1,381 matches
-
un turn cu ceas. Are o formă care îți lasă impresia că e gata să străpungă cerul. De fapt, n-ar trebui să-l numesc astfel. Este un obiect care doar seamănă cu un turn cu ceas. Limbile îi sunt înțepenite de multă vreme, așa că și-a pierdut rolul originar de măsurător al timpului. Este un turn pătrat din piatră, mai îngust spre vârf, cele patru fațete ale sale indicând punctele cardinale. Pe fiecare fațetă se află un cadran, iar cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o parte! Pas după pas! Auzi? — Da. — Nu cumva să ridici lumina. Nici în ruptul capului. — De ce? — Sunt Întunegri acolo, zise ea în șoaptă. N-ai voie să-i privești. Dacă te-ai uitat la ei, nu mai poți umbla. Înțepenești locului. Înaintam pieziș, pas cu pas, luminându-ne picioarele cu lanternele. Aerul rece ne izbea obrajii, aducând cu el și miros de pești morți. Aveam senzația că ne sufocăm. Parcă ne aflam în carcasa unui pește uriaș ale cărui intestine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
păsărele. Nu era rău deloc. Cred că mi-ar fi plăcut să-mi petrec ultimele clipe la Frankfurt, numai că era imposibil să ajung acolo în douăzeci și patru de ore. Chiar dacă aș fi ajuns, ar fi însemnat să stau zece ore înțepenit în scaun și să mănânc mâncarea aia oribilă din avion. Nu se punea deci problema să merg la Frankfurt numai ca să văd peisajul pe care l-am admirat în afiș. Afișele sunt întotdeauna mai frumoase decât realitatea și nu voiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu tind decât să sublinieze forța elementară a talentului, independența lui... și nimic altceva. Le-am însemnat aici, cu gândul la acei esteți incurabili, care, cu ifose superbe, simt congestii dureroase în creierașe minuscule, la auzul numelui Tănase și se înțepenesc în dispreț implacabil în fața artei sale, pentru că Tănase joacă, ceea ce joacă. Ei fac parte din categoria acelor gorile culturale, care mângâie cu evlavie capul lui Cicero, turnat în serie în cine știe ce fabrică nemțească, și nu văd în figurina modelată în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mintea mea. Mai făcu vreo doisprezece pași spre treptele verandei, și atunci zăbovi dezamăgit. Oare nu-i de vină sugestia post-hipnoză pe care mi-a dat-o? Se întoarse pe jumătate; și un picior se ridică ușor în aer. Și înțepeni în poziția aceea. Un corp gol de femeie zăcea sub tufe, lângă poartă. Judith. În semiântuneric, silueta ei se profila ciudat, fiecare parte din corpul ei apărea clar. Fața îi scânteia de o lumină lăuntrică. Un obiect metalic, ieșind din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
țări nu ține de răufăcători, ci de munca onestă a majorității românilor. 11 octombrie 2006, Gardianul Ministru la 36 de anitc "Ministru la 36 de ani" Jovial, cu un aer de elev genial la matematică, Mihai-Răzvan Ungureanu este opusul diplomatului înțepenit în costum de tergal și limbaj de lemn. Cel mai tânăr ministru de Externe român exemplifică acea replică din Cidul lui Corneille, potrivit căreia valoarea nu așteaptă trecerea anilor... Este doctor în istorie, conferențiar universitar, a fost coordonator SECI la
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
i-a zis la un moment dat doamnei ministru: - O să faceți dumneavoastră turism pe litoral când mi-oi vedea ceafa fără oglindă... Și dacă, totuși, după de câte a fost în stare? Până la producerea fenomenului, doamnei ministru i s-au înțepenit, parcă, fălcile de uimirea zicerii.
