9,974 matches
-
s-au recunoscut depășiți, invocând cel mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns cu argumentul clasic: trebuia să se împlinească Scripturile. Îmi îngădui să închei subcapitolul cu reacția preotului american ortodox John Breck, care a îndrăznit să meargă ceva mai departe, analiza sa trimițând în chip straniu la teoria borgesiană din „Trei versiuni ale lui Iuda”, despre care voi aminti la sfârșit. Iată fragmentul din scrisoarea lui John Breck 44: De ce trădarea lui Iuda este un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde un verdict asupra lucrărilor Lui dumnezeiești, le pun pe seama lui Beelzebul. Prin urmare, Îl coboară până la diavol, negând lucrările Duhului. „E ca și cum șfariseiiț ar îndrăzni să spună, văzând ordinea lumii și providența care orânduiește șlumeaț, că însăși Creația este lucrarea lui Beelzebul, că soarele răsare ascultând de diavol și că datorită acestuia stelele se rotesc pe cer.” Atanasie îi pune pe farisei în directa descendență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi așadar ideea: între mefiență programată și belferism pseudocultural, între inchiziție și comedie bufă, între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul ideologic de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu numai de tactică, ci în primul rând de dioptrii din partea unei instituții care și-a impus multă vreme monopolul asupra Sfântului Duh, asupra Bibliei, asupra Tradiției și așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Toma - a ajuns să fie considerată ca aparținând acestuia. Gaetano o reia în celebrul său Comentariu la Summa theologica și, vreme de patru secole, în școlile de teologie din Occident, pseudo-tradiția operează fără nici o stânjenire. În cartea sa, De Lubac îndrăznește să denunțe această fraudă teologică, făcând încă o dată apel la vechii Părinți, care, în opinia sa, arată contrariul, adică faptul că „există în natura umană, ca atare, întrucât este spirituală, o dorință, un apetit, o tânjire, care nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
respectat toți Părinții Bisericii. Că sunt într-însul lucruri ciudate, unele chiar respingătoare sau absurde, cu care morala sau înțelegerea noastră nu se pot obișnui, asta e altceva. Toți Părinții s-au confruntat cu asemenea surprize. Dar nici unul n-a îndrăznit să schimbe un cuvințel din textul Septuagintei. Au găsit soluții de interpretare prin care au salvat sau au justificat „absurditățile” respective. Așadar noi am transcris numele succesorului lui Moise exact așa cum apare el în LXX, formă care coincide cu numele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mea și dac-o spun... rămân fără inimă și mă sfărâm... Dar, fie, merită să mor pentru El. După ce s-au întâmplat cele ce v-am spus deja, s-a făcut o liniște mare. Nici noi, firele de nisip, nu îndrăzneam să ne mișcăm... Își ținea răsuflarea chiar și pustiul... Și am văzut oameni de lumină, cu aripi mari, plecându-se înaintea Lui și chemându-l pe nume. Am aflat mai târziu că oamenii spun acelor făpturi "îngeri". Și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Cu fruntea în mâini, bărbatul murmura cânta -, acum auzeam numele Lui Iisus repetat mereu și mereu. Într-un târziu, a părut că ne vede. "Încălziți-vă, săturați-vă", ne-a spus cum și unde, am fi întrebat noi dar nu îndrăzneam. A întins brațele, ne-a luat de mâini, ne-a spus să ne ținem și noi unul de altul, de mâini, și a început să spună tare și clar rugăciunea pe care și noi o spuneam mereu, repede de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se spărgea ceva lemne, sticlă... cine știe. Un fum acru și gros își făcea loc prin tavan. Apoi se făcu liniște. Nu știu cât a stat așa. Nu-i mai era somn. Încremenise de frică. Se priveau unii pe alții și nu îndrăzneau să vorbească. În pivniță era de mâncare, aveau și apă abia atunci văzu că pivnița era făcută exact ca și casa de deasupra mai puțin ferestrele. Dar, oricum, aveau ceas și se puteau orienta. De sus, se mai auzeau zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aerul