29,704 matches
-
a doua mișcare, spre interior, a sinelui poetic. Moartea, claustrare supremă, își rostește amenințările. "Cavoul", "sarcofagul", "cimitirul" sunt spații iremediabil închise. Abundă astfel de perimetre care circumscriu ființa poetului: salonul, odaia, țarcul, sfera, cercul, parcul; însăși pădurea devine un spațiu închis ("și intru în al pădurii cavou" El Burlador), însăși lumea ("Lumea devine temniță, spital" Nocturnă). Altarul cerului se prăbușește peste poet, conștiința lui este terorizată de surpări apocaliptice. Natura dușmană provoacă o prăbușire în microcosmos. Poetul nu-și găsește refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul etc.: Zadarnic, zadarnic încerc Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Iulie aprins Un cerc îmi aruncă, O sferă perfectă: Rotește-te! (Rotund) Pentru cine vânează imagini, pentru cine își construiește viața în relație cu acestea, geometria nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca într-o pelerină de oase, mi-am preparat "intrarea", strălucita-mi apariție de cabotin... (Aplauze) Dar sfârșește prin a-și accepta condiția pe care el însuși și-a creat-o. Nu poți fi cabotin decât într-un spațiu predeterminat, închis. Cu cât spațiul este mai larg, cu cât, de pildă, personajul principal își propune să depășească frontierele scenei, cu atât crește riscul ca veridicitatea cabotinis-mului să scadă. Din acest motiv, el preferă, cum am arătat, spațiile închise, cercul, camera, teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un spațiu predeterminat, închis. Cu cât spațiul este mai larg, cu cât, de pildă, personajul principal își propune să depășească frontierele scenei, cu atât crește riscul ca veridicitatea cabotinis-mului să scadă. Din acest motiv, el preferă, cum am arătat, spațiile închise, cercul, camera, teatrul. O asemenea preferință este un viciu care aduce după sine suferința. În cazul spațiilor închise acesta nu poate fi altul decât claustrofobia: Atunci odaia mea devine temniță, coteț odios. (Cel mai tare) Viața mea a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să depășească frontierele scenei, cu atât crește riscul ca veridicitatea cabotinis-mului să scadă. Din acest motiv, el preferă, cum am arătat, spațiile închise, cercul, camera, teatrul. O asemenea preferință este un viciu care aduce după sine suferința. În cazul spațiilor închise acesta nu poate fi altul decât claustrofobia: Atunci odaia mea devine temniță, coteț odios. (Cel mai tare) Viața mea a fost o grotă, beciul unei închisori. Lumina rară se cernea printre gratii... (Trântorul) Dar ei cu toții uită că uneori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de vierme, atâtea contracte sociale, mut, închis în propria mea ocnă, sufeream. (Meridian) Însăși libertatea, de neimaginat decât teoretic, "e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră". (Cel mai tare) Din dorința de a umple cumva aceste spații închise, de a nu mai suferi atât, apare o nouă boală: pluralitatea. Lui Botta îi e teamă de Unul: Ne naștem mulțime și murim unul. Da, încep să mă reculeg, încep să fiu Unul, încep să mor... (Terra incognita) Putem încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spre câștigarea unui tărâm muzical, al interiorității absolute. Limbajul poetic își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură o spiritualitate autarhică și incantatorie. Dar tocmai sunetul împinge sensul dinăuntru în afară, din spațiul închis, al limbajului (propriu damnatului) spre cel deschis oglinzilor (propriu cabotinului). Însă noi am convenit deja că oglinzile asigură imaginii o mișcare retractilă, de apropiere față de subiect, până la confuzia totală. Imaginea din oglindă este o "metaforă absolută" (H. Friedrich), se identifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
culoare maro, ce avea un inel de culoare galbenă, inel din metal, așa de bine meșteșugit că nu era nici mai în afara lemnului, nici mai înăuntru și nu se cunoștea unde este îmbinat metalul. Mergea Pleșu pe drum cu ochii închiși, iar oamenii spuneau că merge dormind, dar cârja n-o slăbea deloc din mână, că o avea de la străbunicii lui. Când a fost înștiințat Pleșu de plecare, nu s-a mai culcat în pat vreme de aproape doi ani, a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Lohanului se poate urmări o succesiune de nisipuri cu concrețiuni de gresii calcaroase (2 m), argile cenușii - verzi (2 m) și nisipuri galbene - albicioase cu structură încrucișată. Urmează un nivel de conglomerate slab cimentate cu elemente de gresii de culoare închisă (1 m), care suportă nisipuri și argile slab nisipoase de 2,5 m grosime. • Chersonianul în facies marin - salmastru formează o fâșie de depozite care alcătuiește versanții Văii Lohanului. În culmea dintre văile Lohan și Crasna se întâlnește următorul profil