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
de timp, chiar dacă tot ce mi se Întâmpla - de la ceaiul de dimineață, mâncarea de cartofi de la prânz și cana de gris pe care o Înghițeam, nemestecată, seara - avea o rânduială și-mi spunea că trece ceva. Mintea Îmi rămânea parcă Înțepenită Într-un prezent, În care și eu și tot ce vedeam În juru-mi vom putrezi sau vom rămâne un fel de stafii, mărturie unui viitor, nouă inventat. De când așteptam să revină Iba și Iva, am Început să simt timpul. Ba
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
corn în pădure atunci cînd își păzea vitele duse la păscut care măsura puterile minții tînărului de-atunci a secerii ascuțite cu care tăia bărbat fiind de la rădăcină tulpina grîului copt a înțelepciunii acum firul cu plumb al vîrstei a înțepenit într-o cumpănă pentru un timp pentru cît Poezia într-o dimineață am privit-o în ochi - în loc de lacrimă o dîră de sînge ceresc Pata din grădina minoră a casei natale a tăiat cu cuțitul de argint al copilăriei tulpina
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-website/Imaginative/3120_a_4445]
-
cu o jelanie de dincolo. dar noi ne uitam înspre lună și fluieram. adormeam pe pământul plin de furnici și ne trezeam în răstimpuri tresărind cuprinși de friguri. căruța trecuse și șuieratul se îndepărtase, dar noi rămăsesem așa cum ajunseserăm aici, înțepeniți cu ochii la lună, în haine de nuntă. La drum cei din față ocupă locul cel mai fraged și cel mai luminos, cu vederea cea mai bună spre lume. ceilalți încep să orbească rând pe rând ca niște cârtițe. se
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
desfrînarea talentată a versului lui, ca nefiindă. M-am uitat, mărturisesc cu oboseală, pe versurile lui și lăsîndu-mă cuprins de ele m-am regăsit într-o odihnă a spiritului. Din sămînță muncitorească naște vers de fiertură de fier, și-l înțepenește în neuitarea noastră uitucă cum lebăda pe lacuri și murindă, cîntecul. Nepricepuți cum sîntem noi, la dînsul însă ne pricepem. Aurelian are ochii negri pînă la luciul luminii, gene de măturat lumea cu ele și sprîncene pentru umbră, de ar
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
își surprindea soțul dimineața la un chef cu femei. Păuna începea să-l alerge pe stradă, în tot hazul orașului, până intra pe poarta unui regiment, soțul fiind militar, unde găsește un general în inspecție. Văzând asta, omul cu pricina înțepenește, femeia trece pe lângă el, se duce la general și-i zice: «Domnule general, vă rog să-mi dați mie de acum încolo solda lui, pentru că bărbatul meu este un bețiv și un stricat care n-aduce nici un ban acasă. Am
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
și evitante sau nesigure și de împotrivire. Unii dintre copiii din această grupă țipă după despărțirea de persoana de referință dar se îndepărtează singuri dacă persoana respectivă se întoarce și încearcă să se apropie și să mențină contactul. Alții reacționează înțepenind brusc pentru căteva secunde cu o expresie a feței foarte afectată, sau se rotesc în cerc, sau se aruncă pe jos cănd se adresează persoanei apropiate. Unii reacționează temător pe tot parcursul „Situației necunoscute“ cu expresii ale feței pline de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
al acțiunii, Judah conjură un golem temporal pentru a îngheța trenul în timp, salvându-l astfel de atacul distructiv al miliției. La finalul romanului, Consiliul de Fier devine un fel de monument public, gata să atace porțile Noului Crobuzon, dar înțepenit pentru un interval de timp necunoscut, necesar golemului să se dizolve. Judah este ucis de Ann Hari pentru că a pus capăt atacului Consiliului, iar Cutter se ascunde din nou în mișcarea de rezistență din Noul Crobuzon, reînviind ziarul de protest
Consiliul de Fier () [Corola-website/Science/322905_a_324234]
-
Iisus a săvârșit această minune imediat ce a coborât de pe munte, după minunea Schimbarea la Față. Un om din mulțime l-a rugat pe Iisus să-i vindece fiul, care era posedat de un demon, făcea spume la gură, scrâșnea din dinți și înțepenea apoi. Omul îi rugase anterior pe ucenicii lui Iisus să alunge demonul, dar ei nu au putut să o facă. Iisus a răspuns: ""O, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi și vă voi răbda?"", cerând apoi să
Vindecarea lunaticului () [Corola-website/Science/322922_a_324251]
-
aproape nemișcat, care plonjează, încet, încet în nesiguranță și derută. Mantero alunecă în dezechilibru ca o divă neîmblânzită care își pierde pe parcurs puterea. Coregrafa propune o dramaturgie a staticului, născută din verticalitatea unui trup care pare plantat în podea, înțepenit în propria lui nemișcare. La limita dintre casabil și incasabil, dintre porțelan și fier, corpul Verei Mantero contestă domeniul puterii. Cu cât nu poate mai mult, cu atât corpul său, spațiu al paradoxurilor în tensiune, devine puternic tocmai prin felul
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
