KorAP: Find »[drukola/base=încrunta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...91 >

2,268 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

de ras? — Da, a mărturisit Zeliha. Tocmai aveam de gând să-l pun la loc. — Ce-ai făcut cu aparatul meu de ras? — Nu e treaba ta, a răspuns, deși cu o oarecare ezitare. Nu e treaba mea? a Întrebat Încruntându-se și mai tare. Te furișezi În camera mea, Îmi furi aparatul de ras, te razi pe picioare ca după aia să le arăți tuturor bărbaților din vecini și mai spui că nu e treaba mea. Ei bine, dă-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504

însumi am suferit lîngă ea din cauză că nu pot să mă manifest așa cum aș vrea, am o imensă dorință și nevoie de a o lua în brațe, de a-i oferi tandrețe, mă atrage foarte mult și totuși trebuie să mă încrunt și să îi arăt nepăsare pentru că știu că toată acestă căldură sentimentală, toată afecțiunea mea nu înseamnă nimic pentru ea. Pentru că ea preferă să nu aibă complicații - după cum s-a exprimat , preferă relații superficiale, de amabilitate. Eu simt că nu

ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
pentru ea jucăria, ar vrea ca ea să înțeleagă și să-l ia, însă ea nu îl ajută deloc. Apoi ea își dă seama că brelocul e pentru ea, că e un cadou și privirea ei se întunecă deodată, se încruntă ușor, atitudinea îi devine rezervată și distantă și spune “Nu” răspicat și rece, dîndu-i ursulețul înapoi. Nedumerit și dezolat de refuzul ei atît de definitiv și neașteptat, el pleacă imediat de lîngă mașină și se îndepărtează cît de repede poate

ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

În timp ce inhala sângele i se înviora, iar el se simți absorbit de și în control peste procesele sale mentale și senzoriale. Sintaxa elegantă a articolului își dezvăluia secretele. Fu cuprins de dansul ideilor, concluzia urmând ipotezei, inevitabil și inexorabil. Se încruntă, nu pentru că era nedumerit, ci pentru plăcerea de a se încrunta. și tot timpul cât gurile tari de fum îi infiltrau ființa, el era perfect conștient de sine însuși, recunoscând-și întrucâtva absurditatea. Ceva însă începu să îi tulbure reveria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de și în control peste procesele sale mentale și senzoriale. Sintaxa elegantă a articolului își dezvăluia secretele. Fu cuprins de dansul ideilor, concluzia urmând ipotezei, inevitabil și inexorabil. Se încruntă, nu pentru că era nedumerit, ci pentru plăcerea de a se încrunta. și tot timpul cât gurile tari de fum îi infiltrau ființa, el era perfect conștient de sine însuși, recunoscând-și întrucâtva absurditatea. Ceva însă începu să îi tulbure reveria. Salitov. Simțea cum acțiunea fumului de țigară își pierdea efectul. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
îi vreau. Nu i-am vrut niciodată. ă Foarte bine, Lilia Ivanovna. Nu te putem forța să îi primești. Domnule ofițer, poți să o eliberezi pe prizonieră. Polizeisky-ul îi descuie cătușele. Fața Liliei Ivanovna se aprinse cu amuzament. Apoi se încruntă înspre Porfiri, ca și cum acesta era un puzzle pe care nu îl putea rezolva, înainte de a plonja în mulțimea incertă care mișuna prin birou. În urma ei, a rămas un parfum ușor în aer. ă Ce doriți să fac cu asta? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
venit să mă vezi aseară? Mi-au spus că m-ai căutat. ă și ce fel de mamă ești tu, să nu spui nimic despre șalul nou al fiicei tale? Lilia se uită la fața surâzătoare a Verei și se încruntă văzând neobișnuitul șal drap-de-dames din jurul umerilor copilei. Abia acum înțelegea de ce fetița i se păru schimbată și îi pipăi hăinuța albă ca și cum ar chestiona-o cu degetele. ă și uite aici! Pentru tine! continuă Zoia arătându-i o icoană și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
disputa primul punct de vere. Poate că l-a scris cineva implicat într-o astfel de crimă. Porfiri îi aruncă lui Nicodim Fomici o privire plină de uimire, ca și cum nu s-ar fi gândit la această idee niciodată. Ofițerul se încruntă. Teatrul lui Porfiri îl enerva. Îl cunoștea prea bine pentru a nu se mai lăsa dus de nas. ă Îi vom trimite pe băieți să cerceteze, decise el. Dacă vor găsi ceva, vom merge la Prokuror. ă Da, da, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de la celălalt umăr și apoi tăie în jos în lungimea torsoului, deviind puțin în jurul ombilicului și completând incizia în formă de Y până ajunse între picioare. Lăsă în urmă o rană calmă, închisă și lucioasă, dar fără sânge. Porfiri se încruntă gânditor și aruncă o privire întrebătoare la rana de pe capul celuilalt cadavru. Își scoase o țigară și o aprinse, apoi se uită la doctorul Pervoiedov cum începea să dea pielea la o parte. Capitolul șase Actorul Aerul cu gheață îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Porfiri Petrovici. Vorbeam despre cărți. Porfiri arătă înspre grămada de pe pat. ă Cărțile mele! exclamă studentul, cu bucurie. ă Sunt ale tale? ă Da. Dar cum au ajuns la dumneavoastră? ă Ți-am spus deja. Nu-ți amintești? Virginski se încruntă. ă Acum cred că îmi amintesc. Dar nu face sens. Virginski se ridică din pat și se întinse balansându-se până atinse peretele opus. Camera era așa de mică încât studentul putea atinge orice perete din locul în care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
părere. Am crezut că nu-l vom mai vedea vreodată. și că ea nu își va mai vedea banii niciodată. Dar despre ce e vorba? întrebă brusc Katia. ă Mă tem că Stepan Sergheievici Goriancikov este mort. Sprâncenele Katiei se încruntară la auzul veștii, după care oroarea puse stăpânire pe fața ei. ă Boria! strigă ea. ă De ce spui asta? ă Boria l-a omorât, nu-i așa? S-au încăierat. Boria l-a amenințat cu o secure. A fost cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Cu toate acestea, simți o anumită reticență - poate chiar umilință, ar spune el - în comportamentul acestuia. ă Porfiri Petrovici? începu Zamiotov cu deferență amară. Mă întreb dacă s-ar putea să vă deranjez pentru o clipă, domnia voastră? Porfiri se uita încruntat la un tânăr firav așezat pe unul dintre scaunele rezervate martorilor și suspecților care așteptau o întrevedere cu magistratul investigator. Acesta se uita fix la Porfiri cu ochi disperați și rugători. Purta, legată larg, o cravată papion și un paltonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
care necesită... cum era? - ceva despre mare atenție, cred. Dar este o problemă de natură criminală, Alexander Grigorevici? Altfel, dacă nu este de natură criminală, nu știu cum aș putea să-i fiu de folos prietenului tău. ă Este complicat, spuse Zamiotov, încruntându-se distrat. Se pare că nu sesizase tonul lui Porfiri. Firește, nefiind magistrat investigator, eu nu am nicio calificare pentru a judeca probleme legale. ă Doamne Sfinte! Umilința dumitale nu cunoaște limite astăzi, Alexander Grigorevici. ă Dar este datoria dumitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
investigator, eu nu am nicio calificare pentru a judeca probleme legale. ă Doamne Sfinte! Umilința dumitale nu cunoaște limite astăzi, Alexander Grigorevici. ă Dar este datoria dumitale de a decide dacă a fost comisă o crimă, nu a mea, se încruntă el a supărare. ă Chiar așa. ă Îl primiți sau nu? ă Simt, aproape, că este de datoria mea să-l primesc. Te rog, Alexander Grigorevici, poftește-l înăuntru pe prietenul dumitale. Tânărul își făcu apariția cu un pas temător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
un birou similar cu al său, însă mai mare, mai curat și cu mobilier mai nou. Prokuror-ul stătea la birou, cu capul plecat ca și cum ar studia un caz. Când după o vreme și-a ridicat privirea, fruntea i s-a încruntat neplăcut. ă Porfiri Petrovici, spuse acesta, făcându-l pe posesorul numelui să se simtă ca un criminal. ă Excelența voastră. ă Care-i treaba? ă Vreau să vă solicit permisiunea de a redeschide investigația morții lui Goriancikov. ă Piticul? ă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Bikov. ă Care este mărturia sa? ă A identificat geamantanul în care a fost găsit studentul Goriancikov drept aparținând unui asociat de-al său. Unul Rataziaiev, iar acest Rataziaiev a dispărut. ă și cum a ajuns să vadă geamantanul? se încruntă Liputin dezgustat. ă I l-am arătat eu. ă I l-ai arătat dumneata! ă Mă nelămureau anumite detalii privind geamantanul lui Rataziaiev, geamantan care sigur are de-a face cu dispariția sa. Am crezut că, dacă Prințul Bikov ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ciudată. și încă o coincidență ciudată în ceea ce o privește pe prietena dumitale Lilia. Îți amintești că te-am mai întrebat odată dacă numele ăsta îți este cunoscut? ă Nu știu. Presupun că da. Nu-mi mai amintesc. Virginski se încruntă cu mânie și apoi răspunse fioros: De fapt, chiar, nu. Nu-mi amintesc. Nu îmi amintesc să mă fi întrebat. Ce m-ați întrebat, dacă îmi amintesc bine, a fost dacă am auzit-o pe Lilia pomenindu-l. ă Aha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
feței sale putere din profil. Văzut din față însă, o despicătură mică la vârf nasului fascina privirea. Gura, generoasă în comparație cu cea a tovarășului său, se unduia sub un zâmbet studiat și, în același timp, după cum Porfiri putu să observe, se încrunta la celălalt. ă Bună ziua. Aici este biroul editurii Atena, nu-i așa? întrebă Porfiri. ă Așa este, veni răspunsul simultan de la amândoi. ă și dacă nu mă înșel, am plăcerea de a mă adresa celor doi domni care locuiesc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
zdrențe. ă Purtam ce trebuia să port. ă Da, desigur. Însă, spune-mi, de unde au apărut toate astea? ă Zoia a găsit... niște bani. Atâta tot. ă A dat norocul peste ea cu adevărat. Porfiri observă ezitarea ei și se încruntă cu suspiciune. Dar, mă întreb, oare nu s-a gândit că poate aparțin cuiva? ă Dumneavoastră n-ați fost niciodată sărac. Nici nu știți cum e. ă Nu am venit aici să o investighez sau să o judec pe Zoia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de direct, fiindcă acesta mi se pare cel mai plauzibil fel în care îl puteai cunoaște. ă Venea la Fraulein Keller și întotdeauna mă cerea pe mine. ă Dar Virginski? ă Cu Virginski nu se pune problema așa, spuse ea încruntându-se și tremurând. ă Dar el știa de Goriancikov? Este posibil ca el să fi fost gelos? ă Dacă era gelos pe Goriancikov, de ce nu era gelos și pe restul? ă Poate că era. Într-un fel. ă Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ă Investighez dispariția unui bărbat pe nume Alexei Spiridonovici Rataziaiev. Deși Lilia păru uimită de răspuns, Zoia fu ușurată, însă zâmbetul să ușor nu-i scăpă lui Porfiri. ă Nu știu pe nimeni cu numele ăsta. O observă pe Lilia încruntându-se la el cu îndoială, ca și cum deodată și-ar fi pierdut încrederea în el. Păru aproape furioasă. Îi întâmpină încruntarea cu un zâmbet. ă Mi se pare că este un asociat al cuiva care îți este cunoscut ție, Lilia Ivanova

