7,523 matches
-
pe Cristi de sosț, îl iubeam. Nu, iubirea mea nu a fost rezultatul unei evaluări, să nu crezi asta, adică m-am uitat la el și mi-am zis: merită!, iubirea mea pentru Cristi a fost o formă de disponibilitate, înfloream și aveam nevoie de el, vroiam să fiu fericită, să am copii... o femeie normală... (Muzica, luminile, se schimbă de ținuta de elevă și-și pune haine ușchite, de studentă, blugi, tricou, e înconjurată de hârtii, calc, tot ce ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Dumnezeu pe pământ. Era cu Sfântul Petru, și amândoi coborâseră pe-aici, așa, ca să vadă ce mai fac oamenii lor. Știți că, la noi, când Dumnezeu sosește, busuiocu-n casă crește, iar de cele sfinte vedem cu toții, așa că aproape toate gospodăriile înfloreau într-un dreptunghi de aur, florile de mușcată râdeau înroșite pe la ferestre, femeile și bărbații mergeau la biserică, smeriți și fără păcate... Hâââm... Ei, de n-ar fi așa, nu s-ar povesti. Au mers cei doi cât au mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înainte, să iasă afară din grădina buimacă, încărcată de vorbe, grădina în care ea nu mai avea parcă loc. Degeaba mărul care își răsucea rădăcinile în același pământ, degeaba fructele coapte demult, în toamnă, atârnând ca niște stranii globule roșii înflorite pe copaci, luminând roșu cerul, degeaba Neli obosită acum, dar frumoasă ca totdeauna, degeaba lucerna, trifoiul, căpița de fân uscat, clădită artistic de oamenii care veneau la treabă, pădurea de liliac și de caprifoi din spatele casei, departe, la gardul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vedere politic; flamboiantul Colonial; Quadrangle cel literar și Încă o duzină, diferențiale În funcție de vârstă și poziție. Orice făcea un student mai tânăr ca să apară În fasciculul puternic al proiectorului era Înfierat cu eticheta de „luarea nasului la purtare“. La cinema Înfloreau comentariile caustice, dar ele erau În general rostite de tineri care-și luau nasul la purtare; a aduce vorba despre cluburi Însemna a-ți lua nasul la purtare; a lua poziție fermă față de ceva, bunăoară față de partidele de băut sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
reclamă pentru colegii. Își cumpăraseră costume evazate, cu pantaloni cu falduri uriașe la talie și vestoane cu umeri gigantici, vătuiți. Purtau dezinvolt pe cap pălării studențești cu ac În față și panglici țipătoare negru-oranj, iar sub gulerele de celuloid le Înfloreau lavaliere portocalii. Aveau brasarde negre cu un „P“ oranj, bastoane cu fanioane de Princeton, iar efectul era Întregit de șosetele dungate și batistele din buzunarele de la piept, În aceeași gamă de culori. Țineau legat cu un lanț zornăitor un motan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory nu-i includea niciodată și pe ei printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri de catifea, Sub părul lins, de briză Împletit, Culoarea rozei Își râdea de ea Și frumusețea-i tristă a-nflorit. Ea aerul ce-i Între ei Îl umple Cu patimă, lumină și suspine... Subtil de tot, că el nimic nu simte Fulger râzând, culoarea rozei pline.“ — Mă placi? — Bineînțeles, a răspuns serioasă Clara. — De ce? Păi, avem niște calități comune. Lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spre casă, lăsând lumini noi să-i pătrundă În suflet o dată cu soarele. O POEZIE TRIMISĂ DE ELEANOR LUI AMORY DUPĂ CÂȚIVA ANI „Aici, copii ai pământului, peste a apei cântare duioasă, Ce-și susură muzica, purtând a luminii povară, Ziua-nflorește ca o fiic-a surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rest, viața merge înainte, Mișu își vede de treabă, ne-am mai răcit un pic acum, de când vrea să se-nsoare cu Mariana, dar asta e bine pentru afaceri. Și într-un fel, sunt amândoi ca și copiii mei. MaxiBarul înflorește. Da era bine și dacă eram numai eu cu Mișu... Acum, când barul merge atât de bine... adică, mă rog, e iarnă, era normal să fie așa, am băgat vin fiert, Mișu face whisky non-stop, barul e aproape de liceu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
