9,411 matches
-
bucuroși să alunge apăsarea. Cu un uruit ca de roți în urechi, Vipsania fixează din priviri degetele umflate, cu unghii scorțoase și aspre, ale surorii ei. Ar trebui să se ferească să-și vânture întruna mâinile când vorbește. — Așa e, încuviințează bătrâna Calpurnia Cezarina. La Roma nu ai niciodată destul timp... Vipsania încetează să asculte. Acum știe ce a însemnat momen tul de slăbiciune, semnalul unui nou avertisment. De ce a ajuns abia astăzi biletul la Antonia și Agrippina? Le-a trimis
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Antonia. Vipsania se întinde și ia mâna Planciniei într-ale ei. — Era doar o copilă când s-a prăpădit taică-său, dar în tot acest timp a plătit din plin tributul dragostei și al durerii. Desigur, desigur, se grăbește să încuviințeze femeia, încur cată. — Și de ce tocmai acum? e în continuare nedumerit Piso. — I-o fi fost frică să reîmprospăteze o durere atât de mare, își dă cu părerea bătrâna Calpurnia. În sfârșit, o remarcă de bun-simț. Vipsania îi zâmbește recu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dacă se poate. Dar e un adevărat succes! Îi vine să sară în sus de bucurie. De ce era așa de mâhnită înainte? — Nu mă deranjează că există păreri divergente despre mine... — Divergența de opinii aduce faima, șușotește încet Antonia. Vipsania încuviințează cu gravitate. — Cine nu știe, continuă imperturbabil tânărul, că în toate vremurile poezia ușoară s-a bucurat de atenția unor oameni foarte învățați și foarte serioși... Își schimonosește chipul ca și cum s-ar căzni să găsească urmă torul epitet. Se luminează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rău. Biata de ea își imaginează că o amărâtă de festivitate publică îi poate influența în bine căsnicia. Dar nu e nevoie. Pare să fi înțeles. O aude suspinând nefericită. — Dar lui Tiberius Nero i se va vota triumful, nu? Încuviințează încet din cap. Da, a avut o viziune cu Tiberius, gătit în podoabele lui Iupiter Optimus Maximus, în timp ce urca drumul spre Capitoliu, purtat de carul auriu tras de patru cai albi. Inima îi ticăie din nou cu putere. Nu l-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
citește gândurile. Lasă să-i scape un geamăt înăbușit. Imediat ce Tiberius ajunge principe, va face tot ce-i stă în putință să o ia înapoi. Poate chiar mai devreme. Reflectează încruntat. Ar trebui mai întâi să-l zdrobească pe Nero. Încuviințează adânc din cap. Neapărat. Fără el, ea nu va fi în stare să lupte. Oftează. Dar cum? Povestea cu bastardul s-a fâsâit. Prin ce alte mijloace îl poate împiedica să moștenească puterile extraordinare ale tatălui său adoptiv? Lasă bărbia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și la fața trasă de nesomn ale secretarului: — Tot nu ți-a trecut răceala? se interesează. Athanas clatină din cap, după care îi arată din ochi una din cele opt încăperi care dau în atrium. — Scribonius Libo? întreabă încet. Secretarul încuviințează pe tăcute. Nici n-ar putea vorbi, căci îl încearcă un nou acces de tuse. Asinius Gallus îi pune mâna pe umăr: — Ia-ți liber azi și pune-te pe picioare. O să încerc să mă descurc cu unul dintre scribi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
categoria dediticilor nu pot primi nimic prin testament, întocmai ca orice peregrin, și prevalează opinia că nici ei nu pot face testament. Se apleacă iscoditor asupra lui Libo: — E vorba de moștenirea lui Otacilius, nu? Printre sughițuri și suspine, acesta încuviințează. — Într-un asemenea caz, legea e de partea lui, spune avocatul. Scribonius geme sfâșietor, imagine vie a deznădejdii. Asinius Gallus îi contemplă un timp mina necăjită, apoi se în toarce la locul său murmurând încet, ca pentru sine: — Legiuitorul a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pune mâna pe piept: — L-a ținut ascuns nenorocitul. Dacă știam, îl lăsam să crape în starea lui josnică. Mai suspină o dată. — Nici n o ducea atât de rău. A fost o vreme oaspetele lui Malichus, regele nabateenilor. Asinius Gallus încuviințează în tăcere. Neguțător deci. Și, ca marea masă a negustorilor, aparținea acelei pături a populației care nu este de origine romană. Cei mai mulți sunt greci italieni care au primit în cele din urmă cetățenia, dar și străini veniți din Orient ori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Otacilius a organizat o rețea de transport maritim între Alexandria și India, prin Marea Eritreii. Oftează. — Așa a ajuns Otacilius să reprezinte compania noastră de navigație, care monopolizează aproape tot comerțul cu India. — Cu India? Este deci a voastră? Libo încuviințează. Asinius Gallus se încruntă abia vizibil. Începe să vadă clar firul urzelilor țesute de Augustus. L-a sprijinit pe tăntălăul ăsta, care-i este totuși fiu vitreg, și-l ajută în continuare să controleze prin acest concern cu mai mulți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
