2,171 matches
-
aerul acela care mă obliga să-i spun de câte ori mă adresam: Domnule profesor, pentru că era înainte de toate un dascăl de literatură. L-am cunoscut la „Sburătorul” și cred că și acum resimt glacialitatea privirii sale. Era o ființă ce se împrietenea greu deși avea amici numeroși și nu de puține ori a fost afectuos chiar cu subsemnatul. În jurul său roiau poeți și literați amuzanți între care cel mai drag i-a fost Tonegaru, atât de devreme plecat dintre noi. Trona în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
tot căutând rațiunea ascunsă a lucrurilor. Grija educației copiilor nu aparține numai familiei, ci și școlii, societății și Bisericii. Toate instituțiile posedă obligațiile și răspunsurile creșterii, îngrijirii și întrajutorării lor. Toți părinții sunt datori să-și îmbisericească copiii, să-i împrietenească cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu și să-i crească sub aripile Bisericii, așa cum a fost îmbisericită și crescută Maica Domnului. Copilul este un crin, iar în neprihănirea lui vede îngerii lui Dumnezeu. În lumina Sfintei Scripturi, copiii datorează recunoștință
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
k, g și c urmate de i nesilabic : tai, mei, auzii, pietroi, pui, ochi, unghi, bici dar se păstrează în câteva neologisme ca : aluminiu, teritoriu, beneficiu. Înaintea lui p și b se scrie și se pronunță m : bombe, împădurit, îmbobocit, împrietenit ). Principiul etimologic (tradițional istoric ) Respectarea în scris a formei originale a cuvintelor, sau adoptarea unei forme cât mai apropiate de cea originală se bucură de un loc important în normele actuale ale ortografiei. În ultimul timp se manifestă tendința unui
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
venit și el. În ghetouri religia a avut vreun rol pentru deportați? Cei evlavioși se rugau, ceilalți nu. Dacă vă mai amintiți ceva important... Eu v-am spus povestea mea: acolo am Împlinit 15 ani - eram fată mare. V-ați Împrietenit cu cineva de vârsta dumneavoastră acolo? La Tatarovca erau mai mulți - erau și fetițe, ne duceam unii la alții. Până aici În noroi, desculț, fiindcă era un sat prăpădit. Când ploua nu puteai să te duci Încălțat cu nimic - mergeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
această turnătorie și atunci au primit și ei această supă și pâine și câte ceva de la noi, bani de la copiii care au Învățat limbi străine... Era foarte cultă. A mai fost o familie venită din Berlin. Eu pe urmă m-am Împrietenit la un săniuș, cum s-ar spune, cu un băiețel, care mi-a spus că este tot din Berlin. Nu știa românește. Dar despre ăia nu știu amănunte. Știu că au fost și ei trei. Din ce s-au Întreținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fie rușine?”. Văd acum tineretul ăsta este așa de rușinos. Noi acolo eram dezbrăcați, lumea nici n-avea cu ce să se Îmbrace - și atunci cum să privești lumea altfel? Nu, niciodată nu era rușine de corpul omenesc. V-ați Împrietenit cu copiii de acolo? Da, copiii sunt copii. Sigur, care au rezistat. Nimeni nu ne da de mâncare, dar am rezistat. Și educația e foarte importantă - atunci știam și germana, și rusa, și româna, ce era În capul meu! Îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vă mai aduceți aminte? Ce-mi aduc aminte... Purtam steaua - era obligatoriu să purtăm steaua. Era obligatoriu seara să nu ieși din casă, de la o anumită oră... Și deja simțeai și pe stradă că erai cumva marginalizată - nu se mai Împrieteneau cu tine, te evitau cumva, eram deja oaia neagră... Se făceau percheziții la domiciliu? La noi nu. Tata era medic și nu se făceau percheziții... Au existat pogromuri la Siret? N-aș putea zice... Știați de pogromurile din alte orașe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când venea el de la București la Herța era mare prietenie; adică relațiile erau bune, erau relații normale... Aveați și prieteni români? Dar cum? Cel mai bun prieten de-al meu a fost fiul unui farmacist, Popescu Îl chema - ne-am Împrietenit de la pasiunea comună pentru timbre. Am să revin... Tatăl acestui bărbat a fost deportat În Siberia pentru că În Herța, după ce au venit, sovieticii, s-au Întâmplat multe... O să ajungem și la asta. Ceea ce percep eu, din memorie... Sigur că memoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai departe, până la Cluj. Și la Cluj am coborât, pentru că am aflat, În gară, că, foarte interesant, o rudă de-a mea trăiește - pentru că o fată foarte frumoasă, care, mă rog, nu s-a comportat cum trebuie, pentru că s-a Împrietenit cu un comandant... nu SS-ist, ci comandantul fasciștilor din Ungaria, și ea a aranjat-o la un azil care avea vreo 25 de bătrâni. Și În casa aceea a venit verișoara cu o fată. Și a avut nevoie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un bărbat, o femeie care să gătească pentru bătrâni și de o fată care să facă curățenie. Și așa a rămas și familia aceea În viață, și bătrânii - la fel. Deși fata aceea avea o comportare foarte urâtă, fiindcă se Împrietenea... Noi ne uitam foarte urât la fetele care se Împrieteneau cu fasciștii, vă puteți Închipui, dar a făcut o faptă așa de bună, că, trebuie să vă spun, a făcut mai mult decât o mie de alte persoane. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de o fată care să facă curățenie. Și așa a rămas și familia aceea În viață, și bătrânii - la fel. Deși fata aceea avea o comportare foarte urâtă, fiindcă se Împrietenea... Noi ne uitam foarte urât la fetele care se Împrieteneau cu fasciștii, vă puteți Închipui, dar a făcut o faptă așa de bună, că, trebuie să vă spun, a făcut mai mult decât o mie de alte persoane. Și atunci m-am dus la acei oameni, m-au primit foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vedere social, faptul că ați fost deportată? Numai bolile ne-au adus aminte mereu de lagăr - În rest, m-am Încadrat În viață ca toată lumea. Am muncit și am iubit foarte mult elevii pe care i-am avut, m-am Împrietenit foarte bine cu colegele mele, cu colegii mei - și acum mă caută elevii, mi-aduc flori... Era prima zi de școală și deodată vine unu’ care acum e profesor. Îmi aduce garoafe, mie care sunt afară, acolo, În antreu. Zic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a populației? Care a fost reacția lor? Cum să vă spun, erau și ei intimidați, foarte puțini au consimțit această tragedie a noastră. Erau Înspăimântați, că și ei erau puși În fața unor restricții. Foarte puțini au avut curajul să se Împrietenească, la Început, cu evreii. Au spus că nu au putut să ne ajute și că le pare rău. Erau și oameni Într-adevăr cumsecade care au consimțit această tragedie. Nu prea s-au dat Înapoi lucrurile. De exemplu, noi am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
general - nu zic, că erau și alții, care Într-adevăr s-au purtat omenește. Când erați În lagăr ajungeau vești despre cursul războiului? Da, se mai auzea. Pe ce cale? De exemplu, În ultimul lagăr erau muncitoare cehe care deja Împrieteniseră cu noi. Cehii erau cumsecade, slovacii nu, ucrainencele erau groaznice -aveau aceeași soartă ca și noi, dar nu vorbeau cu noi, erau tare rele cu noi. Așa că de la muncitorii cehi am aflat unele zvonuri. Mai erau unii soldați SS care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
totuși, mai bine, nu știu ce... Și deodată am cerut ceva În italienește, ceva ce era acolo pe masă. Și când a văzut că eu știu și că am auzit toată porcăria asta, a fost un mare râs... În fine, ne-am Împrietenit așa de mult, că ne-au dat tot, de mâncare, ce au avut, și biletele de mâncare, ca să putem cumpăra și de la cofetărie... Am cumpărat, ne-am dus acolo și am umplut geanta, iar la casă ne-au spus că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
va intra sub ocupație sovietică. Atunci am fost Întrebați dacă ne retragem cu americanii În altă parte sau vrem să rămânem acolo. Acum nu știu dacă era bine sau nu, Însă acești prieteni mai În vârstă, cu care m-am Împrietenit În Buchenwald, erau comuniști și considerau că trebuie să ne Întoarcem acasă și să construim o viață nouă... Așa că unul dintre ei a venit după mine la sanatoriu, m-a luat la Buchenwald și de acolo, cu un tren, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au fost apropiați și cu aceștia am plecat după eliberare la Praga, cu un camion rusesc. - Cu acest prieten, Frischmann, ați fost prieten de mai mult timp? - Începând din batalionul de muncă. Acolo l-am cunoscut și acolo ne-am Împrietenit. - Cu sârboaica? - Din lagăr. - Stătea și ea În baracă cu dumneavoastră? - Stătea cu noi. - Erau mai multe asemenea grupuri? - În funcție de afinități și mai ales de locurile de unde veneau. În general nu prea aveam timp și nici dorință să comunicăm cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu care ne evacuează din Auschwitz... Zăpadă mare... Și aici nu am mai rămas, din tot grupul meu, decât cu un băiat din Târgu-Mureș, care a plecat ulterior În Israel, și cu un băiat din Budapesta, cu care m-am Împrietenit. Am fost o perioadă la bucătărie, selecții nu mai erau... A fost o șansă că am fost la bucătărie, căci În perioada aceea de iarnă grea eu eram aici, la adăpost. Am avut un număr de copii din Maramureș, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
