2,188 matches
-
și le potrivește, și iar le scrie ca de parcă ar fi noi... De spaimă! Și ce talent mai are istoria asta! Și Burtăncureanu ăla, amărâtul de scriitor al nostru, își belește creierii ca să scrie cărți, cu istorie, cu fantezii din închipuirea lui... Când eu le am aici, pe viu și pe-adevăratelea! Îți dai seama, părinte, ce iese dacă mă apuc și eu de scris cărți? Crezi că-mi mai trebuie mare talent de scris și vrajă?! Ce talent, popo! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
speriată. Dacă toată avalanșa aceea de trăiri ciudate, neobișnuite, nu era doar joc și răsfăț al îchipuirii, nu era doar beție a simțurilor? Dacă miracolul era chiar în ea, în tot trupul ei, nu venea de niciunde și nu era închipuire, nu era părere și nu era nicidecum răsfăț. Zvâcni din pat și deschise ușile șifonierului. Oglinda dublă îi arătă noua ei înfățișare. Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sunt copaci, și poluarea... mă gândeam la prostii, ca să-mi iau cumva avânt pentru lucrurile serioase, căci știam că de la o vreme nu aveam să mă gândesc decât la ea. La sânii pe care îi uitasem și îi croiam din închipuire, mici și cu un fel de crater între ei, la fundul ei mare pe care îmi plăcea să mă sprijin când i-o dădeam pe la spate și să-i simt moliciunea în oasele bazinului și în degete, la labiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
privească pe geam. Mușcând dintr-o pară verzulie și pădureață, Elena îl văzu pe Liviu îmbrățișând-o pe Erika în curtea facultății. Era un tip complet banal, cam pămpălău, cu blugi jerpeliți și chică; personajul fantasmelor se prăbuși din lumea închipuirii în marmita cotidiană, iar în cădere chipul angelic i se desprinse ca o coajă. Anul universitar își intră în drepturi. Prezența la fiecare curs era obligatorie și controlul asupra fiecărui student se dovedi extrem de strict. Unul din cei mai urâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
creier. M-am întors așadar pe cealaltă parte. Dar glasul îi dădea înainte. Acum semăna cu turația unui motor băgat în viteză. Devenise mai sacadat, urcase un ton, și parcă se auzea și mai tare. Hotărât lucru, nu era o închipuire. Am început să caut sursa și am găsit-o după câteva minute. Era țeava de alimentare a caloriferului, din colțul dormitorului. Transformată într-un conductor de unde sonore, îmi aducea informații proaspete din lumea mereu fascinantă a vecinilor. Acum, stăteam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a venit cu doi albi. Am știut de când au ieșit de pe râul San Pedro, dar știm și că nu ei sunt oamenii cu mașina... Ambarcațiunea lor nu e verde. Care este mașina verde? — Cum poți să crezi lucrurile astea? Sunt închipuiri! Închipuiri de halucinat... Îi îngădui lui Xudura să drogheze un biet băiat și vrei să accepți toate coșmarurile lui. Indianul se ridică în picioare și se îndreptă către cea mai îndepărtată colibă. — Vino! îi ceru el. Îl urmă în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
venit cu doi albi. Am știut de când au ieșit de pe râul San Pedro, dar știm și că nu ei sunt oamenii cu mașina... Ambarcațiunea lor nu e verde. Care este mașina verde? — Cum poți să crezi lucrurile astea? Sunt închipuiri! Închipuiri de halucinat... Îi îngădui lui Xudura să drogheze un biet băiat și vrei să accepți toate coșmarurile lui. Indianul se ridică în picioare și se îndreptă către cea mai îndepărtată colibă. — Vino! îi ceru el. Îl urmă în tăcere. Coliba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-l pe Patta, cu tot cu portțigaretul de onix și baston și, din cauză că serile acelea târzii erau cețoase, cu impermeabilul său Burberry, cu gulerul meșteșugit ridicat, așteptând pe pasarela de la Arsenale În vreme ce clopotele de la San Marco băteau de miezul nopții. Fiindcă era Închipuirea lui, Brunetti Îl puse pe Patta să se Întâlnească nu cu Ruffolo, care vorbea italiana, ci cu băiatul acesta simplu din Burano, și Închipuirea și pierdu În toiul sunetul trunchiat al dialectului greoi al băiatului și nedeslușita pronunție siciliană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
