6,395 matches
-
mea e o femeie extraordinară... Soția lui e o vacă grasă roșcată și cu mustață care a venit odată la MaxiBar singură și a băut două sute de coniac și s-a pișat pe ea și a strigat că ea se împușcă ca Anna Karenina (da aia parcă nu s-a împușcat?) fiindcă toată viața ei a visat la un bărbat ca Marlon Brando (da ea a văzut Nașu abia anu trecut, la televizor, când i-a plecat băiatu în America...) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
grasă roșcată și cu mustață care a venit odată la MaxiBar singură și a băut două sute de coniac și s-a pișat pe ea și a strigat că ea se împușcă ca Anna Karenina (da aia parcă nu s-a împușcat?) fiindcă toată viața ei a visat la un bărbat ca Marlon Brando (da ea a văzut Nașu abia anu trecut, la televizor, când i-a plecat băiatu în America...) și că ea a construit socialismul și că îi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
soția lu domnu doctor, care avea mustață, săraca, și urlase ceva cu Anna Karenina (da Popa râdea, că cică aia nu s-a-mpușcat, s-a aruncat sub tren, da tot aia e, și la o adică era mai bine dacă se-mpușca!), și Mariana spăla pe jos - că aia făcuse pe ea, săraca - și se gândea așa, cam cum ar arăta Mișu în costum de ginerică și ea mireasă în coșciug, și dacă Popa plânge cu sughițuri, și dacă o s-o spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care sunt? Doamna doctor nu știa ce să răspundă. Se gândea, mângâindu-și mustața, că dacă ar fi ea în situația asta delicată, Anna Karenina ar păli în uitare. Vedea deja pe prima pagină a ziarelor: „Doamna doctor s-a împușcat în cap, trădată și nefericită”. Ce să-i spună ea prietenei ei? Doamna Popa n-avea cultură și nici fior tragic. N-ar fi înțeles nimic din tainița întunecată a sufletului doamnei doctor. - Eu zic să vedem ce zic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
totul, în mare și în amănunt, foarte satisfăcut, cu pana de cocoș de munte, la pălărie. Pana de cocoș a apărării vetrei strămoșești, apărare care‑i împiedica pe mulți să aibă o vatră unde să‑și ducă traiul. Imaginea cadavrelor împușcate în cap, acoperite cu hârtie de ziar, și un vânt nu tocmai binefăcător, un așa‑zis vânt de februarie care răscolește foile foșnitoare pe care scrie tentativă de puci. Dedesubt, privirile uimite ale morților, pe niște fețe subnutrite, cine‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sânge se scurge din colțul gurii și din ambele urechi. Din firele astea e țesută istoria, nu din firele de aur din mantiile împăraților Austriei și ale regilor Ungariei. Cred că visez, să mi se întâmple tocmai mie să fiu împușcat de o mână care arată ca a mea, marcată de munca grea. O mână care‑ar trebui să țină un burghiu, o pilă sau ceva de genul ăsta mai degrabă decât o pușcă și să‑și ia salariul pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta, fiindcă o iubește. Mai apare și un asistent social cu mult curaj, care dă o mână de ajutor, însă în cazul acesta Hans nu are nevoie de el deoarece propria lui voință ajunge pentru mai mulți. Uneori mai e împușcat câte un om, care zace apoi mort pe caldarâm. Lucrurile n‑au voie să meargă atât de departe încât să se recurgă la arme de foc, trebuie căutată din vreme o altă soluție. Fericirea și cariera nu se împacă neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vile. Aici sunt întru totul de acord cu Sophie, spune Hans. # Noaptea, vaietele mamei pătrund din ce în ce mai des până la urechile sensibile și foarte fine ale fiului adolescent și ale fiicei adolescente. De asemenea, copiii aud adesea că tăticul vrea s‑o împuște pe mama pentru păcatele ei conjugale. Rainer nu vede însă decât că viața mamei s‑a scurs fără rost, dar de păcătuit ea n‑a păcătuit niciodată, cu cine s‑o fi făcut la halul în care a ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și comanda - după un tipar în ceară făcut la plesneală - o copie a cheii de la cutia în care ține tata pistolul. Încă nu știe de ce face asta, probabil că o face ca să ascundă pistolul pentru ca tăticul să n‑o poată împușca pe mămica, așa