3,138 matches
-
biserică. - Dar și a laicilor, a pretins unul dintre preoți. Gândindu-mă că nu putea fi vorba despre prea mulți, am fost de acord. Zis și făcut, în pofida bruftuluirii soldaților. Erau opt clerici, preoți și diaconi. Laicii erau zece bătrâni, înarmați cu niște săbii ruginite și care apărau douăsprezece fecioare cam de cincisprezece ani, dacă nu mai puțin. Am făcut ocolul bisericii, uitându-mă la podoabe. Înțelegeam că era ceva în neregulă, dar nu reușeam să identific ce anume. Oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sunete al chitarei electronice și al bateriei, purtând-o Într-o altă lume. O lume fără constrângeri, a libertății, În care nu existau periferii dezolant de Îndepărtate de centrul orașului, și nici autobuze supraaglomerate, nici moșnegi scorbutici sau babe ramolite, Înarmate cu triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor de putrefacție animală. Nu mai exista nici mama cu părul ei decolorat, Îngrămădit la ceafă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spre ciung și să dea cu el de pământ, o luase la fugă. În momentul acela, în care alerga fără țintă pe strada pavată, din toate prăvăliile, ca la comandă, ieșiseră de o parte și de alta capete furioase, mâni înarmate cu ciomege și lopeți, încât Zogru nici nu mai îndrăznea să se uite în stânga ori în dreapta, alerga cu viteză reținută, aproape împleticindu-se pe picioare, și nici nu putea să mai gândească. Auzea huiduieli și strigăte amenințătoare, să cheme careva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el și Talpă, ca să ajungă la o petrecere, în Târgoviște. Prea uluit, argatul se dăduse în lături, iar Ghighina urcase dintr-o săritură pe capra trăsurii. Zogru o luase în urma ei, însă de cum auzise strigătele servitorilor se întorsese. Erau câțiva, înarmați cu securi și bâte, iar din urmă venea un călăreț. Cineva striga să-i iasă în față. Și atunci se hotărâse: din câțiva pași ajunsese trăsura și urcase lângă fată, luându-i frâiele. Pentru Ghighina, venirea lui Pampu era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
plângea încet, plutind pe deasupra apelor. Agia trimisese potera în câteva nopți și zvonurile se confirmaseră: plângea cineva ca și cum ar fi fost ascuns în stufăriș, dar nu văzuseră pe nimeni. Până la urmă, au fost lăsați în marginea apei vreo câțiva țigani înarmați cu topoare, dar fugiseră și ei după un timp, de frică. Uneori fantoma se arăta în mijlocul zilei, ca o momâie neagră, încât unii s-au gândit că e vreun soldat evadat ori vreunul care vrea să sperie lumea. Pe la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sta în puterile mele, voi încerca să te readuc la viață, colaborând cu fiecare persoană care încă te mai iubește. Eu, deși știu că nu prea am vreun drept, te rog să nu te întorci împotriva noastră, ci să te înarmezi cu răbdare, pentru că, poate, în curând vom evada din această lume, ajungând la realitate pentru a realiza cât de mult suferi și pentru a-ți reda viața. Cu mult respect, Laura! Mutu Cristina, clasa a VII-a Școala Gimnazială.Nr.
