4,863 matches
-
nu doar o toană, nu ignoranță sau plăcere distructivă sau sfârșitul dorit de cei care au făcut totul pe dos. Presupunând că este așa. Există Încă ceea ce numim om - sau exista. Mai există calități umane. Specia noatră slabă și-a Înfrânt teama, specia noastră nebună și-a Învins caracterul criminal. Suntem animale de geniu. Era un lucru la care cugeta adeseori. În acel moment era doar o formulă. Nu Îl simțea pe deplin. — Foarte bine, unchiule. Dar nu trebuie să hotărâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aveți. - Vedeți? De altfel asta vor: unuia să-i fie teamă de celălalt. Și au reușit. Abia după două decenii de conviețuire în aceeași casă am ajuns să rostim, deschis, adevărul. Asta dovedește că omul nu-i făcut să fie înfrânt, oricât timp ar trece, și poate că asta e salvarea. Cum să distrugi un popor? Există în noi, în fiecare popor o memorie nativă a libertății, - cum s-o desființezi? Pe vremea dumneavoastră... - Pe vremea mea nimeni nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
amprenta adversității dintre Liga Musulmană, partidul de guvernământ din Pakistanul de Vest, și o alianță bengaleză în fruntea căreia se afla Liga Awami. La alegerile guvernamentalele din 1954, Liga Musulmană, care deținea puterea politică încă de la independența Pakistanului, a fost înfrântă în Pakistanul de Est de Liga Awami, condusă de șeicul Mujibur Rahmaji. Dar conducerea de la Islamabad n-a acceptat ca Pakistanul să fie condus de un guvern bengalez, pe care 1-a suspendat. Generalul Ayub Khan a preluat conducerea directă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
care i-au asigurat victoria lui Ali Bhutto în Vest și un mare succes lui Mujibur Rahman în Est, care imediat a declarat independența Bangladesh. Armata lui Yahya Khan, trimisă să suprime prin forță noul stat proclamat, a fost repede înfrântă cu ajutorul câtorva divizii indiene și obligată să se predea doar în câteva zile. Astfel, în ianuarie 1972, Mujibur Rahman a devenit primul președinte al Bangladesh, un nou stat apărut pe harta lumii. În momentul constituirii Bangladesh, eu mă aflam ambasador
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
am mai apucat această șansă, deoarece am fost degrabă trimis la pensie. 10. Odată, prin anii '80 ai secolului trecut, un înalt deținător de funcție politică înaltă în Organizația pentru Eliberarea Palestinei mi-a făcut o confesiune, după ce mă lăsasem înfrânt într-o partidă de șah cu domnia sa, într-o vilă din Predeal: "Va fi vai și amar pentru noi toți cei din Orientul Mijlociu, când palestinienii și evreii se vor înțelege, după îndelungații ani de lupte fratricide în Palestina". Deocamdată, doritorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sau încuviințate de U.R.S.S., ca urmare a supușeniei față de Moscova (slugărnicia față de aceasta constituind "temelia de nezdruncinat a socialismului"); ambasadorii U.R.S.S. erau cei care dădeau indicații ambasadorilor celorlalte state socialiste; după 1956 (când răscoala de la Budapesta a fost înfrântă și regimul sovietic instaurat în mod direct, cu tancurile), sediul Comisiei Dunării a fost mutat de la Galați la Budapesta (România trebuia să îi ajute pe "tovarășii unguri", ca să iasă din izolare) și, în fapt, s-a constituit o reală reprezentanță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
daruri regelui, făgăduieli, și chiar și o sută de călăreți valoroși care vor lupta alături de el. Lupta noastră e aceeași: știi că trupele lui Francisc tocmai l-au prins pe Ugo de Moncada, omul pe care eu însumi l-am înfrânt în fața Algerului după moartea lui Aruj? Știi că flota noastră a primit ordin să intervină dacă imperialii ar mai încerca să cucerească Marsilia? Stăpânul meu e hotărât să pecetluiască alianța cu regele Francisc și, în acest scop, va spori gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el, viața e sacră. Pentru el, orice armă e o insultă adusă vieții. — Îmi cunosc fratele. Întotdeauna s-a temut... — Dar nu s-a temut de moarte, dacă a reușit de atâtea ori să-i țină piept și s-o înfrângă, ca medic. Se teme de cruzimea oamenilor. Știu că ții foarte mult la el, dar mai știu că Valerius a evitat întotdeauna primejdia, fie ea cât de mică. Nu a riscat niciodată. Titus lăsă capul în jos. Se întunecă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noi mai curajoși decât lupii și mai puternici decât urșii, nu suntem noi stăpânii acestor păduri? V-a