2,843 matches
-
ocazie au fost tipărite și distribuite În teritoriu În revistele de specialitate, prin consultarea lor dascălii fiind informați În legătură cu modul de abordare a unei astfel de activități . Legată de semnificația uriașă a zilei era și ideea construirii unor monumente istorice Închinate eroilor căzuți În războiul de independență, În acest sens, Înscriindu-se ridicarea primului edificiu comemorativ În comuna Buciumeni, județul Tecuci. La inaugurarea sa, la 2 mai 1904, au participat numeroase autorități școlare și publice, printre care Spiru Haret și profesorul
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
cel ce dă nori". Descriind restaurările justiniene de pe Dunăre, Procopius (sec. VI) arată și starea podului de la Drobeta. O descriere a Dunării: izvoare, lungime, afluenți, găsim în "Getica" lui Iordanes (mijlocul sec. VI). În secolele XI-XII, Anna Comnena, în "Alexiada" închinată lui Alexios I Comnenul, vorbește despre valahii de pe ambele maluri ale Dunării, făcând oficiul de călăuză pentru trecerea acesteia. Într-o geografie în versuri din secolul XIII, Rudolf Ems numește fluviul Dunowe. Portulanul lui Marino Sanudo cel Bătrân, din secolul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Începutul anului 1907, reflecta opțiunile grupării moderate din cadrul mișcării naționale. Caracterul social foarte pronunțat al revendicărilor grupării național democrate și, În mod special, cele din domeniul problemei agrare au provocat divergențe În cadrul mișcării naționale. Gruparea național-democrată revendica naționalizarea domeniilor mănăstirilor Închinate, care urmau să constituie un fond național al Basarabiei. Zemstva gubernială urma să arendeze, pe termen lung și pe un preț aproape simbolic, loturi pe care țăranii erau În stare să le lucreze doar cu propriile mijloace. Fondul urma să
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
lege, pentru toți cetățenii Împărăției deopotrivă, fără osebire de națiune și religie, a libertăților politice și individuale (omenești) [...], Întemeierea unui adevărat regim constituțional și democratic” <ref id="83">83 Basarabia, nr. 12 din 1906. </ref>. Se preconiza naționalizarea domeniilor mănăstirilor Închinate și trecerea lor sub jurisdicția Consiliului Provincial Superior, constituindu-se astfel Fondul Cultural Național. Pământul Fondului urma să fie oferit În arendă la un preț avantajos numai țăranilor „muncitori”. Limita suprafeței oferite depindea de potențialul brațelor de lucru al fiecărei
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
îi făcea pe oameni asemenea zeilor nemuritori. În luna Elafebolion (martie), când înflorea vița, corurile ditirambice, jocurile și tragediile erau organizate pentru a marca victoria lui Dionysos asupra lui Thanatos și Hades. Confreriile de bacante erau așadar „școli libere secrete” închinate atingerii vechiului ideal al athanasiei (nemuririi) și al străvechiului mit al supraviețuirii. Câteva rituri aminteau fără echivoc de omofagie și antropofagie, dar și de tehnicile eleuterice (eliberatoare) și chatartice (de curățire); cele din urmă erau folosite pentru „spălarea de păcatele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
menține și în următoarele cărți, unde se manifestă aspirația către poezia cu valențe metafizico-filosofice, eșuată progresiv în baladescul miturilor naționale. În Alegerea ființei (1977) coexistă versuri despre căutarea de sine, ființă, matrice existențială, adevăr, rațiune, conștiință, Sfânta Treime, cu poeme închinate Școlii Ardelene, lui Crișan, Gheorghe Șincai și Avram Iancu: „Trăiesc perfid cu umbra de-atunci (cât se cuvine)/ Sunt propriul meu tată și fiu - triunghi pe cer” (Clara sublim - I). Din când în când chiar și aceste trasee caracteristice sunt
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