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eu, eram fericită! Zâmbești. Spuse cu ochii strălucind, în timp ce-și dezvelea dinții albi ca spuma laptelui. Parcă mă făcea să râd și mai tare. L-am ciufulit și s-a bosumflat, apoi iar s-a năpustit peste mine înarmat de frunze roșiatice. Eram amândoi obosiți în urma „războiului” și îi auzeam răsuflarea alertă. Era lângă mine, pe jos, întins, printre frunze de diferite mărimi. El a spart tăcerea: Angela, îngerul meu păzitor! M-am ridicat în șezut, pe urmă m-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
durere. S-au pitit toate pe veranda casei, iar tanti Aurica, vecina Mărioarei, a bătut la ușă cu gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble ca la o adevărată revoluție. Zis și făcut. Spurcatul i-a deschis ușa, iar caprele s-au năpustit asupra lui, lovind care de pure, până l-au lăsat lat. Mărioara a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Prâslea,care era ca un copil mic și nu știa ce se întâmplă, a descoperit arme puternice, dar și multă muniție. Am ajuns, spuse încet agentul. Ăăă... sigur! Ce ai, agent 00? Agent 00? Nu mai fă pe prostul și înarmează-te. Plecăm la New York. Eu nu sunt agent 00. Eu sunt Prâslea, știi, fiul cel mic al împăratului. Cel care avea în grădină un măr fermecat care făcea mere de aur. Eu nu știu să lupt decât cu zmeii cei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aveam eu în minte, apoi, oprindu-se, a strigat la ceilalți, s-o ușchească până nu-i târziu, că acuși o să le arate el ce-nseamnă un caft adevărat, ce treabă-i aia, nouă contra unu și, pe de-asupra, înarmați cu cărămizi, ca tuciuriii, o să-i pună el cu botu’ pe labe, să se-nvețe minte. Și cum stătea acolo și striga, fața-i ciupită de vărsat semăna cu o lavă de ceară galbenă, bolborositoare, era mai mult straniu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
puțin, dar În seara asta o găsea deosebit de incoerentă. Pragmatic În fața insistenței ei, Îi propuse să urce pînă la lampa farului ca să verifice În ce stare era. Urcînd interminabila scară În formă de melc, Marie Îi povesti ce se Întîmplase. Înarmată cu o puternică lanternă pe care i-o dăduse Ryan, constată perplexă că Îngrămădeala cablurilor electrice ruginite, mîncate de sare și acoperite de praf era pur și simplu de nefolosit. Puse chiar mîna pe enorma lentilă de sticlă și verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pietrei din mînă, se prăbuși pe dolmen. Strigătul care Îți Îngheța sîngele În vine se repercută deasupra landei și-l făcu să tresară pe Ryan, cufundat În scris În micul lui apartament din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă pe care-l duse la ochi privind atent jur-Împrejur. Văzu situl scăldat brusc Într-o blîndă lumină verde. Pe piatra plată a dolmenului, o siluetă ghemuită În poziție fetală era cuprinsă de spasme. * * * Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta, ai mers prea departe, jigodie! Ziarul, aruncat pe terenul de golf, chiar alături de suportul pentru mingi, Îl opri pe bărbatul lansat În plină mișcare de balans. Pierre-Marie de Kersaint, stupefiat, lăsă să-i cadă de-a lungul corpului brațul Înarmat cu o crosă din fier de calibru 7 și, cu mîna Înmănușată În piele, culese de pe jos exemplarul din Télégramme de Brest pe care ea i-l aruncase la picioare ca un duelist care cere satisfacție pentru o ofensă. Citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unde ducea acest tobogan cu gura Îngustă (suficientă Însă pentru corpul unui canar). Cu toate astea, visă pubele uriașe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli În sos și cu organe sexuale tăiate. Viermi uriași, la fel de mari cât pasărea și Înarmați cu ciocuri, Îi atacau cadavrul. Îi smulgeau piciorușele, Îi sfâșiau intestinele, Îi spărgeau globii oculari. Se trezi În noapte tremurând; era abia unu și jumătate. Înghiți trei comprimate de Xanax. Astfel se termină prima lui zi de libertate. 2 La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de război (mai curând calmi În Algeria) participând la principalele baluri ce aveau loc la fiecare sfârșit de săptămână, mai Întâi la Constantine, apoi la Alger; totul fără a Înceta să adune, trimestru după trimestru, impresionante rezultate școlare. Prin urmare, Înarmată cu un bacalaureat cu mențiune și cu o experiență sexuală deja consolidată, În 1945 Își părăsește părinții pentru a studia medicina la Paris. Primii ani de după război au fost laborioși și violenți; indicatorul producției industriale era extrem de scăzut, iar raționalizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Aix cu migdale. Puțin câte puțin, Bruno deveni un copil obez și fricos. Bunica nu mânca aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu; Bruno venea În patul ei, se ghemuia lângă trupul ei descărnat. Uneori Își imagina că, Înarmat cu un cuțit, se trezește noaptea ca s-o Înjunghie În inimă; se vedea apoi prăbușit, plângând, Înaintea cadavrului; Își Închipuia că va muri la scurt timp după ea. La sfârșitul lui 1966, bătrâna primi o scrisoare de la fiică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
