1,613 matches
-
ast întrebar de rana sângerar la inim facem. Nu știam ce întrebare ar fi putut să-i lovească inima lui bună și curată. Voiam doar să-l fac să povestească, iar și iar, despre mahoanele lui, despre mare, despre câmpia încinsă în care stăpâni erau doar măgărușii, caprele răzlețe, ciulinii uscați și Luna luminând câte un drumeag ducând spre niciunde. Nu reușeam să-l facem să povestească ceva coerent despre Balcicul său. Parcă prindea cuvintele dintr-un stol zburătăcit de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fața de la Kerim. De acolo de sus, de unde era Ghemigi-mahlesi, cu prietenii săi, Șemișidin, marele meșter de căruțe, cel din Arabangilar kiarhanesi, și Iosuf, cândva un fel de magazioner, anbar emini, șoptea admirativ Kerim, porneau în căutarea iubirilor. În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai curețe puțin drumul meu spre text, întru text. E ca și cum îmi măturam cu târn de vorbe calea coborârii mele în text. Un Kerim al cuvintelor, însă fără vreo mahmudea ascunsă, fără vreun Balcic îngropat în amintire, fără dorul nopților încinse și al goanei prin câmpia arsă spre cine știe ce nălucă de cadână. . Nu gândeam să cobor astăzi pe Bulevard. De câtva timp, de când am început să scriu cartea aceasta, împins de nevoie (destin?), drumul meu duce într-acolo, dar fac în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
învălui lumina aceea de asfințit venind de la becul de pe holișor. În lucirea dură a neoanelor din bucătărie o voi vedea, abia acum, parcă pentru prima dată. Obosită, tristă, fără vreun licăr. Încearcă doar să zâmbească, urmărind cum fata cu ochelari, încinsă, începuse să mă mângâie pe chelie, șoptindu-mi că mă așteptase toată seara. „Și când ți-am adus sarmalele“, gemea ea dusă, „mai să mă prăbușesc în brațele tale, pe genunchii tăi, de față cu toți ăia. E un mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Valerica Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i era frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea complicități haiducești între Panaitescu și sculptor. Și, deși se făcuse ziuă, și-i imagina manevrând în întuneric, înveliți în pelerine cu pălării negre trase pe ochi și cuțite lungi. Jefuiau, ucideau... Îi achită pe ăștia doi și fug
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se-nnăsprește- Ca un trunchiu uscat cu noduri pe isvorul mort plutește. 575Și acum se sfătuiră veseli ei și bucuroși Ca fărtatul lui să iee Fata - mpăratului Roș. Se gătiră omenește cu ițari și cu cojoc, Cu chimirul plin de galbeni, încinși bine la mijloc Și pe drumuri părăsite ei se iau și se pornesc 580Și trecând pintr-o pădure din ținutu - mpărătesc, Din tufari cu crenge grele el s-apucă să adune În basmaua pistruită ca o mână de alune. Iată că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aur... încît băietul s-o mirat când o intrat acolo, și știi, ca copilul, mai de grabă a alergat la pere și la mere decât la cheea moșneagului. Știi cum e treaba noastră - era cu cămeșoi și cu curălușă bună-ncins, ș-o împlut sânul de mere și de pere. El se pornise să iasă - când și - aduce aminte de chee, merge într-acolo ș-o ia - da cheea era strașnic de ruginită... Cine știi ce-ar fi făcut el cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ar fi vorbit, însemna că ține la mine mai mult decât la blestematul de Templu al Sfântului Cuvânt. Puteam preda bluza poliției, puteam cere să se facă un test ADN și reverendul avea să fiarbă într-un cazan cu ulei încins. Dar dacă David nu vorbea? Rezulta că nu însemn nimic pentru el, că rămânea alături de reverendul Bob, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Nu aveam prea mult timp la dispoziție. Dacă David mă dezamăgea, va trebui să nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