a putut fi interpretată ca descinzând din aceasta. Versurile dezvăluie familiaritatea autorului cu spiritul poeziei europene, îndeosebi cu Rainer Maria Rilke și Stefan George, și în același timp trădează comuniunea cu spiritul filosofiei existențialiste. Lirica lui P. e un imn închinat naturii, percepută ca altar cosmic, întrupare panteistă a divinității, manifestare a sacrului în toate ale firii. Ființele apropiate, dătătoare de viață, Tatăl și Mama, capătă alura unor forțe primordiale, mai mult decât mitologice, iar liniștea satului, a pământului și a
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
latină (dedicate profesorilor, colegilor și guvernatorului Transilvaniei), acestea fiind printre primele poezii latinești tipărite, scrise de un român. Din 1811 urmează la Viena cursurile Facultății de Filosofie și ale Facultății de Medicină. Mai scrie Elegia de laudibus Medicinae și alta închinată împăratului Francisc I, ultimele sale poeme latinești. A fost interpret la Curtea imperială austriacă și, poate, chiar profesor al arhiducelui Maximilian. În 1814 și-a trecut doctoratul în filosofie și în 1817 doctoratul în medicină, cu o lucrare în limba
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
poezii semnate de I. N. Pârvulescu, C. Rădulescu-Codin, D. Nanu, hrisoave descoperite la Biblioteca Academiei Române de același C. Rădulescu-Codin, traduceri și prelucrări după Lev Tolstoi și Rabindranath Tagore, fragmente din transpunerile lui G. Coșbuc din sanscrită ș.a. Apar și numere închinate unui oraș (Câmpulung) sau unei personalități (Spiru Haret), discursuri rostite de rege cu diverse ocazii, iar la „Partea științifică” se găsesc sfaturi practice pentru locuitorii de la sate. În numărul din 15-30 ianuarie 1912 redacția își propune reorganizarea publicației, prin „întocmirea
PRIETENUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289024_a_290353]
-
Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, din opera cărora publică ediții comentate sau cărora le dedică studii monografice. Exceptând lucrarea Caragiale, subintitulată Tragicul destin al unui mare scriitor (1939, în colaborare cu B. Jordan), ce se dezvoltă într-o atractivă „viață romanțată”, monografiile închinate lui Ion Creangă (1932), Duiliu Zamfirescu (1937), Barbu Delavrancea (1938) și Panait Cerna (1933) sau studiul introductiv la ediția Ion Creangă, Opere complete (1940) se încheagă pe structura clasică a prezentării „vieții și operei”, cu o tentă vizibil didactică. Scrierile
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
retorice. Cuvântările sale abundă în lamentații patetice pentru soarta țării, mlădiate cu o artă rafinată, cu grijă pentru echilibrul și sonoritatea frazei. O descriere a primăverii pe meleagurile țării, dintr-un discurs către domnitor, capătă accente de imn de bucurie închinat reînvierii naturii. Limba expresivă și suplă a textelor sale oratorice se regăsește în traducerile, din franceză și greacă, după cărțile de morală religioasă ale lui Claude Fleury și J.-B. Massillon și îndeosebi în transpunerea după cartea lui Bossuet, Vorbire
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
lumea de-a dura în cer/ ca o minge din vale în vale./ / Am luat omul de ciuf, de mâner,/ Acum e călare pe soare...”. Dar adevăratul preludiu la prestația din următoarele două decenii este o Baladă din 16 februarie, închinată grevelor ceferiste din 1933 și lui Vasile Roaită, „mucenicul” „fâlfâind în loc de flamură” pe sirena uzinei. Îndată după aplicarea dictatului jdanovist asupra literaturii ca „armă” de agitație și propagandă, supusă „metodei de creație” a realismului socialist, P. s-a precipitat în
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
o asimilare de substanță organică a concepției poetice folclorice, care obligă la respectarea structurii formale tipice, pe care autorul o exersează cu ușurință de la colind până la bocet și blestem sau la rezonanțe baladești pe motivul Iancului. Un ciclu de elegii, închinate satului patriarhal ce se stinge mocnit într-o vatră ancestrală neîntreținută azi cu credință, este Satul care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși sensul dumnezeiesc dătător de viață pare să fi dispărut. Un sentiment al zădărniciei învăluie
