13,143 matches
-
lor nu le va împiedica să clipească inocent, poate pentru ultima oară, toate aceste făpturi, Arădeanca, Oana, Luana și Sânziana, condamnate să piară de către un Rahan nebun, înarmat cu o pilă de unghii pe care numai orbirea lui pofticioasă îl îndeamnă s-o ia drept cuțit), să le apuce nemilos de părul lor scurt și creț, lung și mătăsos, blond și brunet, de umerii plăpânzi, ah!, atât de ușor de dezmembrat, de picioarele grăsuțe devenite dintr-odată inutile, să le învârtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aștepta să fie înghițite de șarpe. După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum mânuiau instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de acordeon prin careu, se încingea un chef pe cinste, cu strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți, fiindcă erau și ei băieți tineri, iar duminică dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ciudate, prelungite cu tuburi subțiri și spiralate prin care, credeam noi, puteau țâșni polimeri. Țăcănitu’ aranja vasele pe rafturi, ne înarma pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu precizie, tirul era nimicitor, obiectele alea delicate se făceau țăndări, fără să geamă, fără să țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar taică-su plecase la mare cu o cercetătoare creață, aflată la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e teamă că “rotundă ca o minge” e o expresie prea blîndă. Era dezgustător de imensă și simplul efort zilnic de a căra mereu cu ea tot mormanul ăla de osînză o făcuse Îngrozitor de nervoasă. O scrofulină cu capsa pusă. Îndemnată de agitația vorace a milioane de celule hămesite, Întotdeauna apuca cea mai mare bucată din orice-i cădea În mînă, chiar dacă era plină pînă-n gît și nu mai putea decît să ronțăiască un pic din chestia respectivă. Firește, Îți tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
siguranță și - cum ar fi spus Gall - un puternic sentiment de adezivitate. M-am Îndrăgostit de Norman pe loc. Mi se pare că aud icnete de nerăbdare, foială În scaun, pufnit sugestiv. Acest tablou idilic al fericirii mele, bănuiesc, vă Îndeamnă să subliniați ceea ce este și așa dureros de evident și vă Întrebați cu voce tare dacă nu mi-a trecut niciodată prin cap că e posibil să nu mă Încadrez exact În categoria „odrasle neajutorate”. Răspunsul foarte scurt la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pierduse din această pricină: lumea nu mai avea pentru el o dimensiune, apărîndu-i subțire ca o foiță de țigară. Rowe ar fi vrut să viseze, dar nu mai rămăsese În el decît deznădejdea - și un soi de viclenie, ce-l Îndemna să se apropie cu prudență de domnul Rennit. 2 Chiar peste drum de biroul domnului Rennit se afla o sală de licitații, specializată pe cărți. Stînd În fața rafturilor de lîngă ușă, puteai supraveghea intrarea blocului de spre drum. Licitația săptămînală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am cumpărat, ci l-am cîștigat, răspunse Rowe fără să stea pe gînduri. Dar e absurd... Vorbesc În neștire!... Văd că nu-i tratați prea prost pe criminali! adăugă el, simțind că ceaiul Îi dă puteri. Continuă cu amintirile, Îl Îndemnă detectivul. — Îmi amintesc de o mulțime de oameni strînși roată În jurul unei mese, Într-o cameră cu luminile stinse. Mi-era teamă că cineva ar putea să mă Înjunghie sau să mă sugrume pe la spate... Pe urmă, am auzit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-o cămașă gri cu manșetele fixate de niște butoni de argint. Arăta ca o păpușă de pe care se poate scoate doar haina. Beavis aduse un dosar și-l puse pe masă. — Și-acum uită-te prin dosarul ăsta, Îl Îndemnă detectivul pe Rowe. Vei găsi și cîteva fotografii. Poate-l vei recunoaște În vreuna din ele pe omul asasinat. Fotografiile de la poliție seamănă cu cele pentru pașapoarte: aparatul de fotografiat nu Înregistrează niciodată inteligența, care aruncă un văl peste materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
O să-ți spun cine-ai fost - fără să te-nșel - o să-ți furnizez și dovezi, deși te asigur că n-o să fie nevoie: inteligența dumitale Îți va spune că nu născocesc nimic. — Minte! exclamă Anna. Nu-l asculta! — Poftim! Te Îndeamnă să nu m-asculți! Asta nu te intrigă? Te vrea așa cum ești, nu cum ai fost... — Vreau un singur lucru - filmul! strigă Rowe. — Poți citi În ziare povestea vieții dumitale. Erai celebru, crede-mă! Anna se teme că, aflînd adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ticsite. Oamenii strigau după taxi, iar cînd acesta se opri la stop, un bătrînel cu joben deschise portiera și se repezi să intre. — A, scuzați vă rog, spuse el. Credeam că-i liber. Mergeți cumva spre Paddington? — Urcați-vă, Îl Îndemnă Rowe. — Vreau să prind trenul de 7,20, rosti intrusul pe nerăsuflate. Am totuși noroc. Cred că o să-l prind. — Și eu vreau să-l prind. Din păcate, semnalele galbene au și apărut. Se pare că da. Mașina Își urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