afară, cu un șoarece în dinți. Tânărul și polițistul se ciocniră piept în piept. După ce se scuzară deodată, musafirul spuse cine e și ce vrea, iar domnișorul făcu rapid cale-ntoarsă. Avea un mers foarte ciudat. În salon mirosea a cahle-ncinse, de la sobele înalte până aproape de tavan. Costache îl privi pe tânăr cu interes profesional, era un om care nu putea sta o clipă liniștit, semăna cu copiii mici, care când dau din mâini, când din picioare. Acum deschidea și închidea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să caute cerul și în noroi. Mântuirea vizează conduita morală, geniul - performanța profesională. Libertatea trebuie blindată cu responsabilitate. Bunătatea este un eșantion divin. În materie de conștiință, negocierile ar trebui să fie prohibite. Universitățile trebuie să fie trusturi de creiere încinse. Nu lăsa lumea să hiberneze! Dă-i peste bot, incit-o la perfecțiune. Sunt intransigenți cu epoca lor cei care știu că viitorul există. Epoca noastră a fărâmițat țintele. De aceea tinerii nu le mai găsesc. Marile talente își cuceresc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oameni fără permis de conducere. Istoria - acest imens cazier al omenirii. Cu ce sedative vom rezista până la viitoarele provocări ale istoriei? Istoria - o inutilă meditație despre eșec. Unele popoare par încă sub cloșcă. Revoluțiile ridică prea repede capacul de pe oalele încinse. Când arzi prea multe etape, e greu să nu te frigi. Viitorul omenirii va depinde și de voința imensei magme islamice. Popoarele care se scufundă în filozofie, nu se pot îneca în istorie. Locul intelectualilor de marcă a fost întotdeauna
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în măgărie. Neutralitatea poate fi anticamera imoralității. Există și o răscumpărare prin umilință. Coroana și - a pus - o Napoleon I singur pe cap. Coarnele i le - a pus Iozefina. Cearta intelectualilor e cam cum a lăsat - o Socrate. Adică destul de încinsă. Motivele sinuciderii se înmulțesc ca iepurii. Doar lașitatea ne mai ține în viață. Distinsei doamne îi plăceau ca bărbații găsiți și câinii pierduți să - și pună capul pe umărul ei. Pe unele coordonate, relațiile interumane au ajuns la limita metastazei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În față containerul și locomotiva, ambele slinoase, acoperite cu un praf negru de cărbune, iar în spate următorul vagon în care nu se mai putea transfera așa ușor. Tot în primul vagon se simțeau mai abitir zdruncinăturile, mirosul de cărbune încins și căldura emanată de aburii împrăștiați aiurea care, din când în când, se depuneau chiar și pe hainele călătorilor. Odată urcați, în situația dată, fiecare trebuia să se descurce cum se pricepea mai bine. Pe coridor, unii s-au așezat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cealaltă cameră: cele două "fete" cum le numea el. Mura care, cu toate că se culca ultima, se scula înaintea tuturor, senină și dornică de muncă; după ce se spăla pe ochi, pregătea, plimbând ibricul uriaș de cupru adus din Turcia prin spuza încinsă încă din timpul nopții, trei porții mari de cafea și le servea în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia cea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nas în nas cu un bătrânel sfrijit și uscat ca un ardei capia ce atârnă în fiece gospodărie rurală deasupra cuptorului și care, de unul singur, cu o teslă în mână, cioplea o scurtătură de lemn în apropierea unui godin încins. Acesta, ca un bun cunoscător în ale milităriei, încă din prima secundă, ordonă dezechiparea. În timp ce el se străduia să ațâțe focul, Bidaru și camarazii săi au spânzurat hainele pentru a se usca, care pe unde a reușit să improvizeze câte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-ar fi transformat într-un sloi inert ce s-ar fi topit hăt încolo, odată cu venirea primăverii. Noroc de părinții prietenului său de joacă Nichita care locuiau în prima casă pe dreapta, după pod. Aceștia, la căldura unei plite încinse și a jarului din vatră scos special, l-au dezbrăcat până la piele și i-au uscat hainele. Într-un cuvânt, l-au oblojit cum se cuvine ca pe propriul lor copil, încât, la câteva ore după eveniment, lua masa de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în jur și nu înțelegea nimic? Ori poate la începutul unei dimineți geroase de iarnă, când, întinzându-se să scoată acul cu ață ce atârna înfipt într-o carpetă deasupra sobei de teracotă, a căzut cu burtica goală pe plita încinsă, pe care fierbea și o cană cu apă special pregătită pentru ceaiul de dimineață? Deși nu avea