1,615 matches
-
oprea la cîte o casă și, cum nu era nimeni, lăsa cîte o hîrtie și pleca ciudos. Cînd a trecut poarta la noi mi s-au tăiat picioarele și tremuram ca de friguri. Mă, tu ești a lui Gică? Îhî, îngîn abia auzit. Îmi tot trăgeam în jos cămeșoiul ca să nu mi se vadă intimitățile. Pînă atunci nu mă prea deranja dacă se vedeau, nu înțelegeam rostul pantalonilor, dar de "peceștor" mă temeam, ca și cum acesta s-ar fi hrănit cu așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
te-ai ridicat în picioare?! Mă ridic în picioare și plec privirea către bombeurile pantofilor. Rostesc aproape ritual: Trăiască Regele în Pace și Onor. De țară iubitor/Și apărător de țară. Dorin Robu se ridică și el. Este solemn și îngînă același refren. Oponentul stă ostentativ jos și rîde. Cabotinilor, țipă către noi. Spre surprinderea mea, Dorin Robu apucă halba de bere și o toarnă în capul republicanului. Apoi o trîntește în scăfîrlia cheală a acestuia. Destul de tare ca să se facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
măr, grădina de vis care trebuia părăsită... dar opera era gata și nu prea, încă se mai lucra la ea, încă se mai cizela, se mai șlefuia. Dumneavoastră poate o admirați, pentru că nu ați văzut ce am văzut eu atunci... îngînă señor Diaz. Este trist, aproape că plînge. Se șterge obsesiv cu o batistă pe la ochi. Dar, omule, este ceva ce eu nu am mai văzut în viața mea! Te zdruncină, te fascinează, te bulversează, te, ce mai, aproape că ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
poetului, dedicate mamei sale : O mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze, la tine tu mă chemi ; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmi de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. STIMATE CITITOR În paginile ce urmează vă voi prezenta în sumar, cele relatate de domnul colonel (r) Andreșanu Ștefan, dovedindu-se o personalitate deosebită a meleagurilor Văii Racovei, a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
-o apoi la rang de natură-mamă. Încântat de ceea ce se întâmplă cu sine, plin de fiorurile freamătului lin care trecea din ram în ram, de felurile miresmelor adormitoare (la propriu și la figurat), Astfel eu nopți întregi am mas,/ Blând îngânat de-al valurilor glas107. Misterele nopții cad asupra copilului cum cădeau aievea, dar și în vis, florile de tei, rânduri, rânduri, numai că încețoșate până la semitrezie sau chiar până la semihalucinație; culcat în fâneața sălbatecă, copilul, un rai de basme vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
zise îngerul serios. Odată el își simți capul plin de cântece. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă el îngânau cântările ce lui îi treceau prin minte. [...] iar un înger, cel mai frumos ce l-a văzut în solarul lui vis, cânta din arfă un cântec atât de cunoscut... notă cu notă el îl prezicea... Aerul cel alb rumenea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mormântul lui Aron Pumnul, unde se află versurile: Colò unde te-așteaptă toți îngerii în cor,/ Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare 153. Pe tot parcursul creației, apa sună-ncetișor, un freamăt lin trece din ram în ram, totul este Blând îngânat de-al valurilor glas.// Un bucium cântă tainic cu dulceață,/ Sunând din ce în ce tot mai aproape 154... De altfel, în noianul intuițiilor poetice, totul prinde glas: uraganul, tunetul, valul, buciumul, cornul, izvorul, râul, clopotul, vântul, albinele, undele, Orfeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
face cuvenita distincție între muzicalitatea în sine a versului și invocarea expresă a unor sonorități melodice 181. În Povestea teiului, partea cea mai interesantă nu vine atât din conținut, cât din participarea lectorului la sunetele create și la sugestia trimiterilor: Îngânat de glas de ape/ Cânt-un corn cu-nduioșare/ Tot mai tare și mai tare,/ Mai aproape, mai aproape 182. Ștefan Cazimir descrie sunetele ca impalpabile genii aeriene [...], care se apropie și se îndepărtează, se nasc și mor, acoperind în scurta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sus Se repeziră plini de ură La cel care credea-n Iisus. Dar în aceeași clipă, iată, Ca-ntr-o lumină orbitoare Cu fruntea-n roze-ncununată Iisus în fața lor răsare. Surâzător Mântuitorul Tinzându-și brațele-amândouă Spre cei ce pregăteau omorul Îngână dulce: pace vouă! Drumeții-ngălbeniți ca ceara Cuțitele scăpă din mână Și păcătoșii - ngenunchiară Culcându-și frunțile-n țărână. Și-n timp ce câteși-trei se-nchină Cu lacrimile râu pe față, Iisus în para de lumină Se mistuia-n văzduh