cum a anunțat‑o deja de mai multe ori, însă fără consecințe demne de menționat. Dar nu se știe, nu se știe... Cert este că: unde nu‑i pistol, nu‑i nici împușcătură. Mai târziu, Rainer va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deși cândva a venit pe lume prin ele. Cu pistolul în mână, Rainer se duce la sora lui care a dormit toată noaptea alături de el, despărțită doar de peretele subțire, improvizat, și care mai doarme încă liniștită și încrezătoare. O împușcă pe Anna în cap, de la mică distanță, zdrobindu‑i osul frontal și cufundând‑o într‑o inconștiență care se instalează cât ai clipi. Câteva frânturi din op. 33 a de Schönberg precum și din sonata de Berg, învățată pe de rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unde îi iese înainte mama, fără să scoată un cuvânt sau să se exprime în vreun fel. Rainer știe că acum trebuie să omoare toată familia ca să nu mai existe nimeni care să‑l poată da pe mâna poliției. Își împușcă imediat și mama, tot în cap, încât aceasta se prăbușește pe loc fără să scoată un sunet. Maxilarul superior e zdrobit în întregime, dar moartea nu s‑a instalat încă. Mama zace ca un morman de carne horcăind pe linoleumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în felul acesta e omorâtă în lovituri. Moare. Rainer n‑o clintește nici măcar cu un milimetru, nici înainte, nici după. Cum a căzut, așa a rămas. După ce mama a murit, Rainer se duce dincolo, la soră‑sa, pe care a împușcat‑o adineauri în cap, fiindcă acesta era singura parte a corpului aflată deasupra păturii; o lovește pe Anna cu toporul în cap, la fel cum i‑a lovit pe mama și pe tata. Capul Annei e transformat într‑un terci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu obraji strălucitori, care păreau să spună: „Tipul ăsta nu e În stare să pună mâna decât pe o femeie atât de ștearsă și trecută de prima tinerețe?“. O chelneriță cu niște ochi ca de vulpe speriată, pe cale să fie Împușcată, n-apucă bine să termine de spus „Vă costă 2871 de yeni“, că i-am și Îndesat trei hârtii a câte o mie de yeni În palmă, am deschis ușa și am ieșit. Am zărit-o pe Akemi făcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ființele acelea fără chip care-ți apar În vis. Chipurile care-ți apar În vis se schimbă de la o clipă la alta, fără nici un avertisment. O femeie făcând sex poate lua subit chipul mamei, iar În locul bărbatului gata să fie Împușcat de un pluton de execuție te poți trezi chiar tu. Personajele acestea nu sunt lipsite de chip, ci chipul lor e compus din mii de chipuri, ca și cum ar fi fost amestecate Într-un mixer. Asta era senzația! Urmăream imaginile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Pare să-i facă plăcere să se afle lângă un trup de femeie. Ca să nu mai zic de calificarea lui excelentă în materie de moarte violentă. Numai să nu-l lași singur cu cadavrul tău. Se prea poate să o împuște sau să o reguleze, în funcție de cum se simte. Kleine Alexander Strasse se întindea spre nord-est către Horst Wessel Platz și acolo era situată cazarma poliției pentru cei care își aveau posturile la Alex, în apropiere. Era o clădire mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gaură specială. O treabă cu adevărat îngrijită. Între ochi. Medicul legist care era acolo estimează că a fost probabil o armă foarte mică. Probabil de 6 mm. Se foi pe scaun: — Dar partea interesantă e asta, domnule. Cine l-a împușcat, mai întâi l-a lovit până l-a omorât. Maxilarul lui Gottfried era rupt perfect în două și avea o jumătate de țigară în gură, ca și cum își mușcase țigara în două. Făcu o pauză, așteptând ca eu să rumeg un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe trăgaci până când Deubel își puse pistolul Walter PPK pe biroul meu. L-am ridicat și am mirosit țeava, urmărindu-i fața ca să descopăr vreun semn că știe că Bautz fusese omorât de un pistol cu un calibru mai mic. — Împușcat, hmm? zâmbi el. — Executat, mai degrabă, am zis. Se pare că cineva i-a băgat un glonte în ochi când era deja țeapăn. — Sunt șocat. Deubel clătină încet din cap. — N-aș prea crede. — Doar faci pipi pe perete, Gunther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
