3,037 matches
-
în cel al înfățișării rezultatelor unei chestionări personale și cu personalitate a temei, începând cu izvoarele, al propulsării unei viziuni proprii, de ansamblu sau parțială. Desigur, actualmente nu este posibil să pornim corect la studiul momentului 1859, ignorând abundența contribuțiilor înaintașilor, dar am făptui o gravă eroare socotind că materia este epuizată. Și aceasta nu numai pentru că istoricul are dreptul și îndatorirea de a face publice puncte de vedere personale valide (dacă le are) ca exponent al generației sale, ci și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
căreia i s-a dedicat stăruitor și pasionat până la sfârșitul zilelor, n-a fost, firește, întâmplătoare. Rolul istoriei, în înțelegerea și definiția lui N. Bălcescu, după cum vom vedea mai jos, ne oferă cele mai bune explicații ale opțiunii marelui nostru înaintaș. Vom sublinia pentru început doar că N. Bălcescu a fost admirabil înzestrat și bine pregătit pentru studiul trecutului patriei. Într-adevăr, Ion Voinescu II îl înfățișa pe N. Bălcescu ca o inteligență vie, cu o imaginație fecundă și cu o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
noi prin coloni, dar contribuția pe care el a adus-o la înțelegerea esenței feudalismului, a raporturilor între clasele sociale, a obligațiilor țărănimii, a fiscalității și instituțiilor medievale, este de o incontestabilă valoare și uimitoare, dacă o raportăm la opera înaintașilor săi și la mijloacele și posibilitățile sale de documentare. Definirea feudalismului românesc, a boierimii, a claselor și categoriilor sociale, în general, dreptul țărănimii de a se elibera prin luptă, abolirea feudalității prin revoluție, relațiile între români și Poartă și lupta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
peste acesta înainte că omul sau animalele să poată există. Și atunci nu mai vorbiți de Correggio, ori Rembrandt, sau oricare altul dintre acei plagiatori ai Veneției sau Flandrei. N-au fost decît sărmani imitatori ai unor linii trase de înaintașii lor, iar operele lor se dovedesc imitații dezordonate demne de dispreț și cîrpăceli copiate." [A Descriptive Catalogue of Pictures (1809), Number XV, în BCW: 585: "The great and golden rule of art, aș well aș of life, is this: That
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a faptelor reale și de a le aduce la cunoștința publicului, de redare până la urmă a adevărului, se impunea, mai presus de toate. Nu numai că denaturarea înseamnă minciună și că, chiar simpla ignorare a faptelor constituie o împietate față de înaintașii și strămoșii noștri (chiar față de unii dintre părinții noștri care își au vărsat sângele pe câmpul de luptă ori își au dat viața pentru ca România să rămână cea întregită sau măcar să continue a exista ca atare, iar neamul românesc să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
un context social, care urmăresc aceeași finalitate” (p. 118), poate fi un important mijloc de cercetare a realității sociale prezente. Vorbind despre noua generație din perioada interbelică, Eliade spunea: „Noi, «generația tânără», trebuia să ne găsim rosturile noastre. Dar, spre deosebire de înaintașii noștri, care se născuseră și trăiseră cu idealul reîntregirii neamului, noi nu mai aveam un ideal făcut de-a gata la îndemână. Eram liberi, disponibili pentru tot felul de «experiențe»” (1990, p. 11). Conștiința unei generații apare tocmai ca reflectare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
nimic în severele lui selecții de mai târziu. Totuși, cel ce ulterior va slăvi lumina, culorile calde și melosul e anunțat, fie cât de firav, în unele versuri, precum cele din Prinos de cântec, după cum lirismul imnic, de slăvire a înaintașilor prin acest „prinos”, nu e fără legătură cu lirica viitoare a poetului scufundat în voluptatea evocării unor dulci timpuri și figuri. Imaginea adevăratului A. începe să se limpezească odată cu volumul Cartea de lângă inimă (1959), urmat de Constelația lirei (1963), unde
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
care găsește În dezbaterea Luminilor o rațiune de a se defini Într-un mod nou, regrupându-se În spatele unui discurs ce are ca origine o «ideologie a pedigriului» și permite fiecăruia să scoată În evidență calitatea și, În consecință, valoarea Înaintașilor săi? Un grup care s-a crezut destul de puternic pentru a asedia din nou câmpul politic și a spera să-l recucerească Începând cu 1775? Un grup care, la urma urmelor, și-a ascuns contradicțiile interne În favoarea unei neînțelegeri Întreținute