întristat înfrângerea de la Bedriacum... Nu uitați că soldații noștri călare au reușit să spargă liniile lui Caecina. Nu uitați că ați fost înfrânți doar pentru că Otho era nehotărât, iar generalii săi erau dezorientați - de aceea nu ați primit ordinele care puteau să vă conducă la victorie. Dinspre mulțimea de soldați se auzi un murmur asemenea unui torent care încearcă să iasă de sub pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arătă cu degetul spre soldați și spre căpetenii -, vor avea curând vești de la mine. Vor afla că eu și soldații mei credincioși am ajuns la Aquileia și Verona, iar apoi la Bedriacum. Îi voi învinge pe cei care v-au înfrânt pe câmpul de bătălie. Așadar toți ar trebui să mă urmați! Tăcu. O liniște adâncă urmă cuvintelor sale. Fantomele se retraseră în bezna nopții, risipindu-se precum ceața. — Eu vin cu tine! răsună glasul puternic al lui Arrius Varus. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius asculta cu capul plecat, închipuindu-și-l pe crainicul care făcea turul arenei în trap mărunt. Blestemă printre dinți, enervat de teatrul acela. — Vouă, romanilor, Vitellius vă oferă imensul privilegiu de a asista la lupta în care a fost înfrântă armata infamului Otho și la triumful eroicelor noastre legiuni! Dar asta a fost acum câteva luni..., bolborosi tracul, privindu-l rugător pe Valerius. Acesta îi zâmbi: — Stai liniștit... O să ne descurcăm. Prefer să lupt de unul singur împotriva unui adversar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
jos de pe cal; cu mâna stângă își apăsa umărul rănit, care îl durea îngrozior. Caecina se uită în sus, spre generalul flavienilor, și-i spuse trufaș că peste puțină vreme Flavius Valens avea să vină din Umbria și-i va înfrânge cu siguranță. Antonius Primus îl vedea pe Alienus clătinându-se, ca și cum pământul s-ar fi cutremurat. Le porunci alor săi să-l ia în primire pe Caecina Alienus și să-l trimită cât mai repede în Africa, unde avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de pe Danubius. I-a trimis mesaje lui Vespasianus... Insinuează că tu și cu mine, în graba de a obține victorii în Italia, am lăsat granițele nepăzite, expunând Imperiul invaziilor barbare. — Noroc că el a ajuns tocmai la timp ca să-i înfrângă pe daci, replică sarcastic Antonius. A trimis cumva ordine care ne privesc? — Încă o dată, ne cere să ne oprim și să-l așteptăm. Ne impune să scădem ritmul... Ar trebui să ne oprim la Verona. — Dar tu ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
peste puțină vreme îl va înfrunta pe Skorpius. Dar dacă va pierde? Atunci avea să moară cu pumnalul înfipt în inimă... Și dacă fratele său avea să fie omorât de ucigașii plătiți de Vitellius, iar armata lui avea să fie înfrântă de soldații vitellieni care împânzeau orașul? Privi nisipul, pe care câteva dansatoare presărau petale de trandafiri și unde, peste puțină vreme, el, secutor-ul Valerius, avea să-și verse sângele. Se ghemui, așteptând finalul ceremoniei preliminare, al cărei fast i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
maimuțele nu se purtară mai bine. De fapt, începură să se comporte mult mai rău. Cam la o lună de la prima lor întâlnire cu alcoolul, aparent scârbite de slabele rezultate din livadă, primatele făcură un drum la bazar, unde o înfrânseră pe femeia care vindea ilegal alcool dintr-un cărucior. Dădură gata întreaga provizie și, cât se poate de bete, mai bete decât fuseseră vreodată, reveniră în curtea familiei Chawla. — Rămâneți afară, le strigă Sampath când le văzu apropiindu-se. Rămâneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tipii de la poartă m-a ajutat să împing Fiasco-ul. Am coborât în mare viteză panta verde până în Brixton și mai departe. Dar numai după ce am ajuns sub cerul limpede al Tamisei am avut curajul să opresc și să-mi înfrâng frica. Am coborât. Am urcat jumătate din panta de la Battersea Bridge. În spatele meu, cele patru coșuri ale centralei electrice arătau în sus, semănau cu pragul unei clădiri neterminate de o amploare inimaginabilă și de o mărime înspăimântătoare. Sub mine, Tamisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câte știu eu, dovedindu-se o adevărată forță a nopții. Ca după două săptămâni să-i tragă un raid peste ocean, să smulgă fusta de pe Selina. Iisuse, e scandalos. E un scandal. Dar așa sunt și banii. Nu poți să înfrângi conspirația banilor. Nu poți decât să intri și tu în horă. Am condus-o pe Martina acasă, pe