așteptând pe pasarela de la Arsenale În vreme ce clopotele de la San Marco băteau de miezul nopții. Fiindcă era Închipuirea lui, Brunetti Îl puse pe Patta să se Întâlnească nu cu Ruffolo, care vorbea italiana, ci cu băiatul acesta simplu din Burano, și Închipuirea și pierdu În toiul sunetul trunchiat al dialectului greoi al băiatului și nedeslușita pronunție siciliană a lui Patta, amândouă furate de pe buzele lor de vânturile de la miezul nopții din lagună. — Un commissario va fi destul de important? Întrebă Brunetti. Băiatul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Theo acasă, Amanda era deja plictisită de moarte. Poate că ar fi fost mai simplu dacă băiatul n-ar fi fost așa de urât și s-ar fi apropiat mai mult de imaginea heruvimului blond și cu ochii albaștri din închipuirea ei. Dar Theo era slăbuț și întunecat ca o maimuță. Chiar dacă acum părul începuse să i se mai deschidă la culoare, suvițele îi căpătaseră o îngrijorătoare nuanță roșiatică. Amanda nu era plictisită numai de maternitate. Și Bath-ul o plictisea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ajutor. Și că, în cel mai rău caz, articolele alea erau pline de minciuni. Dar de ce era asta o surpriză? Ea ar fi trebuit să știe, mai bine decât oricine, că stilurile de viață promovate de reviste erau doar niște închipuiri. Ce cretină nenorocită fusese! * * * Și Hugo se gândea tot la serviciu. Neil tot bătea darabana că-l voia înapoi la Dunn și Dustard. Concediul de paternitate al lui Hugo se apropia de sfârșit și agenția avea nevoie de el. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ceruri... ” Continuă Iorgu să se roage... ”- Dumnezeu este al tuturor, nu-i nici a unui neam sau loc. El plutește peste toată Creația Sa și o învăluie, așa cum plutește Cerul. E dincolo de cele pieritoare ale existenței, întrun plan deasupra tuturor închipuirilor existenței, închipuit doar prin cuvântul Ceruri... Este unic, al tuturor acolo în Cerurile Veghetoare.... Tatăl nostru...” ”Sfințească-se numele Tău” Se rugă bătrânul Iorgu... ”- Roagă-te, roagă-te cu bunăștiință, omule, pentru toți, măcar în clipa rugăciunii!” îi șoptit gândul. ”Tatăl nostru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Ceruri... ” Continuă Iorgu să se roage... ”- Dumnezeu este al tuturor, nu-i nici a unui neam sau loc. El plutește peste toată Creația Sa și o învăluie, așa cum plutește Cerul. E dincolo de cele pieritoare ale existenței, întrun plan deasupra tuturor închipuirilor existenței, închipuit doar prin cuvântul Ceruri... Este unic, al tuturor acolo în Cerurile Veghetoare... Tatăl nostru...” ”Sfintească-se numele Tău” Se rugă bătrânul Iorgu... ”- Numele lui Dumnezeu e sfânt și fără noi. Îi șopti gândul. Îi cerem doar îngăduința să-l sfințim
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nopții se întindeau... și, liniștea venea din Ceruri... Apele vieții rareori îs netede... La lumina lunii... Iorgu stătea de-o vreme, întins pe pat, cu ochii ațintiți în tavan. Acolo sus pe negura de var, deslușea ca din altă lume, închipuiri ciudate. Avea ursita lui și osânda lui. Știa asta!... In minte îi veniră vorbele bunicii Ileana, de la Zahorna... ”Apele vieții... rareori îs netede, dragu mamii, drag!” - Dar acum... acum e prea mult!... murmură el înfrigurat. Ii era teamă de osânda
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în râul umflat să iasă din matcă. Vroia, lupta să se trezească... dar, alunecă din nou în alt somn , plin de vise, cu arătări năpraznice... ca într-o lume cu închipuiri. Din gura deschisă a uneia, care părea a fi a călugărului de la schitul din Munții Neamțului, cântând bisericește... la fiecare răsuflare întrau și ieșeau chipuri de groază, învelite în giulgiuri... Lângă el apăru Vasilica, înaltă și zveltă, ținând capul ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
2007! Coșmarul politic Cum, planul i se păru a fi mai mult decât formidabil, bucuros nevoie mare, Sandu T. Leagă trecu, imediat, la punerea lui În operă. O operă În proză, ce-i drept, dar, privindu-și-o, deocamdată, prin Închipuire, și-o admiră, În chip excepțional. Lucră, la redactarea minunatului roman, o Întreagă zi și o aproape Întreagă noapte. Făcu o pauză. Lectură ce redactase. Minunat!, exclamă, el, cu capul În cel puțin al nouălea cer. Trase un pui de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de tot felul de gînduri stînjenitoare. Se potolise În ultimii ani, dar mai mult dintr-o oboseală, și-a dat seama pe urmă. Cu mai puțin de o oră Înainte, trăise Însă ceva peste tot ceea ce făptuise vreodată, nici cu Închipuirea nu s-ar fi dus la așa ceva În urmă cu o zi; privea pe fereastră, prins Într-un mic vîrtej de raționamente moralizatoare; găsea justificări. Nu fusese chiar un incest, Ann poate nu era fiica lui; Helga, pofticioasă cum se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vor petrece Judecata de Apoi și Arderea: omenirea nu avea cum să scape, convingerea bunicuței era nemărginită și definitivă. Nici nu se gîndea la o iertare a pămîntenilor din partea Domnului: ceea ce făptuiseră urmașii Evei și ai șarpelui trecuse dincolo de orice Închipuire. Ce altceva ar fi avut Noii Dioscuri de făcut În Noua Sodomă decît ceea ce le fusese dat? Doar pederaști nu fuseseră; și nici la copii nu poftiseră, la capre ori la maimuțe. Se Însoțiseră cu femei, pe care nu le
