1,922 matches
-
oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mâncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi a trecut un tren fără să ne avertizeze. Neatentă, o femeie a alunecat și trenul i-a smuls o parte din brațul drept. Nu pot să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care o găsise Dinu nu mi se părea mulțumitoare. Trebuia să fie altceva la mijloc, un motiv ascuns, mai puternic decât simpla invidie sau decât ranchiuna provocată de ironiile Laurei care, la urma urmei, erau normale la o femeie tânără încolțită de bărbați mai în vârstă. Am ieșit pe țărm. Marea, pustie și indolentă, pescărușii care desenau în aer cercurile lor albe, ca de obicei, m-au făcut să uit de nedumerirea mea, dar cum l-am văzut pe individul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încurc cu astfel de griji. Pe Laura o evitam, cât îmi permiteau sufletul și trupul, tocmai din această pricină; mi se părea că în ochii ei zăream de fiecare dată o întrebare ironică: „Tot nu ți-ai revenit?” Când mă încolțea nevoia de dragoste, mă suiam uneori în barcă și treceam în cătun, cu toate că Marta, din ziua când, beat, mă făcusem de râs în fața pescarilor și, plin de noroi, aproape o violasem, se purta din ce în ce mai rece cu mine; preferam uneori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Sincer? — Da. — Ei bine... nu știu. Cine știe? Poate că această discuție mi-a dat ideea. Trebuia să ucid fantoma din sala cu oglinzi, iar dacă țineau să fie tiranizați, mă puteam oferi să-i tiranizez eu! Așa mi-a încolțit gândul de a deveni un ucigaș. Era un risc, firește. Dacă Bătrânul era mai mult decât o umbră, un abur, o taină a cuiva care murise demult sau plecase în lume? Dar n-aveam altă soluție. Vroiam să trăiesc viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un fotoliu în locul scaunului. Individul m-a privit prin ochelari fără smerenia de altădată, întrebându-mă cu răceală: „Ce dorești?” Era prima oară că mă tutuia. Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: „Nu cumva...?” Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de gheață al dilatatorului sau fiorul înghețat dat de contactul dintre gel și metal la scoaterea acestuia. Asistenta îi întinse un șervețel și îi spuse că se putea îmbrăca. Nici nu-și trăsese bine chiloțeii de mătase că o și încolți pe asistenta uluită. — Doctorul acela de la recepție. Mai tânăr. Blond. Cum se numește? — Erau cel puțin zece doctori acolo, remarcă asistenta ofensată. — Știi la cine mă refer. Henrietta era sigură că oricare asistentă din spital ar fi știut la cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mi se putea întâmpla nimic. Acuma, dacă aș evada... s-o luăm pe rând: în primul rând, mi s-ar tăia tot ce-am executat. Și nu e ușor. Dar s-o luăm altfel. Eu aș evada și-aș fi încolțit, ce-aș face? N-ar trebui să ripostez? Și, obligat, aș muri. Sau aș sta închis la fedeleș, deci numai în lanțuri, ceea ce nu-mi place. Urăsc lanțurile alea și cătușele. Suntem sătui de noi ca de ciorapi, după Callo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
greu, foarte greu. ce crede el despre crimă Am făcut informatica în Ungaria. Am vrut să fac o afacere. Am luat viața unui student. Victima a iscat niște discuții cu prețurile, programele, a fost niște bătaie. A murit. Am fost încolțit. Omul când e încolțit primește puteri supranaturale, nici nu simte ce se întâmplă cu el. Nu a fost șoc. Am luat 20 de ani, după aceea părinții băiatului au făcut recurs, am făcut și eu. Au fost niște lucruri necurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
crede el despre crimă Am făcut informatica în Ungaria. Am vrut să fac o afacere. Am luat viața unui student. Victima a iscat niște discuții cu prețurile, programele, a fost niște bătaie. A murit. Am fost încolțit. Omul când e încolțit primește puteri supranaturale, nici nu simte ce se întâmplă cu el. Nu a fost șoc. Am luat 20 de ani, după aceea părinții băiatului au făcut recurs, am făcut și eu. Au fost niște lucruri necurate, în sensul că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
