1,681 matches
-
Mircea Eliade, C. Noica și ale altora -, pusă sub semnul modificării imposibile a raporturilor dintre constituenții "triadei zodiacale a românismului". Concret, trăim, ca popor, sub influența zodiei Cancerului (în care predominatoare este "invidia surpătoare a fraților"), a Berbecului (însemnând rezistența încăpățânată în fața "terorii istoriei") și a Cumpenei "care conține soluția finală a justiției divine", tradusă prin splendida "transfigurare a răului", ca în Miorița. Potrivit acestei damnări și îndeosebi victoriei Cancerului asupra celorlalte două din pomenitele zodii, suntem obligați s-o luăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Vrancea, Culianu, Sami Damian, Stahl, Berindei, Vlad Georgescu, Pruteanu, Moses Rosen, M. Șora. Cam atât deocamdată. Suficient însă ca să ne întrebăm, în lumina celor scrise de Theodor Codreanu în Controverse eminesciene, capitolul Adio, la Eminescu, de ce oare s-or fi încăpățânând aceste pseudonime să ne impună pe cine trebuie să adaptăm și pe cine să respingem în și din istoria și cultura poporului nostru? Care sunt elementele de substituire pe care acești pseudoelitiști ni le propun? M. Roller? Al Jar? I.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne-a mai spus că geniul e omul normal prin excelență. Pe tărâmul realizărilor toate sunt substanțiale degradări, inclusiv cărțile care țâșnesc ca o lavă. Înseamnă că numai "ce e searbăd și efemer durează"? Nu cumva searbăd-efemerul persistă atât de încăpățânat tocmai ca să se poată profila pe fundalul său frumos-eternul? Întrebare retorică. "Oglinda literară", nr. 14, februarie 2003 Constantin TRANDAFIR Fragmente pentru minte, inimă și literatură În 1981, Theodor Codreanu debuta cu un roman, Marele zid. Vocația de romancier nu l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a tinerilor scriitori brașoveni, a scriitorilor băimăreni. La Cluj, aderența la noua concepție e manifestă la scriitorii Virgil Bulat, Ioan Constantinescu, Teofil Răchiteanu. Declarat mort în Occident (certificatul de deces este semnat printre alții și de Raymond Federmann), postmodernismul se încăpățânează transpirând inutil în România. La pagina 138 din cartea sa, Transmodernismul, Theodor Codreanu descrie un episod de îngropăciune a postmodernismului: "În 1991, în Germania, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, Ion Bogdan Lefter a avut șansa să-i întâlnească pe câțiva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Lecturi textuale și contextuale) "Consumat" istoricește (după unele voci) și mumificat, pus "la produs" (cum s-a încercat / întâmplat în 2006) în sens publicitar-utilitar, supus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemitism ș.c.l.), idolatrizat și clișeizat, Eminescu se încăpățânează să rămână o permanență. Problema Eminescu animă și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt" nu are un rol muzeal și este, indiscutabil, mai mult decât un brand cu care ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
le taie, da' cum să le taie! unde-i tataia? am trei cîini, altfel ar ŝi nenorocire, o dat Dumnezeu și am și iepurași! să compară? făceam ce făceam și ajungeam la Barticești! și eu fac naveta mereu! ei, ești încăpățînat, Andrei, da' tu ești încăpățînat rău! ți-am zis că s-o dus acasă, c-o rămas casa sîngură, doar el n-o venit să meargă cu noi, ne-o dus numai pînă la gară! el o avut Paștele acu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
le taie! unde-i tataia? am trei cîini, altfel ar ŝi nenorocire, o dat Dumnezeu și am și iepurași! să compară? făceam ce făceam și ajungeam la Barticești! și eu fac naveta mereu! ei, ești încăpățînat, Andrei, da' tu ești încăpățînat rău! ți-am zis că s-o dus acasă, c-o rămas casa sîngură, doar el n-o venit să meargă cu noi, ne-o dus numai pînă la gară! el o avut Paștele acu', el o băut și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
slab și prea mic ca să reziste fără un aliat puternic. Căutînd să slăbească legăturile cu Viena și să micșoreze astfel puterea și prestigiul monarhiei ca un tot, regatul ungar acționa în direcția propriei lui distrugeri. Cu toate acestea, conducerea se încăpățîna să continuie lupta națională la aceste două niveluri. Trebuie să subliniem cu putere că politica maghiară era decisă doar de o mică proporție a întregii populații. Conform prevederilor dreptului de vot în vigoare în 1874, numai 5,9 % din populație
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