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
calitate să depășească cercul restrâns al inițiaților. Cele mai importante contribuții rămân intervențiile lui Pamfil Șeicaru, care semnează tableta Târziu și singur (ecou al luptelor din Bulgaria), o revistă a presei intitulată „Săptămâna literară” (în mai multe numere), un medalion închinat publicistului D. Tomescu sau „celui mai mare poet al neamului”, Mihai Eminescu, uneori cronica artistică ori cea literară, unde figurează cu cronici la volumele de poezii ale lui G. Tutoveanu La arme și Albastru. Gazeta include și versuri de același
RASARITUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
1854 vornic al averilor mănăstirești. În 1855 a fost ales președinte al Societății de Medici și Naturaliști din Iași. În același an este trimis, împreună cu C. Negri, de domnitorul Grigore Al. Ghica, la Constantinopol, în chestiunea spinoasă a averilor mănăstirilor închinate. Întors la Iași în vara lui 1856, se angajează, intrând în felurite comitete și comisii, în campania de înfăptuire a unuia dintre marile sale idealuri - Unirea. În locuința lui din clădirea Societății de Medici și Naturaliști se desfășoară adunarea care
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
orientare tradiționalistă și religioasă. Sunt frecvente numerele comemorative și jubiliare sau se elogiază personalitățile care au animat și sprijinit periodicul. Așa se întâmplă în 1928, la zece ani de la apariție, când se dă și sumarul pe 1918-1928, apoi în numărul închinat lui G. Tițeica (2/1930, unde semnează și Dan Barbilian), în altele închinate lui Ion Manolescu, Mihail Dragomirescu, Ion Petrovici, Mihai Eminescu (5-6/1939). Interesant este numărul jubiliar 1-4/1938, în care se reproduc fotografiile principalilor colaboratori. R. parcurge mai
RASARITUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289137_a_290466]
-
personalitățile care au animat și sprijinit periodicul. Așa se întâmplă în 1928, la zece ani de la apariție, când se dă și sumarul pe 1918-1928, apoi în numărul închinat lui G. Tițeica (2/1930, unde semnează și Dan Barbilian), în altele închinate lui Ion Manolescu, Mihail Dragomirescu, Ion Petrovici, Mihai Eminescu (5-6/1939). Interesant este numărul jubiliar 1-4/1938, în care se reproduc fotografiile principalilor colaboratori. R. parcurge mai multe etape de evoluție. În primul an colaborează numeroși scriitori basarabeni (Al. Mateevici
RASARITUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289137_a_290466]
-
Pagina social-culturală”, „Pagina medicală”, „Știri feminine din țară și străinătate”. Se publică versuri de V. Copilu-Cheatră, Doina Bucur, N. Crevedia, V. Militaru ș.a. Caracter de popularizare au comentariile despre Anna de Noailles, Al. Vlahuță și N. Iorga, un număr fiind închinat morții reginei Maria. Mai semnează Valeriu Bologa, S. Mehedinți, Igena Floru și se reproduc „gânduri” selectate din scrieri de Seneca, Dante, Goethe, Panait Cerna, N. Iorga. Publicația continuă tradiția revistelor feministe transilvănene, promovând valorile naționale și morale în fața amenințărilor venite
REVISTA FEMEILOR ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289210_a_290539]
-
Primul număr este dedicat lui Sextil Pușcariu, cu prilejul jubileului de cincizeci de ani, marcând și momentul inaugurării cursurilor acestuia la Universitatea din Cernăuți. În afara studiilor de specialitate, a rapoartelor privitoare la congresele filologilor români și a necrologurilor (precum cel închinat lui Vasile Pârvan), N. Cartojan semnează în numărul inaugural Contribuțiuni privitoare la originile liricii românești în Principate. C.Br.