veac de muncă literară, Sadoveanu dovedește, fără să se renege, că e capabil de înnoiri. Fără să se renege, căci desfundă mai departe drumul virgin, ales. Viața lui de explorator al sufletului popular, cadru care închide în straturi trecutul și încolțește cu frăgezimi naive viitorul, e plină de surprinderi rare și de preț”. Avem, așadar, o imagine a tradiției dinamice, „explorate” (inovate) fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gării. Takamori a dus-o pe Tomoe, care nu-și revenise încă de tot, la poliție și, fără să piardă timpul cu prea multe explicații, spuse pe nerăsuflate: — Vă rog să veniți cu noi. Un prieten din străinătate a fost încolțit de niște indivizi dubioși. — Unde? întrebă polițistul. Nu era un caz neobișnuit. Ce-a făcut Gaston între timp? Când l-a auzit pe Ōkuma urlând și fugind și apoi l-a auzit pe Takamori strigând la el și la Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ea, am visat ceva scârbos. Un inchizitor mi-a zis: "Vino, Galilei, să vezi că n-are rost să încerci să ne uiți" Am mers prin pădurea de pini și ne-am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva voia să dea drumul șerpilor asupra mea? Dar nu. Nu s-a îndreptat spre ușa cabanei. A făcut un ocol, s-a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat înlăuntru și, după aceea, mi-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să mă fofilez. - Trăiesc în îndoială, am răspuns. Îndoiala de dinaintea alegerii între cel puțin două lucruri certe. Altfel nu e vorba despre o îndoială, ci doar despre o confuzie. - Și de ce mi-aș încredința nepotul unui om confuz? m-a încolțit Faroald. N-aveam altă ieșire decât să spun adevărul. - Cred doar în Dumnezeul creator și în puterea lui Iisus de la care ni se trage mântuirea. Recunosc că m-am rătăcit, poate chiar din pricina avalanșei de cuvinte citite și auzite, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însă ține-o pentru tine. Cu totul altceva ar fi dacă ne-ai garanta c-o să putem trăi fără să facem contrabandă. Marcello era mai pățit, dar și mai viclean decât Bovo, și, în pofida numeroaselor patrule bizantine care ne-au încolțit, silindu-ne să facem multe ocolișuri, ne-a scos teferi și în mare grabă la Adria. Când i-am dat banul, s-a uitat la el și a zis glumeț: - Câtă vreme veți plăti cu chipul lui Heraclie, regii voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mult. Sună-mă doar dacă nu poți. Vin să te iau de acasă imediat ce termin Înregistrarea - va fi În jurul orei opt. Mai erau douăsprezece ore. Sasha ar fi vrut să fie deja seară. Se ridică. Era bucuros și totuși Îl Încolțea un gând neplăcut. Chiar dacă el Însuși Îi spusese iubitului cât de mult i-ar fi plăcut să viziteze Colinele din Maremma, crama ideală pentru o cină romantică. O prietenă Îi povestise despre ele. Maestrul bucătar avea abia treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
însângerate se adunaseră muștele. Lui Zogru îi venea să plângă. Se învinovățea și ar fi vrut să dea timpul înapoi. Nu vrusese să-i facă vreun rău acestui om. Pur și simplu, atunci era speriat, i se părea că este încolțit, nici măcar nu se gândise, acționase ca omul înfricoșat. Cu sufletul răvășit de vinovăție, a coborât pe-o cărare tăiată în pajiștea abia înverzită. În vale se vedea satul, iar lui Zogru i se făcuse teribil de foame. Era un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să scape și crezu că e Jony. El fugi după Jony și, cum era foarte rapid, îl prinse și îl amenință cu laserul și cu mitraliera. Apăru și agentul, colegul de misiune, care îndreptă și el pistolul spre Jony. Ești încolțit! spuse acesta. Nu ai cum să scapi! Predă-te! Da! Așa cum spune el! Preda-te! spuse și Prâslea. Și acum ce facem? întrebă Prâslea. Așteptăm să vină întăriri. Ooo! Într-un moment de neatenție, Jony fugi, iar Prâslea și agentul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