împăcându-se anulară războiul, erase and rewind, astfel încât, deși unii poeți mai orbi decât Popa începură să se dea cu capul de livezile Raiului, Popa începu să culeagă senin și nepăsător fructele pomilor fructiferi. „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”, începu să strige Contesa bătrână și grasă, în totală discordanță cu anotimpul belșugului, și Contesa cu buze roșii îi făcu observație, scăpând-o din ochi pe cea cuminte, care se repezi imediat la un măr, mușcă cu poftă, dar mărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
el nu joacă decât pe teren propriu. Ochii Sophiei alunecă dincolo de el. Rainer îi spune că trebuie să țină cont de faptul că plăcerea de‑a mângâia se transformă în plăcerea de‑a fi mângâiat. Vrei să‑ți simți trupul înflorind până la dezgust. Oare Sophie o fi simțit vreodată așa ceva? Dacă nu, atunci îi arată el cum vine asta. Sophie iese. Mi‑e silă de toate, în special astăzi, spune Anna. Când o să se întoarcă Sophie cu sandvișul cu salam de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și că pasează mingea sau că‑și driblează adversarul. Anna încearcă să zburde și ea pe lângă el, vioaie și mlădioasă, arată însă obosită, rigidă și stângace. Lumina nu e mediul propice Annei, așa cum nu e nici natura, ci artificialitatea. Acolo înflorește ea, în schimb aici nu există decât lumină primăvăratică, praf, gaze de eșapament și aer de Viena. Hans ține discursuri despre tenul Sophiei, care are întotdeauna un bronz sănătos, se vede că face mișcare în aer liber. Vântul și soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și interesante în același timp, unde se prezintă referate și poze. Plimbări de seară sub cerul înstelat, pe terenul proprietate personală sau în vecinătatea terenului proprietate personală. Ceva care să însemne un nou început, un nou boboc ce urmează să înflorească. Veșnicia înseamnă liniște - glasul efemerului, își notează cineva în jurnalul personal. Soarele și părinții care se înțeleg bine, vizite la castel, despărțiri, tristețe, dar cu un ochi care râde, fiindcă probabilitatea revederii e foarte mare, frați care te ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
liber aparatul a lucrat la negru. Gemenii ies unul lângă altul în lumina spațiului public, în care un arțar - reprezentant al multor alți arțari - tocmai își agită răutăcios frunzele și unde mai există și alți copaci, iar în curând vor înflori și florile, ca să înfrumusețeze orașul. Anna respinge orice înfrumusețare a propriei ei persoane. Se grăbește spre Hans, care sigur o așteaptă deja - nu‑i nevoie să‑și îmbunătățească aspectul exterior pentru el, fiindcă pe Hans îl interesează mai mult ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pipăie mută pe Hans, pentru care și ea reprezintă o mică ascensiune în comparație cu el însuși - oare de ce vrea să se cațere imediat pe marile piscuri fără să se fi aclimatizat mai întâi cum trebuie. Flori care au început deja să înflorească anormal de devreme se văd ca niște pete luminoase în grădină; grădinarul mai taie pe ici pe colo ca să obțină o formă perfectă. Porsche‑ul demarează, pietrișul scrâșnește sub roți și e împroșcat în toate părțile când motorul atinge turația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mașina în câte o excursie, unde vor putea s‑o învețe, cu mari eforturi, să practice un sport, ca să se bucure și ea mai mult de viață și să‑și formeze o atitudine de fond mai pozitivă. În curând vor înflori castanii, ceea ce‑i bucură pe bătrâni mai mult decât pe tineri, fiindcă tinerii au tot timpul să mai vadă castani înflorind, pe când bătrânii în curând nu‑i vor mai vedea. Băiatul se bucură mai mult decât fata, fiindcă sub castan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și ea mai mult de viață și să‑și formeze o atitudine de fond mai pozitivă. În curând vor înflori castanii, ceea ce‑i bucură pe bătrâni mai mult decât pe tineri, fiindcă tinerii au tot timpul să mai vadă castani înflorind, pe când bătrânii în curând nu‑i vor mai vedea. Băiatul se bucură mai mult decât fata, fiindcă sub castan urmează să sărute gura unei fete, pe când fata va trebui să se apere. Orașul miroase a oraș, dar e oricum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
limpede, dar încă atât de rece, încât cei trei sunt nevoiți să se înfășoare cu fularele lor moderne și exagerat de lungi. Sus se văd niște nori, parcă trasați cu compasul. Vântul aduce praf. Butucii de vie încă n‑au înflorit, lucru care se va întâmpla, după cum spune un cântec vienez, abia mai târziu și în altă parte, mai exact chiar pe malul Dunării, la vremea când dă vița‑de‑vie în floare. Atunci vor răsuna mii de viori cristaline, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
