1,581 matches
-
de acest gen: cu un „nu comentez“ și cu ea părăsind sala de judecată, cu ochii În pământ, pe ușa din spate. Lumea afacerilor Înăbușă revolta: avem metodele noastre ca să te reducem la tăcere. Cel mai bine merge când Îți Îndesăm bancnote de 50 £ În gură. Dau clic pe e-mailuri. Patruzeci și nouă de mesaje noi În inbox de când n-am mai fost la serviciu. Întâi le parcurg rapid ca să le sortez pe cele de aruncat. Doriți să Încercați gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe Alexandra Law, care tocmai primește complimente entuziaste pentru rolul Genevievei ca Fecioara Maria și propriile Lebkuchen 1 bavareze. Alexandra ia una dintre plăcințelele mele cu fructe uscate, Își Înfige neîncrezătoare unghia În stratul de zahăr pudră de deasupra, Își Îndeasă toată plăcințica În gură și dă verdictul Într-o aversă de firimituri: —Extra-or-di-na-re plăcințele, Kate. Ai ținut fructele În coniac italienesc? —Ei, știi tu, un pic dintr-una, un pic din cealaltă. Ea dă din cap aprobator. —Mă gândisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
știe sigur“ că l-a Înghesuit lângă roata de rezervă. Urmează o operațiune Înverșunată de reîmpachetare, punctată de mulți „fir-ar al dracu’!“, iar În final obiectele sunt Înghesuite unele peste altele cum Îi vin la mână. Ce rămâne este Îndesat În spațiul liber de la picioare, și-n față, și-n spate. Salteluța ușor de curățat pentru schimbat scutece, scaunul Înalt portabil și ușor de asamblat, plus piesa care-l Însoțește, pătuțul roșu-portocaliu ușor de asamblat. Biberoane, boluri de melamină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
crestez În schimb dosul mîinii. Arată ca o tentativă de sinucidere la beție. Caut În sertarul cu obiecte de prim-ajutor. Nu găsesc decât un plasture: Domnul Cucui. Dau fuga sus să mă schimb În vestimentația de gazdă relaxată. Mă Îndes În blugii noi, dar nu găsesc nicăieri puloverul din cașmir roz de la Donna Karan. De ce nu e niciodată nimic la locul lui În casa asta? 12.58: Găsit pulover. Paula l-a ascuns În fundul dulapului pentru lenjerie de pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nici nu mă mir. Pe scurt, puloverul abia a supraviețuit spălatului În mașină cu rufele copiilor. A intrat atât de mult la apă Încă nu i-ar veni decât Thomasinei Tittlemouse sau lui Ally McBeal. Jos Îl găsesc pe Ben Îndesând restul de brânză cu mucegai În video. Emily țipă pentru că s-a blocat caseta cu Rugrats. Richard nu se vede nicăieri. Sună soneria. Kirsty și Simon Bing sunt prieteni arhitecți de-ai lui Richard. Sunt de aceeași vârstă cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Richard? Pe măsură ce dispare efectul ierbii, simt și greață, și o foame Îngrozitoare În același timp. Evaluez comparativ meritele brioșei uriașe cu afine cu ale autohtonei ei surori mai de soi, brioșa cu lămâie și susan. Le cumpăr pe amândouă. Îmi Îndes În gură bucăți din fiecare, alternativ, când ridic privirea și văd niște trăsături familiare de culoarea cărămizii aruncându-mi priviri Întunecate. —Iisuse, Katie. Sper că nu mănânci pentru doi. Am deja destule probleme la acest capitol cu Candy. Rod Task
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Voiam să arăt ca femeia pe care Julie le-o descrisese colegelor ei. Punându-mi taiorul, m-am simțit din nou În uniformă: lâna gri impregnată cu mirosul puterii, al banilor care se fac și al acțiunii energice. L-am Îndesat pe Ben În scaunul pentru bebeluși - a crescut prea mare, trebuie să cumpăr alt scaun - și am plecat spre zona industrială. Nu a fost greu să găsesc fabrica lui Julie. Pe plăcuța de pe gard scria „Case de păpuși tradiționale englezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
indicat să iasă afară pentru că Vizanti, orbit de furie, a mușcat-o până și pe imensa Marțolea, iar vaca bunicilor nici nu l-a Împuns măcar, dar bunica Ileana i-a dat cu o jordie de cheltuială, cu vârf și-ndesat! Bunicul Ghiorghi a zis cu un glas de mare șef al familiei: Ămâia mătii, Vizanti, te-ai făcut rău de crapă chelea pe tine! Lasă-l Ileanî, gata! Și pe când bunica Ileana bucătărea În chiler, bunicul Ghiorghi fura o bucată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
