1,423 matches
-
aproape poruncitor: ― De ce nu-ți iei tu copilul de mână, măi Pavele, să te duci cu dânsul, așa oblojit și chinuit cum e, la curtea boierului și să ceri să-ți plătească durerea acuma, îndată? Pavel întoarse capul spre cârciumar, încurcat, în vreme ce împrejurul lui se înălțau alte îndemnuri gălăgioase: ― Du-te, Pavele!... Că bine zice Cristea! Aide, Pavele, nu mai sta în cumpănă!... Trebuie să-ți plătească! În sfârșit țăranul bâigui șovăitor: ― Aoleu, oameni buni, mă mânați să mă stâlcească și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strigă ascuțit că s-au săturat de vorbe, altul adăugă că boierii numai cu minciuni i-au ținut, iar un al treilea că boierul, cum deschide gura, iese minciuna. Miron Iuga se înăbușea în mijlocul ploii de necuviințe. Prefectul însuși roși încurcat, neștiind ce să mai facă. Primarul, observând că se îngroașă glumele, strigă deodată energic: ― Ia mai lăsați gura, băieți, lăsați gura! Luca Talabă, aproape de ei, răspunse primarului: ― Ba mai bine să spuie tot, să știe și dumnealor ce-i doare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că noi om ști ce să facem și nu i-om întreba pe dînșii! ― Așa-i, așa-i! făcură câteva glasuri. Umblați sănătoși, că nici noi n-om sta de pomană! Totuși, după ce se depărtară amăranii, rămaseră în curtea conacului, încurcați, încît unul chiar exclamă: ― Ce-a fost asta, măi creștini? Apoi deodată, parcă s-ar fi mâniat că nu sunt în stare să facă nimic, începură să strige care de care, să înjure, să se îndemne: ― Puneți-i foc, măi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe el: ― Stai, cucoane, să te lămuresc eu, că dânșii sunt proști și nu... ― Eu cu oameni necuviincioși și fără obraz nu vorbesc, zise bătrânul Miron, măsurîndu-i cu dispreț, și apoi urmă către ceilalți: Spune tu, Profire, vasăzică... Ascultând spusele încurcate ale celor întrebați, Miron Iuga simțea cum i se urcă tot sângele în obraz. Îndrăzneala lui Trifon îi fierbea creierii, oricât se sforța să se calmeze și oricât își dădea seama că ticălosul înadins caută să-l scoată din sărite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să facă uz de arme, Baloleanu întrebă pe generalul Dadarlat dacă trupele de sub ordinele lui sunt sigure pentru orice eventualitate. ― Domnule prefect, trupa totdeauna execută ordinele! răspunse generalul cu mândrie. ― Evident, nu m-am îndoit de trupe, zise Baloleanu, puțin încurcat. Nu m-ați înțeles exact. Am vrut să spun dacă soldații, mai ales rezerviștii, sunt siguri? Căci, poate știți, pe-alocuri au fost mici defecțiuni și n-aș dori să avem și noi surprize. ― Nu, nu, domnule prefect, eu garantez
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rău că n-a luat și pe copii la gară, să fie de față când pleacă Olga, deși peste câteva zile aveau să plece și ei la țară și, în drum, să se oprească puțin la Craiova. Grigore, fericit și încurcat, zâmbea mereu, fără să se uite însă la Olga. ― Ea, haideți, urcați-vă în compartiment, că nu mai sunt decât trei minute! zise Predeleanu. ― Sper că mai vii pe la Amara! spuse Grigore lui Titu. ― Dacă o să mă primiți, bucuros totdeauna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
degetul parcă se mișcă de la un ochi la altul... — Lucrurile nu sunt la fel când le privești pe rând, o lămuri Petrache. Dar, de apărat, cum te aperi, dacă cineva vrea să-ți tragă una ? — Cu un ochi închis ? întrebă, încurcată, fata. Petrache râse, apoi deveni serios și întinse, brusc, palma spre ea. Fata țipă, scăpă geanta și ridică brațul. Petrache se înveseli și îi ridică geanta. — Ești stângace, spuse. Când tragi, trebuie să închizi ochiul drept. Merseră în tăcere, ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de mult mai am eu pe lângă tine ! Așa-ți trebuie, dacă vrei să vezi cum sunt făcute lucrurile. Mai bine să nu știi. Ea continuă să smulgă ghemotoacele scânteietoare cu mișcări pricepute și moi ale limbii, în timp ce Petrache își lingea, încurcat, degetele lipicioase. Iar înainte de a apuca patul armei, își șterse bine, de pulpana hainei, mâinile umezite. Fata păru să-i asculte cu atenție explicațiile, dar nu reuși din prima, de aceea el încărcă arma din nou. Tarabagiul aprobă toate aceste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