recunoscut de un fost coleg care l-a denunțat, după ce Bodnăraș a încercat să-și decline identitatea. În Gara de Nord a fost ridicat de organele de siguranță, după care se știe că a fost închis și la Doftana, unde s-a împrietenit cu Gheorghe - Gheorghiu Dej. Mai puțin se cunoaște despre elevul de liceu Bodnăraș (cânta frumos la vioară) și despre omul Bodnăraș, ajuns pe treptele puterii. Când a sărbătorit 20 de ani de la absolvirea liceului, Bodnăraș a făcut cadou fiecărui profesor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
l-a întrebat: Și de ce ai fost arestat? Am căzut prizonier în Vietnam, luptând în Legiunea franceză străină. Cum ai ajuns acolo? Am trecut frontiera cu șase băieți din Dudești. Părinții muriseră, nu aveam pe nimeni și atunci m-am împrietenit cu ei. Am fost prinși la granița sârbească, ne-au dus într-un lagăr, de unde după trei zile am reușit să evadăm. În Austria iarăși am fost prinși și trimiși în lagărul de la Linz. Iar am evadat. Niște șmecheri ne-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
împreună cu cei șase români, în urma unei contraofensive. Într-un an de prizonierat în condiții foarte grele, dintr-o mie de persoane mai mult de jumătate au murit. Noi am supraviețuit datorită faptului că șeful unității era oltean descurcăreț. S-a împrietenit cu un grup de copii cărora le confecționa jucării din fire de bambus: vâjâitori, arcuri etc., iar copiii ne aduceau pe ascuns orez fiert. Pentru că proveneam din țări socialiste, ne-au transportat prin China până la granița siberiană a URSS-ului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dragoste pentru Dumnezeu, neam și țară. Alt martir pe care l-am întâlnit aici a fost Virgil Ionescu; trecuse prin Pitești și cu ajutorul lui Dumnezeu ajunsese la spital. Avea crize de schizofrenie, provocate de supliciile prin care trecuse. Ne-am împrietenit și îi ajutam împreună pe cei bătrâni. Într-o sâmbătă, noi, cei mai tineri și mai în putere, făcuserăm curățenie prin toate saloanele și spre seară ajunseserăm la cel mai mic, de vreo opt paturi, în care se afla și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu ușurință prin facultate. Dificultățile se iveau în dormitoarele unde era obligat să locuiască. Superioritatea lui Iorga și incapacitatea lui de a comunica cu colegii lui duceau la declanșarea a tot felul de conflicte. Nu făcea nici un efort să se împrietenească cu nimeni. Tot ceea ce dorea era să fie lăsat în pace, ceea ce era mai ușor de zis decît de realizat. Din fericire, era un student mai în vîrstă înzestrat cu o mare forță fizică care l-a luat pe Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
slavistică de la Brașov (care îi va deveni cumnat), pe care îl considera un european înzestrat cu o gîndire ordonată și limpede. Vorbea batjocoritor despre felul în care colegilor săi mai vîrstnici nu le venea să creadă că îndrăznea să se împrietenească cu tînărul Bogdan, fără să-și dea seama de "pericolele la care se expunea asociindu-se cu un om care-și exprima deschis părerea despre oameni și lucruri"89. Este clar că bătrînii vulpoi bizantini ai facultății trebuie să se
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
special. În ce consta acest regim special? Ne băga într-un fel de cură de internare, câte o lună de zile. Și acolo o duceai mai bine, aveai un regim special... În plus, mie plăcându-mi mediul sanitar, m-am împrietenit cu medicii și făceam tratamente la bolnavi... Am învățat să fac injecții, și mă duceam cu o tavă mare cu rețetare și cu carnetul de tratamente: Domnul Ionescu are de făcut la ora cutare, penicilină. Repartizam pastile după ce-mi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]