se făcuse dulce, dulce și înmiresmat așa cum e vara în fânețele noastre și păreau să se audă cosașii și greierii și iarba și florile înflorind le auzeam și le simțeam pe toate, și se făcuse mare lumină, dar nu îndrăzneam să deschid ochii cine știe, poate-l găsesc. Auzeam ciobanii alergând pe lângă mine, câinii lătrau, eu nu deschideam ochii ca să-l pot ajuta pe cel ce mă rugase. Începusem să plâng, poate-poate-l înduplec să apară. Dar nu-l găseam. Corul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era, l-a luat pe taică-su în brațe. Nu-i ajungea decât puțin mai sus de genunchi, se uita în ochii lui și-l strângea tare, tare cu mânuțele lui mici. Și bărbatul se uita în jos, nici nu îndrăznea să-l atingă pe fii-su și era atâta bucurie în ochii lui, de parcă tot atunci găsise un boț de aur. Și ce să vezi! Întâi, cămășuța copilului începu să se curețe, apoi se făcu strălucitoare că zăpada, apoi lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nimeni, nu te cheamă nimeni pe nume... și, încetul cu încetul, nu mai ești decât o poreclă neputinciosul... Dar nu, El mă chema pe nume. Pe numele meu! Am făcut un pas. Se făcu gol în jurul meu. Și n-am îndrăznit să mă mișc. Nu, nu-mi era frică. Numai că-mi închipuiam că visez și nu vroiam să mă mai trezesc. Mă chemase pe nume. Toată iubirea pe care o simțisem vreodată era în glasul Lui. Și toată iubirea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dacă au greșit sau nu. Gândește-te întâi la ceilalți și pe urmă la tine, așa cum a făcut El. Dar, mai presus de toate, iubește-i. Și, iubindu-i, ajută-i să înțeleagă. Stăteam, așa, la pieptul lui și nu îndrăzneam să mă uit la mare, ca sa nu mai văd sângele fratelui meu, și nici la el ca să nu văd, în locul chipului bătrânului, Soarele. Un Soare însângerat, care-mi vorbea despre adevăratul Soare. Cel fără de asfințit. * Când Soarele-n asfințit e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fost colegi de bancă În școala primară... Apoi... Ei!... Sunt multe de povestit... Dar mai știu eu pe cineva care a fost cercetaș - a continuat Nicu. Doctorul Gruia a tresărit, emoționat. ― Cred că Îl cunosc și eu, domnule profesor - a Îndrăznit să glumească Gruia. ― Pentru tine, Petrică, este o noutate. Este vorba de tatăl acestui tânăr doctor, Gruia;Toader Toaibă... ― Nu! Nu se poate! ― Ce nu se poate, Petrică? ― Se vede treaba că Dumnezeu le aranjează pe toate cu mare măiestrie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui și mamei Maranda, să fie sănătoși și, la toamnă, după ce or culege porumbul și celelalte, să tragă o fugă până la Iași, să ne vedem, că... viața-i scurtă, dragul meu... ― Păi, or avea și alte motive să vină - a Îndrăznit Gruia. Despina a privit curioasă la el. ― Da, da, da, Îmi amintesc... În ce lună de sarcină e Maria, soția ta? - a Întrebat profesorul. ― Apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, a trecut În luna a șaptea. ― Petrică, Îl vei cunoaște și pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ieșit grăbit și nu s-a oprit decât În fața doctorului Vatră, pe care l-a convins din două cuvinte. Nici discuția cu Despina n-a durat prea mult. Singura ei obiecțiune a fost motivată de lipsa de experiență, dar a Îndrăznit să propună: ― Cred că domnul doctor Vatră trebuie să fie “mâna Întâi”. Ce spuneți? - a Întrebat Despina. ― La asta mă gândeam și eu. Așa că, gând la gând cu bucurie... ... Acea intervenție chirurgicală a fost cu adevărat deosebită. Mai ales că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o Întrevedere cu noi doi, mâine la ora opt. Pe deasupra, cere să-i ducem și „obiectul confiscat” - inelul. Eu mi-am permis să-i spun că „obiectul” l-am predat la Miliție, pentru cercetări. Privind ora impusă de individ, am Îndrăznit să spun că mâine, până la ora zece, eu am curs cu studenții, iar dumneavoastră - mi-am luat de la sine putere Îngăduința să spun că aveți o intervenție chirurgicală deosebită și... ― Și? ― I-am cerut să mă sune după ora zece