greu pentru amândoi, aproape ajunseseră la final când Rozalița urmărind cum „Învață” Valerică și dumirindu-se cam cine sunt Învățătorii Vizanti și Ipsilanti, a găsit cel mai nimerit prilej de a-și lua revanșa și a plăti cu vârf și-ndesat pentru ofensa adusă de verișorul său: Da ce scris i-aista! Ha, ha, ha! Ia să le zici tu Învățătorilor tăi, Vizanti și Ipsilanti că-s niște animale proste care nu știu cum se scriu literele de mână!! Victor n-a gustat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bărbați, aparent chelneri spanioli aflați În afara programului, se feriră din lumina strălucitoare cînd doi tineri ieșiră În fugă spre mașina lor. Bărbații se foiau prin jurul unui covor de flori ornamental, de parcă se pregăteau să se ușureze În belșițe, cu mîinile Îndesate În buzunarele surtucelor marinărești și cu picioarele bătînd acel neobosit pas-pe-loc tipic dealerilor care-și așteaptă clienții. Terasa piscinei era pustie, apa Învolburată Începea să se liniștească odată cu lăsarea nopții. Mi-am cărat valizele pînă la ușile liftului, care Înțepenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Împreună, deci parțial e a mea. — Păstreaz-o. Frank n-o să se supere. Nu știam că voi doi sînteți... Nu sîntem. Nu te mai excita cu gîndul la asta. Acum sîntem buni prieteni. Mă ajută să aranjez patul, Înfoie pernele și Îndesă marginile așternutului, netezindu-i colțurile ca la spital. Îmi era ușor să mi-o imaginez Întinsă În Întuneric, Înainte de venirea mea, cu cartea poștală În mînă, gîndindu-se la vacanța ei cu Frank. După cum spusese Bobby Crawford - poate suspectînd că rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
profesionist, manipulînd cu pricepere și iuțeală trupul victimei pentru a-l așeza În diverse posturi care să expună cîte un nou orificiu pentru penetrarea forțată. La un moment dat, enervat de icnetele ei Înnebunite, Îi smulse vălul și i-l Îndesă În gură. Filmul se termina cu un meleu de trupuri În plină copulare. Într-o bizară tentativă de final artistic, camera se roti În jurul patului, oprindu-se pentru scurt timp lîngă ușa cu oglindă. Operatorul, mi-am dat seama atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făcu semn unui maghrebian vînjos, În uniformă Închisă la culoare, care ședea la standul de lustruit Încălțăminte. Era șoferul lui Elizabeth Shand, Mahoud, cel care, privindu-mă acru, Îmi Înregistrase numărul de la mașină În agenda sa electronică. După ce Crawford Îi Îndesă În mîna negricioasă un fișic de pesetas, lustragiul urcă Împreună cu el În Porsche. Dădură ocol pieței, cotiră pe o străduță Îngustă și opriră În fața restaurantului libanez Baalbeck, un popular loc de Întîlnire pentru arabii bogați care navigau de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dezveli dinții gata să muște și-și Înfipse degetele În șalul care-i strîngea pieptul. Mi-am făcut loc forțat, cu genunchii, Între coapsele ei. I-am săltat șoldurile din pat, i-am tras perna de sub cap și i-am Îndesat-o sub fund, ca și cum m-aș fi pregătit s-o violez. — Bine, gata! spuse ea și se lăsă pe spate, În timp ce mîinile mele Îi țintuiau Încheieturile pe tăblia de la capul patului și doar șalul ne mai despărțea. Pentru numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
porc. CÎnd s-a Îndreptat de spate și și-a aprins o țigară, m-am uitat să văd cînd izbucnește focul. El a privit zîmbind la vehiculul mutilat, ținînd În mînă bricheta Încă aprinsă, și mă așteptam să-l văd Îndesînd o cîrpă În rezervor. Dar Crawford i-a adresat mașinii un salut milos și-a plecat fumîndu-și calm țigara, savurînd aburii de tutun turcesc. — Urăsc să fac așa ceva, Charles... dar trebuie făcute sacrificii. — Cel puțin nu-i Aston Martinul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
întinsă pe masa din mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup țeapăn, cu sâni căzuți, cărora li se albăstriseră sfârcurile. La mama lui moartă văzuse primul lotus de carne, întredeschis între pulpe, pe care femeile îl îndesară cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea stângă, fiindcă, după credința Profetului, nicio deschizătură a păcatului nu făcea să rămână nepecetluită. Frumoasa lui Farah plecase din trupul ca de pasăre doborâtă. Îi legaseră fălcile, ca să stea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și chiar pentru ramele ochelarilor noi, cu care voise să se filmeze. „Așadar, ăsta era paradisul persan, țara de diamant despre care îi vorbise taică-său, când o adormea?