jos, după care amândoi l-am plimbat pe Shadow. Momentul de beție vrăjită se risipise și eu redevenisem ceea ce fusesem dintotdeauna, savurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înjuri? Da, am putut să mă las de înjurat. De fapt, sunt convins că nici nu va fi chiar așa de greu. Singura chestie e - și, probabil că aici ai intuit esența problemei - singura chestie e că nu pot fi înfrânt. Simțindu-mă într-o formă de invidiat, am ascultat sfatul producătorului meu și am început repetițiile cu câte doi actori: Lorne și Butch, Spunk și Caduta, Butch și Spunk - ai priceput ce vreau să spun. Dacă e să pun problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
imaginilor biblice, fie ale subconștientului uman. Considerate ca vestigii ale păgânismului, li s-au atribuit funcții protectoare, de alungare a răului și protejare a clădirilor. În această ultimă situație, imaginea monstrului nu mai reprezintă forța răului, a tenebrelor, a diavolului, înfrântă de lumină și de Cruce. Ea devine în același timp imagine pozitivă deoarece capătă valențe magice, protectoare; este cea care va alunga duhurile necurate și spiritele rele din preajma edificiilor. Este valabilă în acest caz relativitatea estetică de care vorbea Umberto
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
decât obez. Vultur-în-Zbor își stăpâni râsul. Domnul Gribb părea încântat de propriile comentarii. După cum spuneam, continuă filozoful, am descoperit că putem să determinăm durata și natura experienței unui om judecându-l după ochi. Un om pe care viața l-a înfrânt va avea ochii îngustați; opusul său, eroul cuceritor, va ține, probabil, ochii larg deschiși și mândri. Sunt încântat să văd că ai ochii atât de mari, domnule Vultur. Asta înseamnă că vom fi prieteni. Confuzie. Vultur-în-Zbor bâigui un cuvânt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un om cu experiența neîndoielnică a domnului Vultur să investigheze problema. Gribb își reveni. Da, sigur, rosti el. Doamne, Doamne, Doamne! O să fie... foarte amuzant. Vultur-în-Zbor se gândea intens: în mod cert nimeni din K nu părea să fi fost înfrânt de febra dimensiunii, iar după propria lui experiență legată de ea, dimensiunile nu-i mai invadau nici lui conștiința. Și fusese bolnav în tovărășia lui Virgil. Și-ar fi dorit din tot sufletul să știe mai multe despre Virgil. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
decât să trăiești cu frica de... asta. Eul-Vultur a încuviințat și a coborât în adâncurile minții mele, ca să-l găsească pe eul-Grimus și să-l forțeze să dezvăluie secretele Trandafirului. Nu voia, căci știa de ce le ceream, dar a fost înfrânt. Am găsit informațiile înăuntrul lui și am făcut un anumit reglaj. Apoi a fost doar o problemă de Conceptualizare. 1w5,5,12 Mai întâi eul-Vultur a desființat Subdimensiunea. Asta a fost partea cea mai ușoară. Am pus o imagine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acasă. Mă cuprinsese pe după gât și tot voia să afle de ce mi-am tuns pletele și nu mai port cercei. Încerca să-mi salte fulgarinul și să mă strângă de fund. Mă feream ca o fată mare, căutând să-mi înfrâng pornirea de a-l pocni. Mă dădeam când într-o parte, când în alta, prefăcându-mă că nu-i observ insistențele. Îi țineam și diplomatul, și sacoșa cu albitură, dând să-l sprijin cât mai bine cu umărul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frunze zburătăcite, când îmi dau seama că nu am nici o putere spre a opri, fie și pentru efemera scriere a unui cuvânt, timpul din dusul lui, când toate par că se ordonează de la sine înaintea Morții care vine, descopăr că, înfrângându-mă, Biblioteca mi-a lăsat totuși aura învingătorului. Sunt învinsul care se împărtășește din trufia învingătorului. Sunt biruitul căruia biruitorul îi transformă umilința în triumf. Vin, zi de zi, după un ritual aproape desăvârșit, spre locul înfrângerii mele, intrând supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când scriu aceste rânduri, mi-a dat și această putere de a le scrie. Ester m-a făcut să trăiesc, aproape trei ani, alături de ea minunea dragostei libere, nefirească aproape în libertatea ei. Nu m-a făcut totuși să-mi înfrâng moștenirea cu care am venit spre ea. Știam că va izbucni cândva, știam că nu eram pregătit pentru ea. Biblioteca, abia, m-a făcut liber. Fără anumite lecții, fără durități anume, fără a fi dorit așa ceva, Biblioteca mi-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]