2,507 matches
-
lui, în segmentele petrecute în această Grădină și surâdea acelor amintiri fără mărturisiri către soție, întrerupt își ridică privirea spre noi și, adresându-se Anei și fiicei sale, rosti înviorat: - Nu-i așa că-i măreț? - În adevăr, răspunse Ana, spre încântarea nereținută a domnului Pavel, cutremurat de un nostalgic patriotism local. Doamna Pavel, zâmbind, mai mult pentru a-și marca participarea, fiind atentă în realitate la mesele vecine, sperând să întâlnească vreo cunoștință oarecare, să fie văzută cum „petrece ea serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a apărut în față, cu un cearșaf în cap și făcând „Uuuuuu!“ — Cum spui tu, am zis. Apoi persoana și-a ridicat cearșaful și a exclamat: —Hei, Anna, eu sunt! Era Aidan; am dat amândoi un țipăt de uimire și încântare. (Nu că era ceva uimitor în faptul că ne vedeam, dar, mă rog.) Am plonjat spre el, și el m-a prins în brațe, picioarele ni s-au încolăcit și în mine a țâșnit un val de dorință. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ei. Deci, ce părere are fiecare despre asta? Părerile erau împărțite. Se vedea că Bărbații Adevărați de ordinul doi erau nedumeriți pentru că Jacqui n-avea sâni. Dar cel puțin era blondă. Cam tot restul lumii, în schimb, era în culmea încântării. Brooke și-a împletit degetele, cu o strălucire în ochi. —E adorabil. Dragostea adevărată i se poate întâmpla oricui. Adică, cine zice că trebuie să lucreze pe Wall Street? Ar putea să fie, știu eu, instalator sau muncitor în construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să-mi petrec zile întregi în fața acestui peisaj, pierdut în nesfârșite visări. Ziua intrării mele în Fès n-a fost decât o încântare trecătoare. Drumul de la Melilla mă istovise și de-abia așteptam să ajungem acasă la Khâli. Nu aveam, firește, nici o amintire despre unchiul meu, emigrat în Berberia 1 când eu aveam abia un an, și nici despre bunica mea, plecată o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceste cuvinte, care, în mod evident, îl costau destul, trecu la alte subiecte, mă întrebă despre trecutul meu, despre călătoriile mele, despre viața mea la Roma. Am descoperit la el același apetit al cunoașterii ca și la vărul lui, aceeași încântare la auzul unor denumiri ca Tombuctu, Fès, Cairo, același respect față de ceea ce ținea de spirit. M-a pus să jur că într-o zi voi așterne în scris istorisirea călătoriilor mele, făgăduind să fie cititorul meu cel mai asiduu. Extrema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o grădină de zarzavaturi. În această încăpere s-a născut, într-o seară de iulie, primul meu fiu, pe care l-am numit Giuseppe, adică Yussef, ca pe tatăl lui Messia, ca pe fiul lui Iacov, ca pe sultanul Saladin. Încântarea mea era nemărginită. Maddalena mă lua un pic peste picior, dar chipul ei bucălat strălucea de fericire. Stăteam ore în șir să dezmierd copilul și pe mama sa, să-i contemplu pe amândoi în gesturile de zi cu zi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ani până să se afle că marea putere politică a druizilor împiedica afirmarea principiilor instituționale și a magistraturilor romane, cu toate că de cele mai multe ori Roma le încredința galilor. Opri calul și își lăsă privirea să rătăcească printre trunchiuri; observă plin de încântare o rază de soare ce lumina un tufiș încărcat de fructe roșii, dar în același timp îi vedea pe cei cinci preoți târâți până la frasinul sacru și obligați să se uite cum era tăiat acel copac în care era închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de autoritatea dascălului ce se dăruia întrutotul meseriei, dar pretindea, în același timp, disciplină și ordine, la fel ca în lumea liniilor pure ale geometriei. Atunci am înțeles că există o poezie a matematicii, după cum, studentă fiind, am descoperit cu încântare similitudini uimitoare între geometrie și poezie. Prima întâlnire se pierde în negura vremilor... Într-un miez de septembrie invadat de un galben bacovian, am găsit în curtea școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea de deschidere a noului an