năpârlire. Puii căzuți înainte de năpârlire sunt mâncați de către mama lor. Tinerii trec prin 6 -8 năpârliri până ajung la maturitate. Amplipigii sunt vânători nocturni, ziua se ascund sub pietre, bușteni, frunze sau în fisurile dintre stânci. Nimerind la lumină, amblipigii înțepenesc, așezându-se la pământ, dacă îl atingim o va rupe la fugă. Totodată, cu picioarele prehensile ei pipăi mediul în direcția mișcării. Se hrănesc cu insecte, în special unele specii mănânc termite. Prada este apucată cu pedipalpi și sfărâmată cu ajutorul
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]
-
suferit o operație pentru eliminarea unei tumorii după ce a fost diagnosticat cu cancer de colon. Contrar zvonurilor ea nu a avut o colostomie. În 1982 a fost dusă de urgență la spital după ce un os de pește i s-a înțepenit în gât și a avut o operație pentru a-l scoate de acolo. Fiind un pescar pasionat, ea a glumit mai apoi: „Somonul are propriul sau spate.” În 1984, ea a suferit o adoua operație de cancer, când i s-
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
reveni la Palatul Nou de la Darmstadt la sfârșitul anului 1878. În noiembrie 1878, familia ducală s-a îmbolnăvit de difterie. Prima care s-a îmbolnăvit a fost fiica cea mare a Alicei, Victoria, care s-a plâns că are gâtul înțepenit în seara zilei de 5 noiembrie. Difteria a fost diagnosticată în dimineața următoare și curând boala s-a răspândit și printre ceilalți copiii ai Alicei. A urmat apoi soțul ei la scurtă vreme. Prințesa Elisabeta a fost singurul copil care
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
nou, un nobil rus care suferea de crize cataleptice, adus de fiul său într-o seară când Blessington își făcea plimbarea sa zilnică. Fiul insistă să rămână în anticameră în timpul consultației. În timpul consultației, pacientul are o criză, iar corpul său înțepenește și devine rigid. Doctorul fuge să aducă nitrat de amil pentru a-l da pacientului să-l inhaleze, dar când se întoarce în cabinet observă că atât pacientul, cât și fiul său, dispăruseră. În mod surprinzător, cei doi oameni revin
Pacientul rezident () [Corola-website/Science/323578_a_324907]
-
inițiative parlamentare în acest sens, dar nici una nu a ajuns la bun sfârșit. Contrar Poloniei, care își sărbătorește din 2011 Soldații blestemați, sau altor țări din fostul Bloc de Est care au votat o zi de comemorare națională, România rămâne înțepenită în ceea ce privește Datoria de memorie. Există, totuși, unele localități care își sărbătoresc eroii din mișcarea de Rezistență față de comunism. Amalgamul care pune semnul egal între rezistenți și legionari (adeseori acuzați de fascism și antisemitism), susținut în mod activ de moștenitorii partidului
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
iar apoi acasă în Anglia prin Pacific, continuându-și cercetările în domeniul magnetismului pe drum. "Morning" ar fi trebuit să îl ajute pe Scott la orice ar fi fost nevoie în acest timp. Planul era frustrant, pentru că Discovery a rămas înțepenită în ghețuri. Markham a anticipat faptul că că acest lucru se va întâmpla, iar căpitanul navei "Morning", William Colbeck, i-a adus o scrisoare secretă care îi permitea lui Scott șederea pentru încă un an. Nava "Morning" a oferit șansa
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a fost montat pe treptele muzeului încă din noiembrie 2011, iar statuia a fost acoperită cu folie, spre a o feri de priviri. Miercuri, 2 mai 2012, i-a fost pusă în brațe împăratului și vietatea himerică. De fapt, lupoaica înțepenită într-un rigor mortis, pare că este în stare de levitație, iar împăratul ține mâinile întinse, parcă pregătit să o prindă, dacă ar înceta să leviteze. Poziția nefirească a lupoaicei se trage din faptul că sculptorul a folosit ca model
Statuia împăratului Traian din București () [Corola-website/Science/326288_a_327617]
-
să repare podul aruncat parțial în aer de francezi. Pe 22 iunie, batalionul de tancuri al Diviziei "Trieste" a depășit grupul pe motociclete, fiind oprit din înaintare de un câmp minat. Două tanchete L3/33 din capul coloanei au rămas înțepenite într-un gard de sârmă ghimpată, următoarea a fost parțial distrusă de o mină terestră, o alta a căzut într-un șanț, iar restul de două și-au oprit înaintarea după ce au avut probleme mecanice. Un batalion al Regimentului motorizat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
naratorul face încercări de a-l trezi pe Valdemar, punându-i întrebări cărora li se răspunde cu greutate deoarece vocea lui Valdemar pare să-i iasă din gât și din limba ce-i atârnă, iar buzele și fălcile sale sunt înțepenite. Aflat într-o stare intermediară între transă și veghe, Valdemar îl imploră pe narator să-l adoarmă sau să-l trezească repede. În timp ce făcea cu repeziciune pasele magnetice pentru a-l scoate din transă, Valdemar strigă „Mort! Mort!” în mod
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]