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
de raritate, dar, dacă ne raportăm la România anului 2014, raritatea de atunci a resurselor poate fi pusă sub semnul întrebării. c) Participanții își pot dăuna destul de mult unii altora, dar nu și celor din afara sistemului. Având în vedere caracterul închis al comunităților analizate , slabele lor legături cu exteriorul, putem afirma că, în general, acțiunile celor din interiorul comunității nu îi afectau pe cei din exterior. Există însă și excepții dacă ne gândim, de exemplu, la fenomenul transhumanței. Se poate însă
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
cel al pieței, și care apoi se angaja în tranzacții comerciale cu membri din afara comunității (Stahl, 1998, vol. I, pp. 164 165, 211-296). e) Averea, abilitățile, cunoașterea, etnia, rasa sunt omogene. Aceste caracteristici decurg, în cazul satelor românești, din caracterul închis al comunității și din specificul structurii economice, elemente menționate la punctele c) și d). Stahl (1998, vol. II, pp. 13-15) face însă deosebirea între două tipuri de sate - cel arhaic și cel evoluat -, afirmând despre primul că are „o populație
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
ogor negru; (4) a patra etapă este cea a agriculturii moderne. Conform lui Stahl (1998, vol. I, pp. 269-271), tehnicile agricole derivau din necesități sociale. Tehnica desțelenirilor și defrișărilor permanente a fost posibilă doar atâta timp cât grupul era foarte restrâns și închis. Tehnicile specifice următoarelor etape au apărut ca urmare a presiunilor demografice care au dus la necesitatea prelungirii posibilității de exploatare a aceluiași teren pe perioade mai lungi și apoi permanent. Astfel, apare și obligația tuturor de a lăsa miriștile drept
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Adică nu suntem, deocamdată, făuritori de sisteme general valabile. Generația mea a debutat în euforia realizării României Mari și a murit în închisorile comuniste. Voi, care nu ați trecut prin închisori, știți cum arată și cei care închid și cei închiși. Aveți o perspectivă totală. Tineretul de azi e net superior generației noastre. Și asta pentru că nu este ușor pentru el, în climatul ăsta fioros, așa cum ne-a fost nouă, într-o lume mai normală. Păi noi am trăit sub regalitate
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
în bătălia pentru putere (Curzio Malaparte). Dacă e o „restructurare“ a omului, aceasta s-a întâmplat o singură dată în timp, la apariția lui Cristos. Așa am spus eu în temniță: Domnule colonel — eram șase sute de inși într-o curte închisă — nu veți fi voi, comuniștii, niciodată revoluționari până nu veți imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Cristos. În parabola cu oaia rătăcită, un păstor părăsește o turmă întreagă în căutarea unei oi
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
aștept la cabinet. - Bine, mulțumim, venim mâine la cabinet. Ne dă adresa cabinetului și plecăm. Cutremurul încă nu ajunsese la intensitate maximă în familie. A doua zi, ora 14,50, suntem toți trei, N., S. și eu, în fața cabinetului. Ușa închisă. Mergem să luăm câte o înghețată pentru că afară e foarte cald. Sfârșit de aprilie 2007 (exact 18 aprilie - ziua mea). Ne întoarcem cu înghețata și batem la ușă. 14,59 - doctorul prezent, aparatele pornite deja. Începe investigația... Durează două ore
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
îmi doresc mult mai mult. P.S. O comparație aș mai face. Prima oară când mi am văzut îngerul păzitor, cu ani în urmă, atunci când m-a trimis Maica Domnului să spun oamenilor, el era îmbrăcat într-un costum gri, nu închis, dar nici foarte deschis la culoare. Acum era alb, și am primit și eu o rochie albă, numai că-i lipsesc mânecile; mai am de lucrat încă până să fie rochia completă. Dar mulțumesc că era alb și îngerul și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cotidianul nostru și întotdeauna este bine să fim preveniți. bunica mea - sufletul ei - s-a reîncarnat în acest copil. De ce afirm acest lucru? n-a mai vrut să-i dau de pomană; a respins rochia, a respins și culoarea rochiei - închisă - care semnifică boala. până nu demult mă uitam la el și semăna foarte bine cu o fotografie de-a mea când eram mică. După această întâmplare m-am dus la el și m-am uitat intens la el. Și mi-