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Aerul se subție și se transformă într-o boare care-i făcu pielea de găină pe brațe. — Uite, strigă Kulfi, vine ploaia! Auzea zvon de bucurie dinspre bazar. Privi copiii de pe stradă sărind ca broaștele, incapabili să stea liniștiți din pricina încântării. — Se face frig, zbierau ei și se prefăceau că tremură. O să plouă. Se luptau și se trânteau unii pe alții într-o stare de veselie nestăpânită, în timp ce adulții se grăbeau prin lumina schimbătoare să ajungă până la piață și-napoi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fântână și sări drept în jetul acesteia, stropind marile doamne care o luară la fugă țipând consternate. „Hai să ne-ntâlnim sub platan“, scoase un tril, „și nu vom mai avea nici un fel de dureri de inimă.“ Și, încet, cu încântare, simțind că făcea ceea ce trebuia, Sampath începu să-și scoată hainele. Din public se ridicară câteva țipete îngrozite. Totuși, în momentul acela de apogeu, le confundă cu strigătele de admirație. Într-un stil propriu, lăsă pe rând să alunece de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să fie studentă și să demonstreze aptitudini într-o mulțime de domenii diferite. Când cântă, vocea trebuie să-i fie dulce ca mierea și să aducă bucurie și lacrimi în ochi. Când dansează, oamenii trebuie să exclame: Uau! cu o încântare plină de uimire. Dar ar trebui să i se pună în vedere că nu va mai dansa și nu va mai cânta după căsătorie ca să aducă rușine familiei. Fata trebuie să-și ia toate examenele printre primii, dar să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
când mi s-a înfățișat Selina sub forma unui semn de întrebare din abur roz. I-am văzut trupul superb în unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul de foc, creatura arcuită făcând ceea ce face creatura cel mai bine - și îngrozitoarea dovadă, atât de bogată în pornografie, că o face nu din pasiune, nu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acorde o altă considerație. Trebuia să fie impresionată, puțin pusă la punct și, poate, pedepsită de neobosita forță a minții pe care o trezise la viață. I-am întâlnit privirea. În ochii ei întunecați, plini de viață, se citea consternarea, încântarea. Ei, drăcie, mi-am spus eu. Ferma animalelor fusese o glumă de la cap la coadă. — Știi, e vorba de o alegorie, mi-a spus ea. — Ce? — E o alegorie. E vorba de revoluția din Rusia. — Cee? Mi-a explicat. Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-ar fi întins complet - a doua legănare. După o vreme am auzit zăvoarele trase și l-am văzut pe Barry Self, care mă ajuta să ies în negură și foc. Am căzut din nou. Mă privi cu dispreț și încântare. Disprețul fusese întotdeauna prezent, dar încântarea era ceva nou. Așteptase mult timp încântarea asta. Treizeci și cinci de ani. — Ei, fiule? Acum suntem chit. — Tu, am spus eu. Tu ești nenorocitul de taică-meu. — Nu sunt tatăl tău, zise el, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
doua legănare. După o vreme am auzit zăvoarele trase și l-am văzut pe Barry Self, care mă ajuta să ies în negură și foc. Am căzut din nou. Mă privi cu dispreț și încântare. Disprețul fusese întotdeauna prezent, dar încântarea era ceva nou. Așteptase mult timp încântarea asta. Treizeci și cinci de ani. — Ei, fiule? Acum suntem chit. — Tu, am spus eu. Tu ești nenorocitul de taică-meu. — Nu sunt tatăl tău, zise el, după care mi-a spus cine e, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zăvoarele trase și l-am văzut pe Barry Self, care mă ajuta să ies în negură și foc. Am căzut din nou. Mă privi cu dispreț și încântare. Disprețul fusese întotdeauna prezent, dar încântarea era ceva nou. Așteptase mult timp încântarea asta. Treizeci și cinci de ani. — Ei, fiule? Acum suntem chit. — Tu, am spus eu. Tu ești nenorocitul de taică-meu. — Nu sunt tatăl tău, zise el, după care mi-a spus cine e, de fapt, taică-meu. O, grăsane John. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o poezie, simți atâta căldură și prietenie încât ai siguranța că nu ești singur. Poetul este persoana înzestrată cu imaginația și sensibilitatea de a se exprima în versuri, respectând ordinea în ritm și rimă, dând conținutului farmec, frumuse țe și încântare. În ce privește poezia, acest gen de a scrie, es te arta de a exprima idei cu ajutorul ritmului și rimei, realizând o creație artistică în versuri. O operă, pe lângă importanța ei literară, poate avea caracter poetic atunci când este exp rimată cu farmec