REVISTA FILOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]
-
sunt luate ca model de un Udriște Năsturel sau de Teofil, mitropolitul Ugro-Vlahiei. Personalitate umanistă, M. a scris în latină, slavonă și polonă mai multe prefețe, memorii și lucrări erudite de polemică teologică. Prefața slavonă la Triod ales (Kiev, 1631), închinată domnitorului Moise Movilă, conține idei comparabile cu cele din Învățăturile lui Neagoe Basarab..., privitoare la îndatoririle „politicești și duhovnicești” ale conducătorului țării. Prefața altui Triod, tot din 1631, dedicată protectorului Toma Zamoiski, aduce informații istorice despre Movilești, în context polonez
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
a tinerilor („să înălțăm talentul tânăr către culmile înveșmântate în freamătul cerului românesc”) și, pe de altă parte, să devină purtătoarea de cuvânt a doleanțelor moților, încercând să înfățișeze „fețele problemei”. De remarcat în primul număr versurile lui V. Oprescu-Spineni, închinate lui Avram Iancu. În sumar intră poezie de Virgil Carianopol, Aurel Marin, Dumitru Missir, Ovid Caledoniu, Dan Negrescu, D. Iov, Emil Zegreanu, Petre Paulescu, V. Spiridonică, Constantin Virgil Gheorghiu (Mucenica) ș.a. Se publică proză de C. Gane, Iordache Răducu, Ion
MUNŢII APUSENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288302_a_289631]
-
poetic al lui Dem. G. Nolla, iar George Dan, prezent aici sub pseudonimul George Danubia, traduce Cântecul columnelor de Paul Valéry și recenzează volumul Poeme de E. A. Poe, în transpunerea lui Emil Gulian. Const. V. G. Grigorescu publică un articol închinat lui Panait Istrati, la împlinirea unui an de la moartea scriitorului. Poetul Ioan Micu semnează un articol despre tălmăcirile lui B. P. Hasdeu din opera lui Ovidiu. C.A.
NAZUINŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288378_a_289707]
-
corecturi autografe, ediții și periodice, fotografii de familie, ale prietenilor și cunoscuților, mărturii ale prieteniei cu G. Topîrceanu și cu alți colaboratori ai „Vieții românești”, multe obiecte personale. În casa „N. Gane”, inaugurată în octombrie 1993, se află un memorial închinat scriitorului, precum și un Muzeu al Administrației Publice a orașului Iași și Muzeul Instrumentelor de Scris, aici fiind instalat și Centrul de Muzeologie Literară. Exponatele referitoare la administrația ieșeană au în vedere principalele personalități care s-au aflat în fruntea orașului
MUZEUL LITERATURII ROMANE DIN IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288340_a_289669]
-
șef al Departamentului Lucrărilor Publice. Trimis în anul următor în fruntea unei delegații, la Viena, pentru a susține cauza Principatelor și drepturile de autonomie, își inaugurează o carieră diplomatică eminentă. Agent al țării la Constantinopol, se preocupă de chestiunea mănăstirilor închinate. Revine la Iași în 1856, fiind integrat în Comitetul Unirii. În 1857 devine deputat la Galați. Vicepreședinte al Adunării Ad-hoc, pledează pentru împroprietărirea țăranilor. La un moment dat (1858), erau de partea sa cele mai multe șanse să fie ales domn, dar
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
1936) sub titlul Drumuri cu popas (1938), și de Ionel Jianu, care tălmăcește Easter Sun, intitulat în versiunea românească Soare de Paști (1940). În țară va reveni și după de-al doilea război mondial spre a se documenta pentru romanul închinat lui Brâncuși, The Saint of Montparnasse, apărut postum (1965). Consacrarea internațională este asigurată de prezența sa în mai multe antologii și de traducerile scrierilor sale în numeroase limbi. Literatura lui N. este puternic ancorată în realitățile românești, acestea oferindu-i
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]