într-o rână. — De-acuma o să-mi pară rău în fiecare dimineață... murmură ea. — O să te duc odată la castel, când o să ieși din schimbul de noapte. Urcăm pe creneluri. O să vezi ce n-ai mai văzut... Aurica se opri, încurcată. Ajunsese la cabină, Petrache sui până în dreptul ei, lățind brațele cât s-o încapă, așa lipită de scară, și deschise ușița. Se strecurară înăuntru. Nu încăpem... chicoti ea. — Întoarce-te cu fața la mine... spuse Petrache, făcându-și loc pe scaun. Pune
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nebun de legat. Stai să vedem, spuse Efrem Sirul, care veni cu ezitarea plânsurilor sale. — Nu poți cunoaște oamenii decât trecând prin starea de umilință, răspunse Cosmina, deși se vedea că ăsta nu era răspunsul ei. Se priviră câteva clipe, încurcați. Papi găsi, ca de obicei, soluția, răspunsul ei la situațiile neelucidate. Își dădu capul pe spate, izbucnind în râs, lumina îi tăie cu o sclipire buzele, lăsând verdele părului să se întunece. Nu ne rămâne decât să dansăm, spuse Filip
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și ce-i cu asta, frate ? Să te ungă... — A zis că nu se poate... Că eu n-am subsuori... Costică îl privi atent, ca pentru prima oară. — Așa e, în puii mei, zise. N-ai subsuori... Își împinse, oarecum încurcat, farfuria de tablă mai în față. Cât pe ce să împiedice un trecător, acela se feri, fără să se oprească din drum. Mai tacă-vă fleanca ! se stropși Fane Chioru, care avea, tocmai pentru că era chior, un auz de ogar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mâna spre ea. Panselia se feri, privind întrebător spre Ologu. Acesta încuviință și atunci femeia se apropie până când degetele orbului o găsiră. Îl lăsă să și le treacă încet peste fruntea, obrajii și buzele ei. — Ești frumoasă, zise. Ea zâmbi, încurcată, și-și potrivi șuvițele negre pe după urechi. Apoi tăie mititeii în bucăți mici, la fel și pâinea, le mânji cu muștar și, înainte de a apropia de flăcău farfuria garnisită așa, luă pentru sine o bucată și o înfulecă. — De ce nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
toate părțile. „Zi atunci de ce-ți lucesc ochii și nu te ții pe picioare ?“ „Mi-e somn... scâncise ea, mi-e somn“, și repetase asta până când începuse să plângă. — Nu mai trebuie buletinul, doamnă, îi spuse polițistul. Rada zâmbi, încurcată, într-adevăr, nu i-l ceruse, dar ea rămăsese pregătită cu actele în mână. — De altfel, spuse, punând buletinul, cu un declic, între clapetele poșetei, știți cine sunt, doar dumneavoastră m-ați chemat... — Știm, nu-i așa ? întrebă bărbatul, ridicându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din prima... Puțică își clătinară prapurii, Iadeș dădu rotocoale cu cădelnița, „Amin“, suspină cercul, pe mai multe voci, dintre care mai rămase, câteva clipe, suspendat ciripitul lui Mierlă. Isaia își aminti : Să zică unu’ Tatăl nostru... Cortegiul răspunse cu o tăcere încurcată. Magdalena se împiedică, Lucică o strânse tare după umeri, sprijinind-o. Ea prinse, de aceea, curaj. — Tatăl nostru... — Așa... îndemnă Isaia. Dă-ne nouă pâine, adăugă Lucică. — Nu ne duce în ispită, veni și Bunelu, încurajat. — Ce-i aia ispită ? șopti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neținând seama de celelalte aprecieri. — Păi, tu vezi ce scrie acolo ? — N-am ochelarii la mine, se apără Bunelu. — Dă-i lu’ Faraon să citească, îl îndemnă Calu, dar acela făcu un pas îndărăt, speriat. — Mai bine cânt ceva... spuse, încurcat. Calu înșfăcă buletinul și citi : — Republica Populară Română. Se pare totuși că acest enunț pe care îl socotea edificator nu avu efectul scontat. — Așa... și ? se stropși Bunelu. Ce-i cu asta ? — Republica Populară era pe vremea când mai erai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
toate cele cinci dimensiuni. Apoi priviră la muntele de gunoi care începea cu mâna aceea, urca negru, în bătaia lunii, cu sclipiri de obsidian, și se termina, în vârf, cu crucea pe care flutura eșarfa Magdalenei. Calu trecu, pe rând, încurcat, din om în cal și se opri la jumătate, răspunzând sibilinic, precum centaurul Chiron : — Ce e, ce nu e, în orice caz, îi zice altfel. — Și mormanul de gunoi e mai mare ca înainte, spuse Bunelu. Poate că de-aia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale cărei cazne erau acoperite de șuieratul locomotivei. Când trenul dispărea, se priveau încurcați, ca și cum n-ar fi știut de ce stăteau acolo. Se risipeau în tăcere. Birjarii se trezeau și îi duceau înapoi exact pe cei pe care