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
dat viață în personajele sale feminine. Doar o femeie foarte sinceră cu sine poate recunoaște această reflectare a feminității. SUB SEMNUL LUI NARCIS Pornind de la definiția romanului, așa cum o concepea Hortensia Papadat-Bengescu: ”Definiție, conține noțiunea de definitiv. Totuși roman, cercul închis al unei acțiuni, privită sub toate unghiurile de vedereă...) De ce oare un epic și un epic pur? Ar trebui cumva, ca epicul pur să fie povestea uscată a unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze ca fond
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
imaginea ochiului spre exterior, ci imaginea de pe retina sufletului, ce pare a rămâne o realitate singulară. În stilul apăsător de viață al Angliei victoriene se țese, mai cu seama pentru femeie, care nu are accesul la funcții publice, o existență închisă, mediocră, cenușie și exasperantă. Condiția nu este prea depărtată de orașele mărunte de provincie, unde același sens moral insalubru al mărginirii, al vidului și al inutilității domnea pretutindeni. Se relevă mediul descris de scriitoare, mediul în care a fost silită
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acel cenușiu...”, mărește atmosfera plină de nesiguranță, era ceva ce nu era. Cele doua surori plutesc într-o lume a nebuloasei de stări, de idei. În această primă parte numită “Introducere”, de fapt cititorul chiar e introdus într-un univers închis, îmbibat de urâtul unei zile ce este absorbit, analizat de Manuela. Ea se contopește cu acest personaj atât prin starea sufletească nedefinită cât și prin “haina ei cenușie”. Motivul oglindirii Ănu al oglinzii) apare chiar din acest prim capitol, căci
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
nimic nu poate fi mai rău decât despărțirea de cel pe care ea a învățat să-l iubească. SFÂRȘIT Sfârșitul romanului este încununat de cioburile oglinzii cu mâner de os pe care eroina o va sparge. Ca într-un cerc închis romanul începe și se sfârșește cu imaginea oglinzii Manuelei, ea încadrează întreaga operă. Femeia se va elibera din masca oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol adânc, un păienjăniș de cioburi. Oglinda ca labirint va dispărea, porțile
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
la ruperea oricărei punți de comunicare între cei doi. Fără posibilitatea de a se „mișca“, așa cum singură o afirmă, unicul obiect al analizei sale rămâne propria persoană, de unde și abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a cărui repetare ritualică o sustrage rutinei unei vieți anoste. În
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și profunzimea întrebărilor, de integrarea lor în contextul conținuturilor lecțiilor de istorie și de tipul întrebării. Spre deodebire de conversația euristică care operează cu întrebări divergente, variate, ample, conversația catehetică sau examinatorie, numită și toceală mecanică, se bazează pe întrebări închise, convergente și răspunsuri unice, scurte, formulate anterior de profesor în procesul didactic, în scopul constatării nivelului la care se află cunoștințele elevilor la un moment dat. Conversația euristică dezvoltă gândirea în situațiile în care se cere elevilor explicarea unor realități
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
sunt mai răspândite soluri din clasa combisoluri (brune și brunacide) și din clasa argilovisoluri (brun-roșcate și brun-roșcate podzoliteă. În zona centrală, pe terasă sunt dominante solurile brune, cu pietrișuri la mică adâncime; mai apar pseudorendzine (inclusiv levigateă și soluri brun închise. În cartierul Podu-Vadului sunt prezente soluri brune și regosoluri În cartierul Gura Beliei este o varietate mare. Astfel, în partea sudică a cartierului și pe dealul Lazu sunt soluri brune acide, pseudorendzine și soluri brune închise. Pe valea Beliei apar
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
levigateă și soluri brun închise. În cartierul Podu-Vadului sunt prezente soluri brune și regosoluri În cartierul Gura Beliei este o varietate mare. Astfel, în partea sudică a cartierului și pe dealul Lazu sunt soluri brune acide, pseudorendzine și soluri brune închise. Pe valea Beliei apar litosoluri și rocă la zi. În nordul cartierului sunt frecvente soluri brun - roșcate, brun - roșcate erodate podzolite și rigosoluri. În zona Podu - Corbului au răspândire solurile brune, litosolurile și rocă la zi. În zona Nistorești apar
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]