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Mama De Mihai Eminescu O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
chipiu roșu, a dat semnalul... Un șuierat prelung și, locomotiva pufni de câteva ori înecând cu un nor de aburi peronul. Cineva din mulțime cu ochii țintă la vagonul pe care scria, mare, cu cretă albă... IAȘI-MOLDOVA, începu timid să îngâne, cu glas tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal la cruce...”, după el luându-se și alții, și alții.. și alții. A fost ceva cu totul neașteptat.. A fost ceva cu totul copleșitor. Și, toți cei din vagon și-au
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Luna argintie se ridică de dincolo de brazi, crescând lin și rece.. pe cer. „ - Răsare luna !”, murmură Ichim-juristul, cu ușurare, parcă, în suflet. Tudosă, teologul, cuprins de dor, de jale... prinse a îngâna cu glas tremurat, ca pentru sine, numai, un cântecel drag inimii lui. Apoi, trecu pe cuvinte... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce... De-ar fi Moldova’...”, trezind curiozitatea celorlalți. Cânta frumos Tudosă, tare frumos cânta.. ca o rugăciune
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Spune amarul unei vieți îndurate.. spune nădejdile neîmplinite.. spune focul dorințelor care-l mistuie. Fruntea când i se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă la gândul zilelor mai grele si mai rele. Buzele sale zdrobite de patul armei, îngânând ceva, numai de el știut, care-i stoarce sufletul... Brațele vânjoase, pieptul gol, mușchii tari și sângele ce-i bate vioi în vine, arată puterea, energia și sănătatea unui întreg popor, care trăiește în el, și care va trăi după
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
i larg, cinic și perfid, parcă ar fi spus.. „Și, ăsta-i, doar începutul.!” De lângă el, Ana Pauker, cu un zâmbet enigmatic și viclean, ne-a amintit de colegul nostru.. Florin Constantinescu. O ură neputincioasă îmi năpădi sufletul. Cineva a îngânat cu glas tremurat... „De-ar fi Moldova’n..”, apoi, încă unul, și încă unul.. și, toți ne-am pomenit murmurând, cântecul în surdină, cu o durere în suflet infinită... ca o rugăciune... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rup bucăți din mine... În urechi îmi răsuna tropot de pași, în sus și-n jos... În spate, o cortină care se îndepărta... cădea pentru totdeauna. Plecam, ca izgonit din ultima casă. Deodată mă pomenii cu ochii porniți pe lacrimi, îngânând cântecul seminariștilor, cântecelul nostru de suflet. „De-ar fi Moldova’n deal la cruce..!”. Cântecul cu care am înfruntat pribegia... Prin care ne strigam durerea... plânsul inimii omenești pe care o sfâșia nefericirea... dorurile de casă, de școală... de Moldova
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
anul 1948, an în care învățământul românesc avea să cunoască o derutantă cotitură. Una rusească. S au întors în clasa lor și elevii din clasa a opta, cei care reușiseră să termine școala. După clipe lungi și apăsătoare, „Cineva a îngânat cu glas tremurat...” De-ar fi Moldova”..., apoi, încă unul, și încă unul... si toți ne-am pomenit murmurând cântecul în surdină, cu o durere în suflet infinită... ca o rugăciune... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce!”...și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu voi reuși să fiu nemuritor, ce voi face? Nu pot muri. Eu nu voi muri niciodată definitiv. Dezolare Mă obsedează funebru frunzele căzute, cuiburile pustii, păsările care-și iau zborul pentru a pleca. Dezolarea îmi pătrunde fiecare fibră. Aia îngână adesea un cântec în care toamna e preludiul efemerității existenței: De ce codre mi te pleci fără ploaie, fără vânt, cu crengile la pământ? Și de ce nu m-aș pleca dacă trece vremea mea? Scade ziua, noaptea crește și frunzișul mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în diferite împrejurări, această slăbiciune m-a salvat. Fragilitatea