demult... ții minte că ți-am spus că din orașul meu se vede marea, nu?... demult, nu mai știu câți ani aveam, pe dealul din spatele casei noastre era o grădină de mandarini; mirosea foarte frumos, Înțelegi, și În jurul acelui parfum Înfloreau flori de canna. Eu... eu... privind marea, Îmi repetam Întruna că nu sunt bună de nimic. Oare de ce? De ce? De ce? Akemi avea pupilele atât de dilatate Încât aproape că nu mai distingeai Între iris și globul ocular. În momentul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
singuri, ne vom mulțumi să ascultăm de bunul nostru plac, fără să dăm seamă nimănui. Legea civilă, care este instituită, obligă și constrânge, în timp ce legea naturală ține de principiul necesității: una restrînge libertatea, cealaltă o face posibilă, o face să înflorească și-i permite să se manifeste deplin. Obiectivele acțiunii sunt viața, plăcerea și utilul, împletite în una și aceeași energie. Poziția antiphoniană presupune o răsturnare a valorilor: preferă natura legii pentru a face să apară libertatea... Supunerea în fața legilor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
schimbi pe tine mai curând decât să schimbi ordinea lumii, ideea va deveni formulă sub pana lui Descartes: ea triumfă deja în proiectul epicurian. Când lumea se prăbușește, când cultura veche dispare, în ceas de crepuscul, zorile se vestesc: epicurismul înflorește într-o epocă de declin. Făurirea de sine ca singur și unic răspuns la dezintegrarea unei lumi, iată ceva ce ne face să ne gândim la alte perioade ale istoriei... Inventator al unor noi posibilități de existență, creator al unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
terenuri, în special pe acela al societăților filosofice inspirate de modelele princeps: Academia platoniciană, Porticul stoic sau Grădina epicuriană... Arhitectura filosofică, sau războiul continuat cu alte mijloace! Epicurismul se răspândește foarte de timpuriu. încă din timpul vieții lui Epicur, comunitățile înfloresc mai peste tot: la Lampsakos, Mitilene, Apameea și Antiohia în Asia Mică, sau în Egipt, la Alexandria, găsim multe astfel de emanații ale Grădinii. De altfel, magistrul dispune de discipoli cărora le trimite scrisori îprintre care și cele trei păstrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
albastre , îi cântă universul A ispășit și-a încheiat demersul Din moarte s-a nălțat stârnind fiorul În veci traiește El Mântuitorul Isus e viu și n-am de ce mă teme Lumina Lui străbate peste vreme Și bucuria lui mă înflorește Cred ce mi-a spus, eu știu că mă iubește Isus e viu, și pregăteste cerul Se va sfârși cândva cu tot misterul Când vom ajunge-n țara cea de glorii Lacrimile vor deveni istorii Isus e viu, îi cânta
Isus e viu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83347_a_84672]
-
inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. În țări de gheață urgisită, Pe-același timp trăia cu el, Laponă mică, liniștită, Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an, să-și ducă renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mălai, Și tot cerul îl spălai, Doar pe plai Cât un scai Mai juca un nour mic Zgriburit și de nimic; Luai din sân tărâțe coapte! Și tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlcă obrinti, În țărână se trânti, Înflori, crăpă în șapte Nori la fel: De sub nori și câmpuri - El, Subțirel, Văruit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de șoapte, Din bici ud și din țăpoi Hăituit de Miaza Noapte. ISARLÎK Pentru mai dreapta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ud și din țăpoi Hăituit de Miaza Noapte. ISARLÎK Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann La vreo Dunăre turcească, Pe șes veșted, cu tutun, La mijloc de Rău și Bun, Pîn' la cer frîngîndu-și treapta, Trebuie să înflorească: Alba, Dreapta Isarlîk! Ruptă din coastă de soare! Cu glas galeș, de unsoare, Ce te-ajunge-așa de lin, Când un sfânt de muezin Fâlfâie, înalt, o rugă Pe fuișor, la ziua-n fugă... * - Isarlîk, inima mea, Dată-n alb, ca o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]