lumii, care nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de înțelegerea dialectului idiș, cu care ia contact încă din mediul familial. Gheorghe Eminovici, tatăl său, vorbea și această limbă și întreținea relații de afaceri cu evreii din Botoșani și din alte locuri, care îl vizitau la Ipotești. Poetul se împrietenește la liceul din Cernăuți și la Universitatea din Viena cu unii din colegii săi evrei, iar la Iași îi dă concursul lui H. Tiktin la întocmirea Dicționarului român german, lucrare fundamentală a lexicografiei românești. «Lecturile făcute împreună cu Eminescu, scrie H.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
găsim purtat de-un „oarecare”, ne afundăm cu botul invizibil și lacom În vintrele lui nevăzute - nevăzute ca și sufletul! - și „halim”, halim cu o poftă absolut dizgrațioasă, nu rareori uităm să ne ștergem la gură... adică: ne „Îndrăgostim”, ne „Împrietenim”, ne „emoționăm realmente” și ne este dor de „cineva”, lăsăm toate treburile urgente la o parte; ba, descoperim cu o anume stupefacție cât de „oarecare”, de false chiar, sunt acele zeci și sute de necesități mai mici sau mai mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Daniel Turcea și un tinerel care Încă nu publicase mare lucru, Înalt, frumos, degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-a propus să mă ajute. Deși poposit de curând pe acele plaiuri culturale ultra-orgolioase, Își făcuse deja, ajutat și de amicul Țepeneag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu privirile mereu ațintite În sus, spre statura și miracolele intuiției și ale metaforelor sale vizionare!... 4 Ar trebui, În aceste pagini, să vorbesc și de contactele mele cu scriitorii și jurnaliștii din capitala Franței, cu care m-am văzut, Împrietenit sau am lucrat la editarea celor trei romane ale mele. (En l’absence des maîtres a fost tradus În franceză de Virgil Tănase, care a și propulsat cartea spre editare; L’Annonciation a fost tradus de Dorina Radu, cu pricepere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mâna stângă, originar din Brăila. El, sărmanul, avea brațul stâng amputat de lângă umăr. Îl cunoscusem anterior, din vedere, din vizitele mele la Brăila, având un chioșc de vânzarea ziarelor și țigărilor. Acum am conviețuit pe timpul sejurului amintit. Amândoi ne-am împrietenit imediat. Participasem la război și plătisem cu sânge pe front! Comentăm în doi momentul alegerilor și-i spun despre visul meu. La rându-i, discuta cu alte cunoștințe întâmplătoare, amintind că eu aș fi visat... schimbarea. Acest fapt ne-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
simți și noi oamenii că trăim omenește, susținea el, deși nu era dus prea des la biserică și nici cărți prea multe nu deschisese. Aceste convingeri ale sale, încerca, fie și indirect, să ni le transmită nouă copiilor, care ne împrietenea m fie cu câinele, fie cu pisica ori păsările din curte, după preferințe. Deși nu dispuneam de mijloace mai acătării, cum se întâmplă astăzi, mai în principal la oraș, unde iubitorii de câini sau de pisici găzduiesc în camerele lor
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
la medicină, unul Valică, de loc din Ruginoasa, și altul Horațiu, dintr-o comună din Bistrița. Amândoi, fii de țărani săraci, o duceau greu cu locuința și nu aveau o gazdă ca lumea, ca și mine, de altfel. ne-am împrietenit și toți trei speram să găsim o locuință. Datorită lor am devenit un interesat de frumusețile culturale ale orașului. Știam că este atestat documentar încă din secolul al XIV-lea, acceptat de mulți cercetători drept capitala spirituală a Țării, leagăn
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
revenit la Iași, repartizat medic la Dispensarul din comuna Dolhești, unde a stat un an. De aici, pe bază de concurs, organizat de Direcția Sanitară a Județului Iași, începe activitatea la Institutul de Igienă din Iași, unde cunoaște și se împrietenește cu dr. Melinte, văr de-al doilea cu soția mea. Bolnav de cancer, nu după mult timp, doctorul Melinte întrerupe serviciul, cade la pat, moare, de înmormântarea lui, fără să știm noi care nu le-am agreat prietenia, se ocupă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de inteligent era în materie de organziare.) Mai târziu a fost bun și Stânișoară. Între ei a fost și Vlad Georgescu, care s-a întâmplat că mi-era oarecum prieten încă din tinerețe, nu foarte apropiat, dar prieten. Ne-am împrietenit mai mult după 1979-'80. El a sosit aproape simultan cu mine la Washington, a lucrat întâi la prestigiosul Centru Wilson vreme de circa un an și jumătate, pe urmă a predat scurt la diferite universități, cursuri ocazionale; apoi a
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
un exemplu. Acum câțiva ani, am cunoscut un tânăr de mare succes. Plecat de mic în Occident, școlit acolo, omul a revenit în România și a pus aici bazele unei afaceri care merge excelent. E despre consultanță financiară. M-am împrietenit cu el și, sincer, îl admir pentru ceea ce este. La un moment dat, mi-a spus că a decis să revină în România după ce a văzut Filantropica. Cum așa ? , am întrebat eu. Și omul mi-a spus : Am văzut în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
politică a Bucureștiului aflat la cumpăna veacurilor. S-a îndreptat către Liga Culturală, organizație patriotică, înființată în 1890. Scopul ei principal, susținerea luptei pentru realizarea unității naționale l-a atras pe Alexandru Lapedatu să adere la ea. Acolo s-a împrietenit cu poetul Ștefan O. Iosif, cu dramaturgul Barbu Ștefănescu Delavrancea, cu Aurel C. Popovici, om politic și unul din conducătorii Partidului Național din Transilvania și nu în ultimul rând, cu Ilarie Chendi, critic literar și fruntaș al luptei pentru unitatea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
seriozitate” să ascult sfatul părinților. - Și eu am un băiat, mi-a mărturisit, și, deși are multiple talente, l-am sfătuit să facă medicina și el mă ascultă. (Era vorba de Ionel, prietenul lui Matei, cu care aveam să mă împrietenesc mai târziu.Ă De altfel, continuă Profesorul, eu cunosc câțiva tineri din generația dumitale care arată deja semne indubitabile de talent, de înzestrare literară. M-a condus apoi la ușă și, deschizându-mi, m-a oprit și m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]