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să Își mai etaleze seducătorul stil. Spre a-și astâmpăra melancolia, ei rememorează plini de nostalgie apusele vremi, vorbind la nesfârșit prin cafenele, cluburi, saloane, mânuind conversația ca pe o spadă cam istovită sau scriind. Iar noii Eleganți, fără strălucirea Înaintașilor, fac ca dandysmul să intre, la finele celui de-al Doilea Imperiu, de-a dreptul În anonimat. Contrazicându-și - Încă o dată În istoria sa franceză - principiile, el devine oarecum „de serie”, din simplul motiv că toți tinerii vor să ajungă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
curentul sunt ei Înșiși dandy, măcar Într-un interval al vieții lor. Să ne amintim doar faptul că scriitorii din jurul revistei Le Décadent littéraire et artistique sau al rivalei sale, La Décadence, ambele apărute În 1886, și-i revendică drept Înaintași pe Baudelaire și Gautier. Sau că Huysmans, cu al său des Esseintes, eroul romanului În răspăr (1884), marchează un cap de serie pentru decadenți, dar și o nouă etapă În turmentata istorie a dandysmului francez. În ce privește Însă platformele estetice, atunci când
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
existențial Își găsește rădăcinile, după Camus, În etica romanticilor. Un proiect ce privilegiază individul orgolios, unic demiurg al propriei vieți, ce exaltă sfidarea În sine, refuzând orice „conținut pozitiv” și făcând apologia satanică a răului, chiar a crimei. Pentru acești Înaintași În revoltă ai dandy-lor, granițele dintre bine și rău se abolesc, confuzia valorilor acționează ca o fatalitate, iar acel străvechi miltonian „Rău, fii binele meu!” are forța unei devize implacabile. Sunt Însă marii dandy niște autentici revoltați? Dacă ar fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
veșnică frică de ce va fi. Adeseori ingenuu în comentariul său, posedă un talent înnăscut de povestitor. Ceea ce scrie are viață, prospețime. Îndemânatec la desen, își ornamentează manuscrisul cu portrete, chenare, miniaturi în culori. Nici boier, nici cărturar de curte, ca înaintașii, D. trage cortina peste o veche tradiție literară, aceea a cronicarilor. SCRIERI: Cronica meșteșugarului Ioan Dobrescu (1802-1830), publ. Ilie Corfus, „Studii și articole de istorie”, 1966, 320-398. Repere bibliografice: Ist. lit., II, 144-143; George Muntean, Cercetări literare, București, 1969, 132-139
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
au fost ocupate succesiv de alte populații venite din stepă, alani, pecenegi și cumani. De la acești nomazi, care au lăsat și ei urme destul de evidente în toponimia provinciilor răsăritene (Moldova, Basarabia), mai degrabă decât de la rămășițele triburilor slave, au preluat înaintașii (strămoșii) populației românești teritoriile unde s-au răspândit temeinic. Sunt suficiente dovezi ale pătrunderii lor (românilor) în văile de la est de Carpați, mult mai devreme decât admit susținătorii teoriei imigrării-secolele XII-XIII. Într-o comunicare ținută la Academia din Berlin, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmaș al lui Glad, Ahtum (Ohtum), care își avea reședința nu în sud, ci în nord, în cetatea Morisena (Cenad), situată aproape de vărsarea Mureșului în Tisa. Conducătorul formațiunii, Ahtum, era ortodox și fusese botezat, în 1002, la Vidin, ca și înaintașul său. Observăm aici o situație similară cu cea din Transilvania, relațiile strânse cu Bizanțul-episcopia de la Vidin aparținea acestuia, fiind condusă de ierarhi greci. Stăpânirea lui Ahtum se întindea în sud până la Severin, iar în nord până în Munții Apuseni. Informațiile cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Elena cu Theodor II Lascaris, fiul împăratului bizantin. Alianța era îndreptată împotriva împăratului latin de Constantinopol. Succesele militare ale oștilor aliate, măsurile de întărire a ortodoxiei ale lui Ioan Asan-în 1231, el a renunțat la unirea cu Roma, promovată de înaintași-au provocat îngrijorarea papalității, care a cerut regelui Ungariei, în 1236, să intervină în favoarea Imperiului latin. În noua situație, Ioan Asan și-a schimbat brusc orientarea politică, s-a alăturat statului latin și, în dorința de a ocupa pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Făgărașului, includea și Țara Loviștei, la nord, iar la sud, se întindea până în Vlașca și Teleorman. Centrul acestui mare voievodat era valea superioară a Argeșului, fiind o veche țară românească. Seneslau moștenise curtea veche ctitorită anterior, în secolele XI-XII, de înaintașii săi la conducerea voievodatului. Cele două voievodate, aflate de o parte și de alta a Oltului, erau realități social-politice românești de mult constituite și consolidate. Pentru teritoriile situate la est de Carpați, pentru realitățile etnice și politice din aceste secole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