foarte ușor ... pentru că primejdia erorii este marea asemănare a ei cu adevărul ... Deliciul erudiției este o conferință unde informația de istorie literară se întrețese cu comentariul personal. Omul rămâne toată viața cu câteva superstiții logice, câteva scheme mentale, care se încăpățânează să judece lumea și spiritul. (Sentimentul morții în creștinism, M. Eliade) Rugăciunea este cel mai pur act al vieții religioase, cel mai uman în același timp. (Despre rugăciune, M. Eliade) Gândirea superioară a aprobat însă că știința nu infirmă, ci
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3026]
-
numai compoturi și gemuri. D.T.: Fenomenul s-a amplificat după 1981, când a venit Reagan. Teoria asta o împărtășesc: că Ceaușescu a luat decizia lichidării datoriei externe și nici nu a renunțat la proiectele megalomanice: Canalul, combinatele etc. S-a încăpățânat și totul s-a dus la export. Nici la magazinul partidului, la UCA (Unitatea Centrală de Aprovizionare), nu se mai găseau produse. Am simțit asta an de an. După ce mi s-a născut cea de-a doua fiică, Teodora, mă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
se amestecă în practica politică și de arbitru imparțial între părțile în conflict, devin din ce în ce mai evidente, clare și frecvente. Ca ilustrare, reamintesc umbrela protectoare desfășurată de Franța deasupra lui Arafat și a oamenilor săi asediați la Tripoli și cramponarea ei încăpățânată de ideea evacuării lor din Liban. În cele din urmă, evacuarea va avea loc, dar nu în vapoare arborând drapelul Franței, ci în vase grecești însoțite de corăbii franceze. Mitterrand va justifica acțiunea argumentând că "salvarea unor vieți umane nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
digului. Ploaia aceasta cernea mărunt de atîtea zile și transformase digul în noroi. Chiar și așa, afurisitul ținea și scăpa doar pe ici pe colo cîte un șuvoiaș de apă. Oamenii devin nerăbdători, nemulțumiți pe dihania de dig care se încăpățînează aiurea, în timp ce ei stau ca proștii cu voloacele pregătite. Nu știu ce soluție au găsit, dar noaptea, în sfîrșit, digul s-a rupt de-a binelea. Unii spun că sătenii au contribuit cu hîrlețele, alții nu spun nimic pentru că se tem. Balta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este rotund? Ca o minge. Da, așa este, dar tu ce spui prin sat? Că-i rotund. Învățătorul renunță și se mulțumește să-mi așeze frumos urechile. Numai că, în ciuda strădaniilor lui de a le așeza mai învîrtite, urechile se încăpățînau să revină la forma dată de mama, doar că se înroșeau ca racul fiert. Ce este a învățătorului este pus deoparte. Nu m-a pîrît la Partid și eram bucuros. Un înroșit de urechi este floare la ureche, pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Așa faci politică? Ei, nu, dar dacă ar crăpa, ce credeți că nu o să-i duc o coroană de flori? Așa era Bădia, om cu suflet de creștin pentru adversarii care crapă. Eu încerc să schimb discuția dar el se încăpățînează să-mi spună planul lui. Dacă, mă rog, crapă Satana, eu zic să-l punem în locul lui pe Scaroțchi ăla de profesor. Este omul nostru! Bădie, te-ai prostit de tot, du-te după articolele de protocol. Vin oamenii ăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pleacă la serviciu și se oferă să mă scoată din necaz. Mulțumesc infinit, rîd și mă uit la ceas. Bătrîna Ladă pocnește voinicește și, mai ales, scoate fum. Un arc mai îndărătnic nu-i mulțumit că-l turtesc și se încăpățînează să iasă afară cu mine cu tot. Mă mut mai lateral și ceva mă înțeapă îngrozitor. S-or fi rupt pantalonii?! Alții n-am la serviciu! Pipăi cu mîna și un buric de deget atinge pielea. Este clar, între buricul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
câte bordeie atâtea obiceie“. Și n’ai decât să contabilizezi câte calendare s’au succedat În istorie, dar și câte există astăzi, În diferite locuri de pe planetă, În diferite condiții locale deci. Dar asta nu e destul, căci v’ați Încăpățânat să mai păstrați ceva imuabil indiferent de calea și ritmul evoluției lumii, cel puțin voi, monoteiștii: o săptămână și niște ore. Și vă duceți la lucru lunea, chiar dacă ninge, iar duminică fusese vreme frumoasă. Și o faceți la ora 6
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
confundat cu dracul n’ar fi fost, n’a Înfipt pe nimeni În țeapă... Acest Dracula Park Îmi pare un fel de cerșetorie: Ca și cerșetorul care excelează În afișarea mizeriei chiar dacă are mai mulți bani decât trecătorul care se Încăpățânează, chiar vizitând second hand-urile să-și păstreze demnitatea, vă Însușiți Întrutotul orice păcat imaginat de acel romancier. Acest Dracula Park Îmi pare și un bâlci de prost gust - ca oricare altul - În care În locul vițelului cu 5 picioare ca punct