milioane! O sumă frumușică, n-am ce spune! Adaugă cu voce încordată: — Uite cât bănet se ascunde în pivnițele cu vin! — Și vinul este o afacere neimportantă, face scârbit Scri bonius. Gallus se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face Asinius Gallus. Este incapabil să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase încep să-i lucească în ochi. — Și valoarea cu care le vindem
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
murmură Asinius. Îl fixează enigmatic din priviri. Dacă pui din nou mâna pe companie și-l eliminăm pe tuciuriu, n-ai vrea să te asociezi cu mine și cu Curtius Atticus? — Atticus? exclamă Libo stupefiat. Care Atticus? Bancherul? — Chiar el, încuviințează Gallus. Tu te-ai ocupa de transport, el are firme de import export ale căror linii comerciale ajung până în Alexandria, Ostia, Narbo, Massilia, Gades, Cordoba, Lugdunum, Damasc și în nenumărate alte puncte în interiorul sau în afara imperiului... Scribonius Libo cumpănește adânc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și expiră adânc. Dar are el ac de cojocul tuturor! Cuvintele împăratului nici nu-l flatează, nici nu-l îmbărbătează pe Scribonius Libo. Întreabă cu disperare abia disimulată: — Până la urmă, procesul se va derula tot în fața pretorului urban? Asinius Gallus încuviințează cu gândurile aiurea. Se reculege și rostește cu voce tare: — Dacă jurații ajung cumva să pronunțe o condamnare... Libo se cutremură îngrozit. — O condamnare!? strigă isterizat. — Stai liniștit! îl repede Gallus. Nu uita că Augustus poate interveni în componența juriului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mirarea i a dispărut din glas. Ia spune-mi, ce spectacole sunt programate până la prânz în arenă? îl interoghează autoritar. Tânărul ridică nesigur din umeri. — Dresură de animale... Parcă și ceva vânătoare... Se încruntă. — Așa spuneai tu, cel puțin. Evreul încuviințează. — Azi e o zi specială, dar uneori dimineața se țin jocuri sce nice, și atunci teatrele stau spate în spate, ca zgomotul unei reprezentații să nu o deranjeze pe cealaltă. Vrei să spui că acum au fost răsucite ca să vină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și apoi în sud. Ochii inchizitori ai instructorului zăbovesc asupra sabiei cu două tăișuri care atârnă de balteus-ul tânărului, pe partea dreaptă. Alunecă apoi în jos la sandalele deschise, cu tălpi groase, țin tuite, și curelușe legate strâns deasupra gleznei. Încuviințează imper cep tibil din cap. Încălțăminte solidă, extrem de rezistentă. Și legionarii o poartă. Fără discuție, caligulele sunt semnul distinctiv al uniformei soldățești. Le cunoaște bine, căci și el le-a purtat. Poți să le pui și pinteni, dacă e nevoie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fugă. Rufus îi inspectează cu un ochi critic. — Unde vă sunt măștile? Cel bătrân arată spre chipul lui Mercur prins de cingătoare. — L-am scos, că e întuneric pe aici și mă-mpiedic la tot pasul, murmură a scuză. Instructorul încuviințează. — Să nu uiți să ți-l pui la loc când urci în arenă, avertizează. Se întoarce spre copilandru. — Tu unde-ai lăsat masca lui Charon etruscul? Tinerelul își frânge mâinile panicat: — La... a... la in... intrare, bâiguie tremurând din tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Alexandria? — Nu e treaba mea, replică gladiatorul. Ea trebuia să se gândească. Eu am ciugulit doar ce mi se oferea. Ridică nepăsător din umeri. — Am trăit bine. De ce să fi făcut economie? — Bani albi pentru zile negre, mă, tolomacule! Pusio încuviințează și el cu gravitate. Când or veni vremuri grele pentru mine, replică vesel Gany medes, sper să nu mai zăbovesc mult pe-aici. Fâlfâie din brațe ca o pasăre. — Am să-mi iau zborul spre o lume mai bună și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Așa e, suspină într un târziu. Luptele din amfiteatru nu sunt lupte adevărate, ci crime plătite. Îndoaie pe rând câte un deget. — Nu tu coif, nu tu scut împotriva sabiei. Ce pavăză, ce re guli? Toate astea întârzie moartea. Germanul încuviințează. Mai parcurg în tăcere o bucată de drum, când Pusio întreabă: — Unde mergem de fapt? — La vestiarul gladiatorilor. Trebuie să-i pregătesc... Intră pe un culoar, urmat de Pusio. Călărețul observă că în căperile laterale au fost transformate acum în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pune la rândul său să scrije lească cu unghia pe jos. În felul acesta, lăncile aruncate de pe ziduri nu-i rănesc din lateral pe cei care merg sub scuturi... Nici măcar atunci când cad ca o grindină asupra țestoasei, aprobă germanul. Evreul încuviințează: — ...ci alunecă la vale, fără să facă vreun rău... Întâlnește privirea triumfătoare a germanului. — Uite, că e cu putință să mai învețe și oul pe găină, suspină amuzat. Își scutură hainele de țărână și se ridică în picioare. — Nu ești
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atârn și de sulă. Trece la următorul, fără să i se clintească vreun mușchi pe față, deși în jurul său toți râd și își dau coate. Iar tu se pare că te-ai pus sub protecția lui Anubis? Grav, gladiatorul interpelat încuviințează în tăcere. — Frumos, rostește cu glas imparțial Rufus. Sper să-ți și fo losească. Se încruntă și-și acordă o clipă de gândire: — Bun. Atunci o să vedem care-i mai tare în luptă, Mithras sau Anubis, căci veți face pereche
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
murmură neîncrezător călărețul. Cum să fie luptă dreaptă, când unul are cuirasă, iar celălalt e în buricul gol? Procuratorul zâmbește amuzat. — Se contrabalansează reciproc, răspunde. Întinde mâna în față: — Uite colo! Îl vezi pe cel îmbrăcat în armură grea? Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu crezi asta, râde Vittelius. Andabatae n-au vizieră la coif și deci nu văd absolut nimic. Adică mânuiesc armele orbește? se minunează interlocutorul său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te lupți cu veles! Ai priceput? Gladiatorul cu două săbii în mână se grăbește să facă pereche cu un altul, care mânuiește doar o suliță legată cu o curea. — O rotește ca pe o praștie, nu? se înveselește Pusio. Vittelius încuviințează, vădit amuzat de entuziasmul lui can did. În acest moment, instructorul răcnește din nou: — Unde ești, bă, ăla cu șiragul de pizde atârnat de gât? Ia fă-te ncoace! Uriașul cu piele de abanos se execută cu promptitudine. In structorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
față! îi cheamă. Voi intrați primii, imediat după ce se termină pauza. Nici vorbă! se opune Rufus cu hotărâre. Rolul lor este să facă măscări cu lupte simulate și să înveselească oamenii între două măceluri sângeroase. Așa e mai palpitant. — Bine, încuviințează Vittelius cu jumătate de gură. Nu-i face plăcere să fie contrazis în public. — Mă las pe mâna ta, adaugă moale, ca să arate că nu e convins de justețea spuselor celuilalt. Se mai foiește un timp, neștiind exact ce trebuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să fac apel la public să-mi decidă soarta. Pe Vittelius îl podidește plânsul. Se apropie de Rufus și-l îmbrățișează: — Ai să-mi lipsești, suspină. Așadar e decis? întreabă instructorul, cu trăsăturile cris pate. Plecăm în seara asta? Procuratorul încuviințează în tăcere și îl avertizează din nou: — Ai grijă de bani! — Mă duc să schimb chiar acum o parte în denari și cvinari de argint, îl liniștește Rufus. În pungă ai să găsești și un înscris. — Ce fel de înscris
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asta se despart. Fiecare cu inima grea, presimțind că nu se vor mai revedea niciodată. Dinspre arenă se aude dintr-odată cacofonia unei orchestre. Sunetul flautelor se îmbină strident cu cel al trompetelor, un corn armonizează cu orga hidraulică. Rufus încuviințează încet din cap. Muzica deschide seria duelurilor. Imediat se înalță un strigăt ascuțit. Instantaneu, i se alătură nenu mărate alte glasuri. Par să se izbească în aer unele de altele. — Ce-a fost asta? întreabă îngrijorat germanul. — Ce să fie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fericiți. Din când în când, se întâmplă să nu-și amintească numele cuiva. Se întoarce atunci către nomenclator și acesta, după ce își consultă tăblițele de ceară prinse cu un lănțișor de cingătoare, îi șoptește iute cine e persoana. Stăpânul casei încuviințează cu un zâmbet și continuă să vorbească și să gesticuleze mecanic, în virtutea inerției. La un moment dat, îl aude pe Herodes Agrippa spunând destul de tare lângă el: — La voi audiența domestică nu se termină odată cu ora a doua, ca să ajungeți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]