posibilitatea de a respira ca și cum aș fi trăit o tristețe și o resemnare liniștite. Dacă nu ar fi fost cele două sau trei minute care se scurseră între finalul reprezentației lui Weisthor și aprinderea luminii, cred că i-aș fi împușcat pe toți acolo unde erau: Weisthor, Rahn, Vogelmann, Lange - rahat, aș fi omorât întregul grup scârbos pe care îl alcătuiau doar așa, din pură plăcere. I-aș fi făcut să ia țeava pistolului în gură și le-aș fi zburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lovi din nou. La a treia încercare ușa se deschise larg, cu un zgomot puternic de lemn rupt, dând la iveală un Lange în pijamale care se grăbea în sus pe scări. Becker se luă după el. — Să nu-l împuști, pentru numele lui Dumnezeu, am urlat la Becker. — O, Doamne, ajutor, gânguri Lange când Becker îl prinse de glezna goală și începu să-l tragă înapoi. Răsucindu-se, el încercă să lovească pentru a se elibera din strânsoarea lui Becker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
voiam să fiu acolo. L-am apucat de revere, l-am ridicat de pe scaun și am început să-l plesnesc: — Haide, că m-am cam săturat de văicăreala ta. Spune-mi cine l-a omorât sau voi face să fii împușcat într-o oră. — Lanz a făcut-o. Cu Rahn. Otto i-a ținut brațele, în timp ce Kindermann... l-a înjunghiat. A fost groaznic. Groaznic. L-am lăsat înapoi jos pe scaun. Se prăbuși înainte pe masă și începu să suspine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
când, atrase de împușcătură, două asistente dădură buzna în birou și se uitară înspăimântate la scena din fața lor. Mi-am șters mâinile de cravata lui Kindermann și apoi am mers spre birou: — Înainte să întrebați, șeful vostru tocmai și-a împușcat iubitul. Am ridicat receptorul: — Centralistă, dă-mi sediul poliției din Alexanderplatz, te rog. În timp ce așteptam să mi se facă legătura, am privit cum o asistentă îi căuta pulsul lui Lange, iar cealaltă îl ajuta pe Kindermann să meargă pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai repede posibil, te rog. După o scurtă așteptare pe fir se auzi vocea lui Becker. — Sunt la clinica lui Kindermann, i-am explicat. Ne-am oprit să luăm dosarul medical al lui Weisthor și Lange a reușit să fie împușcat. Și-a pierdut cumpătul și o bucată de gât. Kindermann avea la el un pistol. — Vreți să mă ocup de furgoneta pentru cadavre? — Asta e ideea generală, da. Numai că eu nu voi fi aici când vine. Mă țin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Onoare SS din cauza mea. Cu coada ochiului l-am văzut zâmbind și rezemându-se de banchetă, sau, cel puțin, atât cât putea să o facă: — Asta îmi convine. Știi, chiar mi-ai dat bătaie de cap, Herr Doktor. Să-mi împuști așa martorul vedetă. Urma să dea o reprezentație specială pentru Himmler. Noroc că a făcut o declarație scrisă la Alex. Și, desigur, tu va trebui să-i ții locul. El râse: — Și ce te face să crezi că o să accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
compara cu cea a lui Himmler. — Viața mea nu se află în nici un pericol din partea Reichsführer-ului, pot să te asigur. — N-aș pune prea mare bază pe grad sau pe uniformă dacă aș fi în locul tău, Hauptsturmführer. Poți să fii împușcat la fel de ușor cum au fost Ernst Röhm și toți oamenii ăia din SA. — Îl cunoșteam pe Röhm foarte bine, zise el liniștit. Eram buni prieteni. Poate că te interesează să știi că acesta e un fapt care îi este binecunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-mă, a fost un accident. Nu poți omorî un om pentru asta, nu-i așa? — Nu, i-am zis. Nu pot. Nu pentru asta. L-am văzut respirând ușurat și venind spre mine. Am adăugat: — Într-o societate civilizată nu împuști un om cu sânge rece. Numai că asta era Germania lui Hitler și nu era mai civilizată decât chiar păgânii ăia venerați de Weisthor și Himmler. — Dar pentru omorârea tuturor fetelor ălora sărmane, cineva trebuie să o facă, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]