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Slobodan Miloșevici, păstrându-mi verticalitatea sunt totuși un vertebrat decât să devin un vânzător de prieteni, singurii prieteni din negurile istoriei ai țării mele, chiar dacă vârfurile unei majorități din 1996, dar devenită acum minoritate și nu degeaba iarași Serbia! se Încăpățânează să vorbească În numele poporului român, pe care nu-l mai poate folosi ca fundament, cu acei 25%... dac’or mai fi și aceia... Vânzare al cărei preț e doar aspirația la o securitate precară oferită de o aderare care nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ruginiu care ne-ar fi amintit de toamnele frumoase, privirea ne era deranjată într-un fel de atmosfera mohorâtă a unei zile reci, ploiase și foarte, foarte friguroasă la început de septembrie. Norii cenușii ca niște pale de lână se încăpățânau să nu ne arate un petec de cer albastru; așa măcar să ne mai înveselească puțin. Căutam cu nerăbdare o pată de frumos, dar nici localitățile prin care treceam nu ne-o ofereau; chiar și casele bucovinene cu o arhitectură plăcută
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
final această primă carte despre Fălticeni deși născut cu totul pe alte meleaguri, ca unul dintre mulții cititori care i-au judecat și lăudat truda, nota că, acest "traducător, muzeograf, cercetător și publicist, preocupat de istorie culturală și literară (...) se încăpățânează de câteva decenii să demonstreze, cu unele argumente incontestabile, că dulcele târg al Fălticenilor a fost, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima parte a veacului al XX-lea, o veritabilă Florență a Nordului". În acest scop, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
grup oricât de numeros, numai să n-o solicit prea tare. I-am promis că n-o s-o mai solicit deloc. Nu mi-ar pica bine să devin pentru ea o sursă de stres sulimentar, dar nu Înțeleg de ce se Încăpățânează să nu-mi satisfacă capriciul și plăcerea asta nevinovată de a-mi povesti despre amorurile ei cu femeile. Păi pur și simplu pentru că așa ceva n-a existat În viața ei și nici nu-i dă mâna să inventeze. Știu, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a descrie camera de zi. A avut loc un moment penibil în clasă, în care dânsa m-a agresat verbal, iar eu am început astfel a mă familiariza cu cuvântul "sufragerie" (pe care nu îl mai auzisem până atunci). Fiind încăpățânat, nu mi-am schimbat obiceiul de a folosi respectivul termen nici până în ziua de azi, însă îmi amintesc felul în care ceilalți copii mă priveau - contrariați că mă certam cu "tovarășa" și totodată circumspecți, pentru că eram diferit. Circumspecția lor a
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fost folosite pentru a înfrînge puterea străină din Irlanda nu trebuie folosite împotriva unui guvern irlandez ales în mod liber. Am făcut toate eforturile posibile pentru a le ușura (republicanilor n.n.) tranziția către noua situație politică, dar ei s-au încăpățînat să reziste acestor eforturi. Dacă se vor baza doar pe forță atunci nu poate exista o altă metodă de a-i combate decît sprijinindu-ne pe întreaga forță a statului." Ruptura dintre cele două părți a intervenit în anul 1936
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
realitate anume presupune credința în existența unei esențe a acestei realități, care să poată fi cunoscută pe cale intelectuală. Goana după esențe a marcat ciudățenia vremurilor din urmă. Și așa cum știm istoria științei în ultimele două sute de ani, „esențele” s-au încăpățânat mereu să se ascundă tocmai atunci când se credea că au fost în cele din urmă dezvăluite. Conștiința tainei nu exclude obținerea de cunoștințe pozitive în legătură cu realitatea, oricare ar fi aceasta, însă aceste cunoștințe nu au un caracter absolut, ci sunt
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ca de funingine. Înaintarea devenea tot mai grea și mai periculoasă În asaltul ultimelor trei terase circulare. În această situație, organele de securitate ale Complexului muzeal au interzis ascensiunea părții superioare a templului. Mai rămăsesem doar cinci persoane care ne Încăpățânasem să nu ratăm ultimii metri, care deschideau drumul spre Stupă din vârf, simbolul Adevărul Suprem, Nirvăna. Ochii mi se Împăinjeneau de usturime, zgura vulcanică depusă pe obraji și pe brațe Îmi provoca mâncărimi și arsuri, simțeam furnicături În tălpile picioarelor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]