erau deja ca ai unei femei bătrâne, burta îi era căzută și o durea spatele în fiecare dimineață. Gândul la o altă sarcină o îngrozea, așa că început să bea chimenul care trebuia să țină sămânța lui Iacob departe de a încolți. Dar proviziile de chimen au început să scadă întâmplător, iar Inna era plecată departe în nord. Lunile treceau și ea tot nu se întorcea cu ierburile. Lea a încercat trucul vechi - a înmuiat un ghemotoc de lână în ulei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și atunci duba m-a depășit și s-a oprit, cu o roată pe trotuar, știam că s-a zis cu mine, că m-au prins, dacă până acum, dintr-un motiv sau altul, au mai amânat, acum gata, mă încolțiseră de tot, or să mă umfle și pe mine, m-am uitat în spate, înspre crâșmă, gândindu-mă că dac-aș lua-o înapoi la goană, acolo n-ar mai intra, poate, după mine, dar știam că asta-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunica lui le păstra pentru ocazii speciale. Căsătoria mătușii lui, Marie, trebuia să fie una din ele. Lăsă un nou mesaj, rugînd-o să-l sune, și Închise telefonul. Nicolas nu mai izbutea să gîndească deloc coerent de cînd Marie Îl Încolțise, cu un ceas mai devreme. Fusese uluit să afle că-l văzuse cînd se Întorcea acasă, cam pe la ora trei noaptea, dar Își pierduse cumpătul cînd ea dăduse la iveală brățara. PÎnă la urmă recunoscuse că se afla Împreună cu Aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acestor subterane, zise el, atît de uluit Încît Își uitase frica preț de o clipă. - Doar fiul cel mare le cunoaște. Ryan se aplecă spre el. - Te ascult. PM se dădu Înapoi fără să vrea, spatele lui Întîlni piatra. Era Încolțit. Nu știa prea bine cu ce anume să Înceapă. Poate cu singura Întrebare care Îl chinuia cu adevărat. - Ai să mă omori? Ca pe ceilalți? Ryan zîmbi scurt, un zîmbet care nu ajungea nicăieri. - Am cumva motive s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era imposibil, avea doar cinci supraveghetori la două sute de elevi. După plecarea lui Bruno, Își făcu o cafea, răsfoi fișele celor dintr-a șasea. Îi bănuia pe Pelé și pe Brasseur, dar nu avea nici o dovadă. Dacă reușea să-i Încolțească, era hotărât să meargă până la eliminare; era destul să fie câteva elemente violente și brutale ca să-i incite și pe ceilalți la cruzime. Majoritatea băieților, mai ales când sunt grupați În găști, tind să-i supună pe cei mai slabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ale noastre? - pufni uscățivul și dădu din mână a lehamite. Pe de altă parte, te-ai gândit că cei ce vin pe urma ta vor ca oamenii să nu afle nici măcar puterea acestor cuvinte mici? În clipa aceea mi-a Încolțit În minte un gând Într-atât de Îngrozitor Încât am făcut tot ce știam ca să nu mă dau de gol. Dar uscățivul: - De acum ești toiagul lui Moru, măi Krog, așa că lasă-mă să termin. Ești trimisul. Mișcarea ta cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la intrarea În peșteră și ieși. L-am urmărit cu privirea și, abia atunci, am zărit În depărtare, printre norii deși de ploaie, Înălțimile unor munți. Nu erau ca cei de acasă, dar măcar erau munți și așa mi-a Încolțit În suflet speranța, că doar nu era să mă ia Umbra chiar atât de aproape de munți... Of, of, numai pe muntele lui o să moară Krog atunci când i-o veni sorocul, iar Siloa, oricui Îi va fi făcut ea prunc, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de-acolo de-a-ndaratelea, cu inima cât un purice. La mai puțin de o aruncătură de băț de ospățul șopârlelor, câțiva bivoli rumegau liniștiți, privind Întâmplarea cu ochi goi, ușor obosiți parcă. Hm. Odată demult, văzusem cum o haită de lupi Încolțise un bour din cei mari, undeva pe la poalele munților de acasă. Restul turmei era tare aproape de fârtatul lor care se lupta vitejește cu lupii cei vajnici, cei din care se trăgea neamul meu. Eu mă făcusem una cu pământul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]