îi aduseseră. Nimic nou nu se întâmplase. Cu toate acestea, peste câteva zile, se adunau iarăși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să mă concedieze, s-o spună de-a dreptul, să nu umble cu vicleșuguri din astea. Iar dumneata, păcat că te pretezi să le faci jocul... Se opri, gâfâind. Se înroșise la față și se bâțâia pe scaun. Dar tăcu, încurcat, căci străinul aștepta, răbdător, să termine. — Așa crezi deci... Dacă nu ai deloc încredere în norocul dumitale, cine să aibă ? Jenică își pierduse aplombul de adineaori, se mărgini doar să ridice din umeri. — Cum spui, hotărî străinul și întinse mâna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care nu are nici măcar îndrăzneala să-l privească în ochi. Nici el, îmbrăcat în ținută de seară și aflat față-n față cu fecioara acoperită de dantele ghemuită în pat, nu se simte în largul lui, ci se arată șovăitor, încurcat. Fără îndoială, explică Maupassant, pentru că simte "vag cât de primejdioasă e această luptă și ce mlădioasă stăpânire de sine, ce vicleană duioșie e necesară ca să nu atingi niciuna din pudorile delicate, din infinitele gingășii ale unui suflet feciorelnic, hrănit cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
soi de buimăceală, unei placidități pasive și fataliste. Se simte cu atât mai abătut cu cât curând începe pentru el un nou coșmar, cel al duhovnicului fără voie: după ce se oprește din plâns, Leslie îl copleșește cu justificări lungi și încurcate. Se lansează în "odiseea neagră a psihanalizei ei", revărsând asupra tânărului o "cascadă" de confidențe. Dacă purtarea ei părea aberantă, îi explică ea lui Stingo de-a lungul mai multor ceasuri ce se scurg încet, nu era pentru că era un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atât înainte de a intra în mânăstire, cât și după aia și că atunci când deja era un tânăr format și se întorcea acasă ca monah, el îi îngăduise să se întâlnească cu pușcăriași și hoți, cu proxeneți și chiar cu asasini. Încurcat, neștiind unde să-și țină mâinile uriașe, Geronimo răspundea judecătorilor cu demnitate, fără să se intimideze: Fiul meu a făcut ceea ce a dorit Dumnezeu. Atunci destinul e cel ce împlinește lucrarea omului? Eu nu știu ce-nseamnă destin, știu că preotul ținea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a căror demnitate a fost rănită. Numeroase proverbe surprind această circularitate a reacțiilor de răspuns la răul produs În mod intenționat: „Rău faci, rău găsești”; „Dacă faci ce nu trebuie, va trebui să auzi ce nu vrei”; „Nu vorbi vorbe-ncurcate,/ Ne-nțelese-ntunecate”; „Nu face rău celui ce-ți poate face mai rău” etc.) Omul de n-ar ofta, cu totul s-ar venina. (Orice organism aflat sub o presiune Își găsește mecanisme, mai mult sau mai puțin naturale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că sînteți un om fericit. (îi ia mîna și-l mai felicită o dată) Vecin 2: (către Val) Știu că sînteți filosof. Știm toți vecinii că avem în bloc un filosof. Mi-ar fi plăcut și mie filosofia, dar e prea încurcată... În schimb, pictez. Val: Aha. Vecin 2: V-am spus-o așa... ca să știți că am și eu un talent... (pentru Irina) Iar dumneavoastră... ce să mai vorbesc... V-am văzut la televizor... Nevastă-mea, cum apăreți, mă strigă repede
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pune e dacă există vreun da sau vreun nu serios... cinstit... incoruptibil... Ce spuneți? Preotul: (adevărul e că nu prea știe ce să spună...) Păi de, fiule... cum adică?! Dumnezeu ne-a dat vorbirea... (urmează cîteva onomatopeice...) Dascălul: (sub privirea încurcată a preotului) Da... așa... Dumnezeu ne-a dat vorbirea..., cum spune părintele... Preotul: (jenat de discursul dascălului și presat de tăcerea celorlalți)...Și dacă Dumnezeu ne-a dat vorbirea... înseamnă că da... e da... și nu e nu...! Groparul: (sesizînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la masa ta... să nu te molipsești de moarte... Dosar nr.: (așezîndu-se la altă masă) Da..., apropo... azi cine trebuia să aducă floarea? Obiectiv nr.: Cine întreabă ăla e... Sursa dublă: Eu am adus floarea alaltăieri. Dosar nr.: Și eu... (încurcat) atunci eu cînd am adus-o?... C-am adus-o. Plutonierul: Nu te mai chinui, că n-o să-ți aduci aminte... mai bine caut-o în sacoșă..., o s-o găsești pe aia de ieri... și de alaltăieri... Dosar nr.: (caută
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]