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Rataziaiev, nu mai trebuie să îmi spui dumneata, Porfiri Petrovici, că nu ai stabilit o crimă. Iar dacă îl reții în legătură cu cazul piticului, după cîte știu eu acel caz este închis. ă Îl vreau aproape de mine, spuse Porfiri brusc. Se încruntă la țigara care se stingea între degetele sale. ă Dacă Prokurorul Liputin... -Te rog nu-l mai amesteca și pe Prokurorul Liputin. O să vorbesc cu Virginski. Nicodim Fomici observă ezitarea din vocea prietenului său și văzu de asemenea cearcănele de sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
pace. Declarațiile obținute cu fortă nu sunt admise în noile curți legale. Porfiri merse la ușă și o încuie. Uite așa, spuse, punând cheia în buzunarul de la șold al hainei sale. Îi făcu semn cu insistență Katiei, dar aceasta se încruntă și nu părea hotărâtă să-i de-a drumul. ă Nu știți de ce-i în stare ăsta, spuse ea. ă Ușa e încuiată. Nu are unde fugi. În sfârșit, după ce îi dădu drumul la ureche, Katia se aștepta ca băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
corect. V-am răspuns la toate întrebările și mă întrebați altele. Nu am făcut nimic rău. Mi-ați promis o medalie. Dați-mi o medalie. Porfiri aruncă o privire de ajutor înspre Katia. Dar ea nu zicea nimic. Ea se încruntă cu suspiciune. Mâna ei se întindea ca și cum ar vrea să apuce din nou urechea lui Dmitri. Porfiri păși înainte și făcu un gest pentru a o opri. În clipa aceea, mâna lui Dmitri se strecură rapid în buzunarul hainei lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
fete? ă Nu aveau haine pe ele. Salitov slobozi un mare 'Ha!' de uimire. ă Ce nu-i în regulă cu tine? Astea nu sunt prostii, asta este... Cuvântul îi scăpa lui Salitov. Ai vreo fotografie din astea? Keșa se încruntă și dădu din cap. ă Nu mi-a plăcut să mă uit la ele. ă Haida de! Un băiat de vârsta ta! Ascultă, nu te voi aresta fiindcă te-ai uitat la câteva poze deocheate. Spune adevărul acuma, Keșa. Băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]