faptului că relațiile sale amoroase aveau să intervină în chip irelevant în proiectele pe care Vaughan le gândea pentru noi toți. Cu mine, Catherine se arătase de-o generozitate și de-o afecțiune neobosite. Chiar și acum continua să mă îndemne să mă întâlnesc cu Helen Remington; alteori, însă, insistența ei era atât de apăsată, încât mă făcea să cred că pregătea terenul pentru o consultație gratuită (și puternic marcată de lesbianism) datorată unui obscur disconfort ginecologic - probabil că piloții intercontinentali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al acelui accident simulat, frângerea metalului și-a sticlei securizate, și distrugerea intenționată a unor artefacte de fabricație costisitoare îmi lăsaseră o senzație de vertij. Helen Remington mă prinse de braț. Îmi zâmbi, clătinând încurajator din cap, ca pentru a îndemna un copil să treacă de-o barieră mentală. - Îl putem revedea în ampex. Cu încetinitorul. Mulțimea se îndrepta spre mesele demontabile, vocile ridicându-se din nou într-o larmă de ușurare. M-am întors, așteptându-l pe Vaughan să ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al claxonului. Un bărbat îndesat în geacă de camionagiu își ajută nevasta să urce terasamentul, ținându-i o mână pe fese. Această sexualitate perversă umplea aerul, ca și când am fi fost membrii unei congregații care plecau de la o predică ce îi îndemnase să își celebreze propria sexualitate cu prietenii și străinii, și porneau în noapte să imite euharistia sângeroasă pe care tocmai o privisem cu cei mai improbabili parteneri. Catherine stătea sprijinită de partea din spate a Lincolnului, cu pubisul lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-o să urce pe platforme și să intre în cabinele prototipurilor stilizate, în mașinile special proiectate, în limuzinele de lux pe a căror banchete din spate ședea ca regina ostilă a acelei tehnarhii hiperactive. - Plimbă-te cu Gabrielle, Ballard, mă îndemnă Vaughan. Ține-o de braț. O să-i facă plăcere. Mă încurajă să-i iau locul. Când se cără sub pretextul că-l văzuse pe Seagrave, am ajutat-o pe Gabrielle să inspecteze un șir de mașini pentru invalizi. Am discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
posturi în timp ce conducea - toate acestea erau depozitate în mintea sa, gata să fie rechemate și adaptate oricărei arme criminale concepute de el. Vaughan mă interoga în repetate rânduri cu privire la viața sexuală a actriței, lucru despre care eu nu știam nimic, îndemnându-mă să mă folosesc de Catherine pentru o cercetare bibliografică prin reviste defuncte de cinema. Multe dintre actele sale sexuale erau în mod evident modele pentru cele pe care și le imagina întreținute de actriță în automobil. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să se redeschidă. Picăturile de sânge se infiltrau prin materialul uzat al jeanșilor. Pete roșii apărură pe curbura de jos a spațiului de depozitare din bord, pe marginea inferioară a consolei radio, și însemnară vinilinul negru al portierelor. Vaughan mă îndemna să conduc cu viteză mai mare decât aceea permisă pe drumurile de acces ale aeroportului. Când frânam brusc la intersecții, se lăsa intenționat să alunece spre bord. Sângele se amesteca pe scaune cu sperma uscată, marcându-mi mâinile cu puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
solide ale terasamentelor autostradale și ale benzilor de circulație pe Western Avenue, anticipaseră această viziune indusă de LCD, ca și când rănile mele ar fi înflorit în acele creaturi paradiziace, oficiind uniunea dintre accidentul meu și acest elizeu metalizat. Când Vaughan mă îndemnă din nou să intru cu mașina în vehiculele ce veneau din sens opus, am fost tentat să-i dau ascultare, nefăcând nici un efort să reacționez la apăsarea sâcâitoare a mâinii lui. Un autobuz al liniilor aeriene trecu în viteză pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