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase un moment întinsă lângă el. Apoi sări în sus și se așeză deasupra lui, cuprinzându-i cu mâinile pliurile mari de carne, ciupindu-le și frământându-le cu încântarea unui copil. Râseră din nou. Virgil uitase și el de dezavantajele siluetei sale. — E ca și cum ai face pâine, chicoti ea, prefăcându-se că-i frământă burta ca pe un aluat. El ajunse o sigură dată la final, iar ea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Intră. Cedează. Bărbatul se tărî până în grotă. Perdeaua căzu la loc în urma lui, blocând orice sursă de lumină. înăuntru... o strălucire de un roșu închis. Iat-o din nou: Prepelicar fugar, gonind către propriile-i adâncimi și țipând cu o încântare copilărească. — Frățiorul cel prostuț nu mă poate prinde! țipă ea și dispăru după un colț. El nu era încă suficient de întremat ca s-o poată urmări. Se ridică în picioare. Și auzi vocea lui Virgil Jones. — Problema lui Grimus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zugrăvit, cu gura uscată, și asupra lui, vultur ucigaș. Contesa Irina nu-și ia nici o vină asupra ei. Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul se afla în Elbaroom când a sosit vestea morții lui Gribb. Prima lui reacție fusese una de încântare sălbatică. — Acum să vedem, a spus el. Acum poate că vom înceta să mai mințim. Cale-Bătută Peckenpaw i-a aruncat o privire plictisită. Deci Gribb era mort. Bun, și? Peckenpaw se putea descurca și fără Gribb. în viață trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
place casa mea? întrebă nerăbdător Grimus. Foarte drăguță, îi răspunse Media. — Am construit-o ca pe un fel de altar pentru lucrurile mele preferate, zise Grimus. Pentru ideile mele preferate. Pentru frasinul de afară. Pentru portretele păsărilor. E o mare încântare pentru un om singur.E foarte mare, spuse Media. — Când locuiam în K, îi explică Grimus, eram dispus să trăiesc la fel de modest ca toți ceilalți. Dar dacă m-au forțat să mă retrag, mi-am făcut de cap fără rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
profesorul nu mai voia să plece acasă. Uitase ce căuta în cârciuma aceea, uitase de mine, uitase de sticla de votcă pe care o goliserăm. Ospătarul, ca să scape de desele drumuri la masa noastră, ne lăsase sticla la dispoziție, spre încântarea profesorului. — Asta-i civilizația autentică, perora el. Încredere în oameni, deschidere totală, stimă și respect. Bufet suedez. Începu să râdă: — Stimă și mândrie, Ceaușescu pușcărie. O știai? — Nu. (De fapt, o știam, ca multe altele, dar nu voiam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și marș“. Nu e bine, știu, să te-amuzi pe seama tricolorului. Înțelept și patriotic este să papi bani cu nemiluita și să privești, cu încântare, cum poporenii se cotonogesc pentru tradiționala sarma și nelipsita bericică de la finalul sărbătorii. 25tc "25" În jos, pe Bulevard. Dimineață cețoasă. Ultima zi a anului. Un vechi obicei, încă din anii studenției, de a ieși, în astfel de dimineți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rămas decât să fugă, să-și piardă urma. Într-o astfel de înserare, Pr. s-a așezat chiar la masa mea. Stătea cu spatele la cei patru sau cinci de la masa vecină. A comandat o votcă și încă una pentru mine, mimând încântarea că mă revede după atâta timp. N-aveam chef de efuziunile lui. I-am spus să mă lase în pace. „Nu stau mult“, mi-a șoptit. „Sunt doar în trecere. Aveam o întâlnire cu niște cunoscuți, dar văd că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cîteva ceasuri În urmă. După ce mi-am Încheiat povestirea, Barceló se ridică și patrulă prin cameră Încoace și-ncolo, căzut pe gînduri. Fermín și cu mine Îl priveam cu precauție. Bernarda sforăia ca un tăuraș. — Copila, șoptea Fermín, plin de Încîntare. — Mai multe lucruri mi-au atras atenția, zise În cele din urmă librarul. În mod evident, inspectorul Fumero e implicat În asta pînă peste urechi, deși Îmi scapă cum și de ce. Pe de o parte, femeia aceea... — Nuria Monfort. — Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]