pe atunci decât puțin peste un an, bine înțeles că nu știa să citească, își amintește perfect desenul și ce era scris pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a acelui om. Deocamdată, mă simt uitată și fără ajutor, asemenea celor puțini, care mai sunt și ei la fel ca mine, căci încă mă găsesc legată, vrând nevrând, de gloata dăunătoare, de parcă aș sta așezată în vecinătatea unui rug încins, de care nu pot să mă despart, pentru că sunt legată strâns, și dedesubtul meu se află focul puternic, care arde necontenit. Iar, pe măsură ce vremea trece, flăcările încep amenințător să se înalțe, mistuindu-mă în văpaia lor, până când voi dispărea de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gust amar de tot și te îndemna, chiar din prima clipă, să-ți întorci repede privirea în cu totul altă parte. Arăta ca un soi de cameră foarte strâmtă și plină de colete, din care răzbătea întotdeauna un neplăcut miros încins și sufocant, care ar fi tăiat repejor respirația omului nefamiliarizat cu el. Pereții erau cum nu se poate mai simpli și mai goi, toți patru zugrăviți la fel, pesemne într-un alb imaculat la început, dar aproape cenușii și plini
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și, cu fiecare zi, ea îndura totul din ce în ce mai 138 Rareș Tiron greu, căci trupul ei era ca un cuptor închis, iar suferința ei - jarul încins... Și femeia resimțea cum nu se putea mai clar lucrul acesta. „Merită, oare, să mai trăiesc? Dar pentru ce să mai trăiesc? În aceste condiții, mai bine aș muri!”, își spunea ea în sine, în clipele în care parcă simțea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi avut de gând să se mai vadă amândoi vreodată în această lume și ieși. Dispăru apoi, din fața lui Valy ca o vână de ceață. Afară, ploaia măruntă și rece îi împrospăta lui Gerard fața parcă scoasă dintr-un cuptor încins. Faruri de mașini parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după o imensă cortină: lumini, umbre și iarăși lumini. Scrutcircuitate doar... Gerard ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și tăbăcite de brutalele diferențe de temperatură dintre zi și noapte. Călătorii care avuseseră ocazia să traverseze acei munți afirmau că în zorii zilei se aud glasuri, țipete și gemete, deși, în realitate, era vorba de zgomotele făcute de pietrele încinse când scădea brusc temperatura. Era, într-adevăr, un loc neospitalier în inima unei regiuni neospitaliere prin însăși natura ei, o regiune unde ai fi putut gândi că Supremul Creator se înverșunase să arunce toate deșeurile lucrării sale, îngrămădind într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mișca, trecea pe lângă ei. Copaci și clădiri se ridicau și coborau, profilându-se pe un cer Înnorat, de un albastru pal; fagii se văzură Înlocuiți de ulmi, ulmii de brazi și brazii de stânci - o lume asemenea plumbului pe focul Încins, topindu-se În forme schimbătoare, ba ca o flacără, ba ca o frunză de trifoi. Gândurile lor rămaseră aceleași și nu mai avură despre ce vorbi, pentru că nu mai era nimic nou de descoperit. — Nu vrei cu adevărat să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spune c-ar fi semnul că un Înger trece pe deasupra. Dar prin liniștea făcută de oameni se auzi clinchetul paharelor pe mese, roțile huruiră pe șinele de fier, geamurile zornăiră și scânteile trecură prin Întuneric ca niște capete de chibrit Încinse. Prea târziu pentru ultima comandă, dr. Czinner apăru În vagonul-restaurant În mijlocul tăcerii, cu genunchii puțin Îndoiți, ca un marinar care se ține bine pe picioare pe-o mare furtunoasă. Un chelner venea În fața lui, dar nu era conștient că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să i se fi făcut în seara de înviere, când, împreună cu doamna patroană, tocmai trecuse granița, în țara de baștină, pentru a sărbători paștele. Când a auzit, soția-patroană, despre ce este vorba, a sărit, de pe locul ei, ca de pe cărbuni încinși, cu fundul gol: cum, să am un soț hoț, un astfel de hoț ordinar, de duzină? Nu! Gata! Nu! Ce, nu, măi femee? Nu te mai vreau de soț. Afară! Afară și din mașină, și din case, și din servici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]