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
singurii pămînteni! Mai ceva decît, odinioară, Lot și fetele lui! Atunci mai scăpaseră oameni, În alte cetăți. Iar stricăciunea avea totuși o margine, copiii erau lăsați În pace, nimeni, se pare, nu poftea la ei; acum, destrăbălarea trecuse de orice Închipuire; În America, și nu doar, fuseseră dovediți și judecați pentru pedofilie slujitori ai celui care, cîndva, pîrjolise Sodoma! Nu pățiseră nimic; predicau mai departe; nu fuseseră Închiși, mulțimea nu-i omorîse cu pietre; zarva se stinsese cu totul; lumea, tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care să te ajute în carieră. Câtă vreme am avut copilul, am tăcut. Acum însă văd că nu mai merge. Nu vreau să te am pe conștiință. Mă retrag cu Aurica. Puținul cât îmi trebuie să trăiesc am." Tot în închipuire, Stănică încerca să protesteze patetic: "Nu, nu, nu se poate să te las. Tu ești mereu mama copilașului nostru, a lui Relișor. Doar dacă tu nu ești fericită cu mine! Atunci, firește, mă sacrific, mă dau îndărăt din fața norocului tău
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce-i lipsea, ghicind în ea unul din atributele maternității. Felix așteptase de atâta vreme pe Otilia, și acum, când o avea înainte, mai frumoasă și mai binevoitoare pentru el ca oricând, era nemulțumit. Otilia din așteptările lui se supunea închipuirilor, se mișca după dorințele lui, aceasta era independentă. Când Otilia din vis deschidea gura să spună lui Felix că nu-l iubește, Felix amâna sentința și o contesta, acum Otilia vorbea tare, spunea propoziții satisfăcătoare, însă nu așa netezi, cum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tocmise, sfârc de picior în locuri de pierzanie nu pusese, iar de înscris, se înscrisese nu la una, ci la două și, dacă ar fi avut poftă, poate chiar la cinci facultăți. O făcuse? Făcuse. Așteptase să vadă dacă doar închipuire prostească fusese, dar când pe coridoarele școlilor celor înalte, pogoane cu foi albe răsăriră, iar pe două dintre ele, cu caligrafie atent distilată, își descoperi numele de cal breaz, Ulpiu Sargețius Galopenția, tânărul se dumiri și vesti. Vesti, adică scrise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai tragă pe gură vreun fleac, de un număr impresionant de ore. - Bine ai procedat, răspunse, de la locul său, plin de bună cuviință, întins și sprijinit într-un cot, Sinistratul. Nu știu cum se face, dar toți anii ăștia am trăit cu închipuirea că în apa caldă e găzduit un mic animal prietenos... - Să-l conving pe electrician ca-n seara asta să nu-l întrerupă nici pe curent? prinse drag de conversație Vorodin. - Din câte mă pricep eu, energia electrică se oprește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te omor! Neacșule, m-auzi tu, stai, nu pleca... Armonistul râdea ca un apucat și urla peste umăr, depărtîndu-se: - Am întins-o, m-așteaptă curva să-i iau cercei, pînă'n zece o să stau cu ea în brațe... Și în închipuirea sa înfierbîntată se vedea departe de câmpul sălbatic, înghețat într-o tăcere de moarte. Anghel nu se mișcă de la locul lui. Firele ude ale arcușului uriaș se rupseseră, ici și colo, dar coardele groase, făcute din mațe de cal, tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aceea au preocupări. Și le au fiindcă n-ar avea ce face cu absența lor de fiecare clipă. Numai poetul este cu el și în el. Și lucrurile nu-i cad toate perpendicular pe inimă? Cine n-are sentimentul sau închipuirea că realitatea întreagă respiră prin el nu bănuiește nimic din existența poetică. A-ți trăi eul ca univers e secretul poeților - și mai cu seamă al sufletelor poetice. Acestea - dintr-o pudoare ciudată - îmblînzesc prin surdină simțirea, pentru ca o încîntare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]