preciza următoarele: Este grăitor că, în toamna anului 1989, povestitorul (Ion Druță, un scriitor basarabean ) era omul de încredere al liderului moscovit Mihail Gorbaciov, pe care l-a însoțit în Italia, dând atunci un interviu «Europei libere» prin care îi îndemna pe români să-l răstoarne pe Ceaușescu. În zilele revoluției (pe 19 decembrie 1989), a fost pus de Gorbaciov să ia legătura telefonică cu Al. Paleologu spre a a fi informat de la sursă cum decurg lucrurile în România. Se confirmă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de la sursă cum decurg lucrurile în România. Se confirmă și pe această cale implicarea sovieticilor în revoluția română. Filieră francmasonică, de vreme ce Paleologu era, pe atunci, un francmason activat. Nu în ultimul rând, îmi exprim întreaga recunoștință celor care m-au îndemnat, m-au îndrumat și m-au susținut, contribuind la apariția acestei cărți. În mod special țin astfel să mulțumesc, în primul rând doamnei profesoare de filosofie Maria Iurescu și domnului profesor universitar doctor Mihai Iacobescu, pentru bunăvoință și pentru observațiile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cădea înaintea mea și mi te vei închina“ (Mat. 4,9) i se murmură insinuant în ureche. Dar de fapt cine ne șoptește? Demonii care nu există? Noi ne închinăm doar rațiunii și perfecțiunii omenești! Ele sunt cele care ne îndeamnă să fericim întreaga omenire prin cea mai bună societate sau - pentru a nu fi prea trufași în aprecieri - prin cea mai puțin rea dintre toate societățile pe care le-a cunoscut istoria umanității [...]. Civilizația democratică nu realizează că urmărind himera
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
condițiile sociale nu se pretează la aceasta». Ca un curent politic însă marxismul devine agitator, revoluționar, și prin aceasta el cade în contrazicere cu sine însuși. Într-adevăr nu se poate împăca apelul lui MARX către proletari, pe care îi îndeamnă să lupte uniți, făcând pe capitaliști să tremure, cu dialectica materialistă, cu concepția evoluției mecanice.[...] În toată doctrina marxistă să vede această oscilație între sistemul teoretic-materialist, economic și curentul revoluționar. Bolșevismul, ca doctrină economică, nu se deosebește teoreticește aproape deloc
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
căința: «Fără milă față de dușmanii poporului!», sloganul scandat cu ardoare în timpul proceselor mascaradă de la Moscova (regizate de A.I. Vâșinski), arată această transfigurare psihică. Cruzimea împotriva dușmanului de clasă este virtutea supremă. Himmler profera convingeri nu cu mult diferite când își îndemna subalternii din SS să aibă în vedere măreția «înfăptuirilor istorice» în aplicarea «soluției finale».” Putem afirma pe scurt, fără teama de a greși că „de fapt, stalinismul a fost o modalitate de recompensare a viselor neîmplinite de răzbunare împotriva unui
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în privința potențialului militar al Germaniei fiind eludate, în parte, prin construirea de fabrici de armament și prin exerciții militare comune, sovieto germane, pe teritoriul URSS. Stalin nu a considerat venirea lui Hitler la putere drept o catastrofă. El însuși îi îndemnase pe generalii germani să-l utilizeze întrucât, considera dictatorul sovietic, viitorul Fürer era «un bun agitator». Intrarea României în război, alături de germani poate fi explicată și astfel: „Este limpede, așadar, că, abstracție făcând de intenția lui Hitler ca România să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
contemporan, care se înstrăinează de Dumnezeu într-un univers propriu material. Despre această apatie, filozoful Constantin Noica scria: „Mentalitatea istorică, îndrumătoare numai spre trecut, e, după cum s-a amintit, cu adevărat vinovată de eroarea de perspectivă în chestiune. Ea nu îndeamnă pe oameni la acțiune, la luptă, la ceea ce teologii numesc agonie, ci, înfățișând trecutul ca un destin, ca un blestem, învață pe oameni apatia. Creștinul singur - o arată Unamuno, în «Agonia creștinismului» știe să deprindă sensul luptei, al agoniei. Istoria
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vrea să fac un apel la conștiință a tuturor românilor de a vota la viitoarele alegeri și de a alege cu bună știință. Interesant este un asemenea demers venit din partea Alinei Pârâială, publicat în revista „Formula As”: „Cea care vă îndeamnă la trezire nu este altceva decât o studentă suceveancă, care încă mai crede în renașterea României. Nu fac acest lucru pentru a ieși din anonimat, ci pentru că, după părerea mea - și nu sunt singura - se simte o schimbare în România
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]