O primă acțiune de felul acesta a avut loc în vremea lui Ladislau IV, în 1282, după înăbușirea revoltei cumane. Aceștia s-au refugiat peste Carpați, în teritoriile estice, fiind urmăriți de armata regească în regiunile mărginașe dinspre tătari, unde înaintașii lui Ladislau nu mai pătrunseseră până atunci, adică în teritoriile carpato-nistrene. Pozițiile ungare de la est și nord-est de Carpați au fost pierdute după 1241, dar acestea mai persistau în titlul regilor săi. După recucerirea Constantinopolului, în 1261, bizantinii au încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ocupat funcția de mare logofăt al Dreptății în Moldova. Se număra printre membrii comitetului de redactare a Regulamentului Organic, el fiind autorul articolelor care preconizau unirea Principatelor. Spirit întreprinzător și deschis înnoirilor, în măsura în care acestea nu anulau bunele tradiții preluate de la înaintași, C. sprijină înființarea Societății de Medici și Naturaliști din Iași și este inițiator al industriei extractive din Moldova. Deși la moartea tatălui său, renumit pentru felul în care și-a risipit averea în chefuri, nu moștenise aproape nimic, izbutește, prin
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
timp; mai vârstnicul Perpessicius le stă în preajmă. Ca și Lovinescu, C. vedea în Maiorescu un „mare spirit director”, un vizionar în totul, de unde reproșul adresat celor care-i scindau activitatea, vorbind de „critica lui culturală și critica literară”. La înaintașul junimist, sublinia organicitatea, limbajul generalizator, dar nu omitea limitele: „Dacă Maiorescu ar fi cunoscut și asimilat critica lui Sainte-Beuve, și n-ar fi rămas la Lessing și la estetica generală, ar fi întemeiat, nu numai ar fi presimțit, adevărata noastră
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
mulțimea e izolarea individualistă, mizantropică (Prințul, Vraciul). Dar în Testament el se vede pe sine ca un Ales, răzbunătorul, prin cuvânt, al „durerii de vecii întregi”, acumulată de străbuni, robi, căci nu au putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
legăturile firești cu restul continentului, iar ritmurile contactelor culturale dintre români și Italia sau Insulele Ioniene sunt surprinse în veritabile microsinteze. Atent la valorile culturii românești îmbrăcate acum câteva secole în haina slavonă, B. se dovedește un tot atât de bun cunoscător al înaintașilor mai apropiați din secolul al XIX-lea, precum Eudoxiu Hurmuzachi și familia sa, ori al activității de precursor al istoriei ideilor și mentalităților desfășurate de Nicolae Iorga. SCRIERI: Trei tetraevanghele ale lui Teodor Mărișescu, în Cultura moldovenească în timpul lui Ștefan
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
ci prima scriere a unui om al culturii sud-est europene din epoca înnoirii ei, dornic de afirmare literară, socială și politică. VIRGIL CÂNDEA Scriind istoria de început a neamului în limba alor săi, punându-le la îndemână, la fel ca înaintașii într-ale rechemării trecutului în actualitate, un sacru depozit de pilde și argumente de orgoliu, încheindu-și activitatea de savant istoriograf cu Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scriere monumentală (chiar dacă gândul autorului nu a putut fi dus până la capăt) și pecete
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Faure” a fost repede victima unui calambur: „a-i da lui Faure” însemna în rusește „a-i da un avantaj adversarului”. Au izbucnit râsete blazate de savant. Careva, tot râzând scurt, indolent, a lansat: „Ce mai forward, Faure ăsta!”, subînțelegând înaintașul de la fotbal. Un altul, făcând o mutră de om sărac cu duhul, a vorbit despre fortotcika, ferăstruica... Mi-am dat seama că limba folosită de cercul acela îngust se compunea aproape exclusiv din cuvinte întortocheate, rebusuri, fraze manieriste, expresii cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să cred că lucrurile decurg exact așa cum a plănuit Sfântul Augustin cel Nou? Starețul știa că Aloim are dreptate și își dori să poată să împartă cu cineva povara pe care o purtaseră pe umeri ceilalți cincizeci și nouă de înaintași. Tânărul din fața lui nu era defel potrivit însă pentru asta și, pentru un moment, se gândi chiar că Rim, trimisul împăratului, așa rudimentar și violent cum era, ar fi putut fi persoana cea mai bună cu care să se sfătuiască
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Stin! Maria ieși din încăpere cu pași înceți și Abatele auzi ușa închizîndu-se chiar în momentul în care începea să urce scările. Doamne Dumnezeule, simt Armaghedonul tău aproape. Știu că e o trufie să cred că, dintre toți iluștrii mei înaintași, m-ai ales tocmai pe mine să sun goarna Armaghedonului, dar semnele sunt atât de clare! Nu se poate ca Rim să se fi întîlnit cu Maria altfel decât cu un scop pe care numai Tu poți să-l întrevezi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]