“ Cei doi candidați se-mbrânceau școlărește, ca doi băieței care își îndesau pumni. Moussavi dădea proba de gheyrat, fiindcă Ahmadin îi jignise nevasta, pe când favoritul ieșit „din popor“ se simțea protejat de imamul ascuns: „În 2005, la consiliul din New York, m-a înconjurat o aură verde și, când am vorbit cu mai-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Săptămâna brânzei ....................... "Rudele" lui Bică-Jumate................. Lapîrnaie............................ Aia mică.............................. La Borțoasa .......................... Priveghi........................... Stăpânul............................. Stere............................... În câmp la "Cățelu"................. Morcovii............................. Vânzarea........................... Peste rufe filfîia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe. - Noroc, șefule! aruncă unul. - Noroc! Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă și pantaloni strânși pe pulpe. Mijlocul și-l sugrumase într-o curea lată de piele, bătută în ținte. Ședea și privea locul cu palmele la spate. Cerul se întuneca. Orașul scânteia îndepărtat. În iarba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un negustor care ridicase odăi de zid și deschisese circiumă la rampă, un frizer, un croitor cu atelier și ucenic; semăna a așezare, nu-i mai era frică iarna când cădeau viscolele. Spre malurile de lut ale gropii, nu se îndesa nimeni. Anii treceau pe neștiute. Încet, încet, maidanul se umpluse într-o parte. Nu mai cunoșteai. Se ridicau case de lut, se croiau ulițe noi și soseau alți vecini. Se numea că nu mai e singur. Începuse să-i cunoască
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu tutun negru, iute și să deschidă gura. După aceea, cădea zăpada. Întâi, vremea bolea, umed. Frigul scădea. Începea să ningă mărunt. Peste Cutarida se așternea o pulbere albă. După o zi, nămeții acopereau groapa și câmpul. Mahalalele vecine se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peste câmpul rămas, felinarele cu gaz răspândeau o lumină albastră, puțină, pâlpâitoare. Pe șoseaua de piatră, treceau convoaie lungi de căruțe goale. În margini răsăriseră oțetari cu frunze lungi și rare, ca niște degete rășchirate. Numai spre groapă nu se îndesa nimeni. Deasupra gurii ei largi, căscate, plutea un abur greu, alb. Drumul camioanelor se schimbase, trecea peste maidan, făcea un ocol spre curtea lui Stere și se întorcea la Tarapana. Toamna noroaiele se întindeau peste tot. Pământul era numai o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spaima, Naie întreba: - Și cum arată? - Taci, să n-audă cineva, că moartea-i pe voi! Pe fetele lui Chirică le treceau nădușelile. Își potriveau părul spălăcit, căzut pe ochi, și se uitau în toate părțile. - Spune, nene Oprică, se îndesa Petre, strângând ciorapul cu bile la piept. - Vă spun, da ce-mi dați? - Io ți-adun chiștoace! - Io fur bani de la mama... - Io ți-aduc țuică... - Bine, se învoia ăl mare. Întâi u jura pe toți: - Să moară mă-ta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se oprea-n față la Stere, se uita în prăvălie și dădea bună seara. Lucra la morgă, despuia morții, le făcea el cu dresuri, îi îmbălsăma, umbla-n om cum ai căta într-un raft. Cine nu-l știa? Era îndesat, cu priviri batjocoritoare, nu scotea mâinile din buzunare. Scuipa des, cu scârbă și-avea o vorbă a lui, de-o știau toți: - Bă, dacă dreptatea ar fi o sârmă, aș îndrepta-o eu! Să fi avut cincizeci de ani, da
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Necunoscutul râdea. - Las', că spuneți voi! Îi vârâră unghiile în despicătura de lemn. N-a scos un cuvânt. I-au făcut degetele zob. Curgea sângele din buricele lor rupte. Se aprindeau pe dinăuntru. Până în șira spinării îl durea. Parcă-i îndesaseră o vergea de foc prin limbă. Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ieșit afară, la poartă. Din capul străzii, venea o droagă cenușie, trasă de două gloabe. Pe capră ședeau doi țigani cu mânecile suflecate, ținând în mâinile lor noduroase șbilțurile lustruite. La coada tumbărăului veghea un sergent cu o șapcă soioasă, îndesată pe cap. La biserică, haidamacii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na! Huo! La oase! Și scoseseră praștiile lor lungi din mațe de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]