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apariția, urmată de chipul zâmbitor al Despinei. ― Ce faci, tati? În ultima vreme, nu mai apuc să schimb o vorbă cu tine. Și când ajungem, În sfârșit, să fim față În față, te văd copleșit de gânduri, Încât nu mai Îndrăznesc să te Întreb ceva... ― Nu-i nimic deosebit, scumpo, doar... ― Ce te supără, tati? ― Vezi tu?... Noi ne zbatem - profesional - să facem treburile cât mai bine, iar unii stau și ne așteaptă „la cotitură”, cum se spune, ca să ne facă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dar ultima oară - acum două zile - Maria mi-a spus că astăzi Îi va externa. Așa că... ― Așa că totul e bine când se termină cu bine. Vorbesc de un bine relativ... ― Nu știu dacă bucuria noastră nu-i prematură, domnule profesor. Îndrăznesc să spun asta, fiindcă bolșevicii au rezerve nebănuite. E posibil ca În locul lui Zdup să ne trimită pe altul, cu poruncă să fie și mai dur. Dar... ― Ce ar mai fi de spus asupra acestor Încurcă lume? ― Ideea mi-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
speriați sub bluzița bine struniă pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
le am citit, tu Încă scrii descifrabil! ― Vezi? Tot sunt bune la ceva soțiile. Atunci când ți-au murit lăudătorii, are cine să te laude - a replicat el râzând, În timp ce a Îmbrățișat-o cu mult drag și a sărutat-o... ― Aș Îndrăzni să afirm că și soții sunt buni la casa omului - a replicat ea, revenindu-și. ― La ce, scumpo? ― Mai are - din când În când - cine să te strângă În brațe, să te sărute, să te... ― Așa sunt copiii. Mereu vor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Așa vom proceda - a răspuns cu promptitudine Despina... Când s-a terminat vizita, profesorul a pornit spre cabinetul său, numai că de această dată purta vizibil un semn de Întrebare În toată ființa sa... Gruia l-a ghicit, dar nu Îndrăznea să l Întrebe ce Îl frământă. După câțiva pași, profesorul s-a oprit și, privind adânc În ochii lui Gruia, l-a Întrebat: ― Spune-mi, te rog - fără Însă să ții cont că eu sunt profesorul tău - ci că sunt
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cunoscut pe Petrică Staniște și că dorește mult să-l revadă. Drept urmare, joia care vine Îi vom avea musafiri. Asta mai zic și eu veste! În cazul acesta, trebuie să pregătim cum se cuvine revederea celor doi eroi... ― Eu aș Îndrăzni să spun că pe lângă cei doi eroi ar mai exista unul... ― Poate ai uitat că suntem oameni de știință și că orice afirmație n-o lăsăm la jumătate, ci venim și cu argumentația necesară. ― Furat de imaginea momentului revederii celor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de mine. Eu nu m-am gândit să fac filozofie sau poezie, ci doar să mi exprim o scuză pentru că nu l-am numit pe cel de al treilea erou”... ― Care-i eroul necunoscut? Îl bănuiești? ― Cu Îngăduința dumneavoastră, aș Îndrăzni să afirm că ați făcut atâția ani de război și... ― Câți nu au făcut războiul de la capăt la sfârșit și nu au ajuns eroi? ― Da. Dar dumneavoastră ați salvat atâtea vieți și pentru cei care au revăzut lumina zilei sunteți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dragul nostru Petrică. Gruia Îl asculta pe profesor cu mare bucurie, fiindcă acesta vorbea de parcă ar fi trăit o viață Întreagă În satul din care venea el. ― Domnule profesor, unde ați Învățat vocabularul acesta de la țară atât de frumos? - a Îndrăznit să Întrebe Gruia. ― Tot prietenul nostru e „vinovat” și de acest lucru. ― ??? ― Când am terminat clasa a patra primară, am petrecut două săptămâni de vacanță la bunica lui Petrică din Pomârlata, dragule. Atunci l-am cunoscut și pe badea Petrea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cele din urmă, s-a retras ca un câine pocnit peste bot... ― Așa! Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți sau ne schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit Petrică, În timp ce scotea scântei din privirile umbrite de sprâncenele stufoase și bine Înspicate... Călca apăsat!... Poftește! - a fost răspunsul profesorului la bătăile În ușă ale lui Petrică... ― Bine te-am găsit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]