asta de acum mă va ajuta să mă mântui, chiar dacă nu reușesc să-mi închipui cum se va petrece realmente acest lucru. Gelozie Acum câteva seri am surprins-o pe Aia îngânând un cântec pe întuneric. Era așezată pe o piatră în fața colibei ei și se adresa unui necunoscut, jurându-i dragoste. Nu mă vedea și nu știa că am să vin. Nu pot spune cât de crunt m-a lovit sentimentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă aflu. N-aș fi putut niciodată să-mi închipui că o să ajung în halul ăsta de neputință. Cred că, pentru a atinge finalul dorit, va trebui să sufăr și alte metamorfoze. Nepăsătoare la umorile mele schimbătoare, Aia cântă ceva, îngânându-se cu o melodie suavă. E același cântec ce induce somnul copiilor în fașă. Melodia asta reușește să-mi aducă tihna. Metamorfoză Într-o seară am provocat compasiunea localnicilor, povestindu-le emoționat tot procesul metamorfozei ce a făcut din Arachne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în stoluri rândunele Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecând. Și se duc ca clipele, Scuturând aripele Și mă lasă răvășit, Pustiit și amorțit Doar cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai cu el. Muzica versurilor simple e în discordanță cu anxietatea frustrărilor mele. Trupul slăbit pare că se eliberează, împins de această dematerializare a naturii. E o senzație dureroasă și în același timp consolatoare. Stergerea numelui Cotta m-a înștiințat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ș.m.a. De unde vine denumirea de ursari? Se poate avansa ideea că rromii talentați la muzică erau solicitați de dresori (circari) pentru a realiza dresajul urșilor. Astfel, puiul de urs adus din sălbăticie era pus cu picioarele pe jăratec În timp ce muzicantul Îngâna o melodie la un instrument. După un timp jăratecul era Îndepărtat, rămânând doar muzicantul cu melodia, care declanșa mișcarea ursului ca și cum ar fi fost tot pe jăratec. După ce se realiza dresajul, circarul și lăutarul dădeau mici reprezentații prin diferite localități
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
respinge obiecția de retorism și declamatoriu adusă poeziei lui Goga, demonstrând persuasiv că fondul grav al versurilor cereau cu necesitate o asemenea tonalitate: „E un Horia poet care știe că istoria și revoluțiile țărănești se buciumă din tulnic, nu se îngână cu cavalul.”2 Scriitori contemporani Ca și în cazul lui Eminescu, Vladimir Streinu ar fi putut cristaliza o carte despre cel mai mare poet român al secolului XX, Tudor Arghezi, dacă ar fi avut prilejul să-și strângă laolaltă studiile
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
treacătul său, mă gândesc la zilele însorite petrecute acolo, pe țărmuri îndepărtate ale Sud-Estului Asiei și Oceaniei. Mii de gânduri mă împresoară în extazul amurgului, când întreaga natură se acoperă cu o haină fantastică; mii de visuri vin de mă îngână cu-ale lor poetice ademeniri, și printre gânduri și printre visuri țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce mă cheamă la sânul ei. Și deodată ideile se aștern pe hârtie, fără nici un efort. Scriu sub o lumină
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zori 494. Până revenim la țărm, ploaia a Încetat, dar soarele nu a mai revenit. A Început să se Însereze și Milford Sound Își Îmbracă haina fumurie, umbrele vârfurilor zdrențuite se profilează fantomatic În apa mării. Este ora când se Îngână ziua cu noaptea, realitatea cu fantezia.... Mașina noastră demară În viteză pe șosea asfaltată și porni grăbit pe drumul de Întoarcere, 300 de kilometri până la Queenstown, pe lângă locurile deja cunoscute: salba lacurilor glaciare din South Island, dintre care Te Anau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ei. După aceea, se pune la loc partea de sus a urnei, care e lipită de partea de jos cu rășină și cu lut. Deasupra urnei preoteasa mișcă Încoace și Încolo o bucată de lemn fumegând și În același timp Îngână un cântec din silabe fără Înțeles. Rostul e să Împiedice sufletele celor de față să intre În urna unde se află mortul”583. Întrucât nici pe lună plină și nici puțin timp Înainte de luna nouă nu se fac Înmormântări, urna
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]