eșuate, cu structuri metalice mâncate de rugină. Michel Înainta printre barăci vopsite În culori terne și totodată țipătoare; ploaia și un vânt glacial Îi biciuiau fața. Ajungând la ieșirea din parc, era atacat de niște tineri În haine de piele, Înarmați cu brice. Îl loveau cu Înverșunare timp de câteva minute, apoi Îl lăsau să plece. Ochii Îi sângerau, știa că va rămâne orb pentru totdeauna, iar mâna dreaptă Îi era pe jumătate secționată; dar mai știa că, În ciuda sângelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a coborât... (Intră POMPIERUL cu POLIȚISTUL.) POMPIERUL: Acolo! Îl vedeți? POLIȚISTUL: Ce caută ăsta acolo? MAJORDOMUL (Completat de ceilalți.): Nu știm domnule, noi jucam și el, dintr-o dată, a început să urce... FETIȘCANA: Are un cuțit între dinți... POLIȚISTUL: E înarmat așadar? BRUNO: Da. TOȚI: Da! Și l-a scos din buzunar! Dumnezeu știe ce vrea să facă... POLIȚISTUL: Știe cineva ce vrea să facă? BRUNO: Vrea să taie răul de la rădăcină. POLIȚISTUL: Nu-i treaba mea. Numai să nu producă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am spus punându-i capul cleștelui la tâmpla dreaptă. Și înainte să pleci o să-ți iau pistolul sau cuțitul sau ce naiba ai la tine. A clătinat din cap. Durerea era atât de cumplită, că nu putea vorbi. Cum, nu ești înarmat? m-am mirat eu...? Din nou a clătinat din cap că nu. — Luptă dreaptă, a zis el cu voce groasă. Dreaptă. I-am pipăit buzunarele și într-adevăr nu avea arme. Sfântul Gheorghe se așteptase să-l facă bucăți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu e adevărat că nimeni n-a putut să atingă fundul; unii au făcut-o, și s-au întors de acolo complet schimbați: Iisus Hristos a atins fundul, Ioan Damaschin a atins fundul, Buddha a atins fundul. Trebuie să te înarmezi dezarmându-te și să continui să te dezarmezi până când nici măcar propria carne să nu-ți fie îndeajuns, să vrei să renunți până și la ea, să o abandonezi. Unii fac acest lucru prin exercițiul spiritual al nemișcării, alții prin rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
decât să doarmă), este Aleatorul. Dincolo de toate clișeele, retușurile și multiplicările computerului se află o ființă misterioasă care trăiește și respiră la întâmplare. Rolul utilizatorului e să descopere această ființă, să o modifice prin simpla sa prezență, fără a fi înarmat cu butoane și meniuri, să o învețe să respire regulat și să trăiască rațional. Atunci vine și marea satisfacție, necuantificabilă pentru nici un computer: viața adevărată. Începutul vieții Margaretei a fost un haos total. Samuel, simțind că distracțiile tinereții nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oprească. - Bine ați venit, domnule Fritz, bine ați venit. Mă numesc Frank Sun. Ați găsit ce căutați. Băieți, dați-i jos chestia aia de pe cap. Cagula fu îndepărtată. Frank stătea în pragul ușii, înconjurat de cel puțin douăzeci de gărzi înarmate până în dinți. Reporterul se uită la cei care-l aduseră. Odată ajunși înăuntrul fabricii, santinelelor nu le mai păsa de ascunderea armelor, căci toți își etalau puștile, cuțitele, pistoalele și grenadele de la brâu. Unii din ei purtau cagule cu găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-o pe moloz. Cu mare grijă, am suflat praful de pe ea. Alte litere. PG. De data asta m-am temut să nu fie vreo bombă, pusă acolo în caz că șișul din scaun nu funcționează. M-am tras într-o parte și, înarmat cu un băț, am apăsat ceea ce părea să fie un buton. O trapă s-a deschis cu un zgomot sec, făcându-mă să tresar și să-mi acopăr fața cu mâinile. Nu era nici o bombă. M-am apropiat. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată. — Kano vinde soră, insistă el. Drăguță. Foarte drăguță. Tânără. Foarte tânără... atinse cu mâna maceta celuilalt. Trei, ca asta. Refuză cu hotărâre: — Om nu vrea femeie, spuse el. Indianul păru că se înarmează cu răbdare. Două macete și trei cârlige, oferi el. — Nu! — Două macete! — Nu! Kano se ridică în picioare și oferi cu generozitate: — Ea rămâne și tu punând încercare. După, negoț facem... Nu vru să pară grosolan. Se temea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
obiceiurile ei nu se dovedeau câtuși de puțin rafinate; râgâia întruna și urina acolo unde îi venea. Într-o dimineață, la patru zile de la vizita celor trei garimpeiros, fata privi spre cer, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare, se înarmă cu o macetă ascuțită și se apucă să muncească tăind lemnele uscate și îngrămădindu-le în colțurile colibei. Atârnă apoi de tavan mănunchiuri de banane încă verzi, depozită nuci de Brazilia, de cocos, semințe și miez de palmier, întări acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]