1,496 matches
-
că sunteți un fericit tată al... unui băiat frumos și bine dezvoltat! Vă aștept să-i vedeți pe cei doi eroi. Cu un munte de fericire În suflet, Gruia a răspuns: ― Vă mulțumesc, domnule doctor, pentru o asemenea veste. Cu Îngăduința dumneavoastră, voi veni Îndată... În timp ce a pornit pe culoarul primului etaj, a auzit Întrebarea: ― Pe cine căutați? ― Pe domnul doctor Suiedeal. ― Veniți pe aici - l-a condus femeia care i-a aținut calea. A bătut cu discreție În ușa În fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de treburi, iar tu să mergi În clinică, unde sunt destule de făcut. Până la prânz, e suficientă vreme” - l-a sfătuit gândul de veghe. “Întâmplarea face să ai dreptate, prietene. Îți voi urma sfatul” - a răspuns Gruia. ― Domnule profesor, cu Îngăduința dumneavoastră - până la prânz, când voi merge la Maria la Maternitate - voi rămâne În clinică, unde am de pus la punct niște treburi. ― Tu hotărăști. ― Vă mulțumesc, domnule profesor. A intrat În saloanele unde - pe baza noilor date de laborator și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ți-au dat de le acorzi atâta atenție? „Povestește-i Întâmplarea de la Pomârla, cu nevasta bătrânului. Cea cu <vătămăturaă. Numai să nu pomenești de verighete, că te-ai ars!” - l-a sfătuit gândul de veghe. ― Povestea e mai lungă. Cu Îngăduința dumneavoastră, am să v-o prezint. ― Să auzim: Gruia a povestit sintetic acea Întâmplare dramatică și că cel operat de el acum două săptămâni - cu o afecțiune gravă - nu este altul decât soțul acelei țigănci cu „vătămătura” de atunci... „Amice
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
permis să-i spun că „obiectul” l-am predat la Miliție, pentru cercetări. Privind ora impusă de individ, am Îndrăznit să spun că mâine, până la ora zece, eu am curs cu studenții, iar dumneavoastră - mi-am luat de la sine putere Îngăduința să spun că aveți o intervenție chirurgicală deosebită și... ― Și? ― I-am cerut să mă sune după ora zece, când mă Întorc de la curs. Întrebarea este dacă eu am procedat bine amânând Întrevederea. De fapt, rupându-i cerbicia cu care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cred și eu. ― Sper să nu vă cer prea mult dacă vă rog ca după discuția cu securistul să mi comunicați și mie ora la care trebuie să fim prezenți la el... ― Nu Încape nici o Îndoială, domnule profesor. ― Atunci, cu Îngăduința dumneavoastră, voi pleca la treburile mele. La revedere, domnule director. ― La revedere, domnule profesor... ... A doua zi, Îndată după ora zece, a sunat telefonul din cabinetul directorului. A răspuns secretara. ― Alo! La telefon colonelul Zdup. Directorul a venit de la școală
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
reflectarea celor spuse de mine. Eu nu m-am gândit să fac filozofie sau poezie, ci doar să mi exprim o scuză pentru că nu l-am numit pe cel de al treilea erou”... ― Care-i eroul necunoscut? Îl bănuiești? ― Cu Îngăduința dumneavoastră, aș Îndrăzni să afirm că ați făcut atâția ani de război și... ― Câți nu au făcut războiul de la capăt la sfârșit și nu au ajuns eroi? ― Da. Dar dumneavoastră ați salvat atâtea vieți și pentru cei care au revăzut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
urmări și vei nota dacă În evoluție au intervenit situații deosebite. Importante sunt concluziile privind acest caz. Sper să finalizezi lucrarea la nivelul necesar. Sâmbătă ne rezervăm două ore pentru a discuta lucrarea ta. ― Am Înțeles, domnule profesor. Acuma - cu Îngăduința dumneavoastră - aș vrea să vă spun că adineauri, la intrarea În spital, m-a Întâmpinat piranda... ― Ooo! Da, știu că te-a Îndrăgit! ― Ne-a Îndrăgit pe amândoi, domnule profesor. Până să mi spună scopul pentru care m-a așteptat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gazde, care tocmai intra cu două străchini cât o lume pline cu brânzoaice. ― Ei, da! Așa parcă mai vii de-acasă, soro - a apreciat momentul Petrică. ― Acum, după ce am ascultat povestea și ne-am omenit cum se cuvine, vă cerem Îngăduința ca să plecăm acasă, fiindcă mâine Despina și cu Gruia participă la o intervenție chirurgicală grea - a cerut voie Nicu. ― Când interesele nației o cer, noi nu ne putem Împotrivi - a răspuns Petrică, cu oarecare avânt actoricesc. ― Numai să-l rugăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l să repete Întrebarea” - l-a sfătuit gândul de veghe. Gruia a privit la profesorul Hliboceanu, făcându-l să Înțeleagă că Întrebarea pusă nu este destul de limpede. Din atitudinea profesorului, a Înțeles că e mai bine să ceară detalii. ― Cer Îngăduința domnului rector să-l rog pe domnul profesor să repete Întrebarea. ― Ați auzit, domnule profesor. Reformulați Întrebarea, dar mai la obiect, vă rog.. Între timp, Gruia Își făcuse un plan de răspuns deja, Încât În momentul repetării Întrebării el era
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
neprețuit coleg și prieten de nădejde, însumând optzeci de ani această prietenie și colegialitate! în momentul de față, când colegul Vasile Balosin din Călienii Vrancei se afla în stare de orbire de peste doi ani și vădit neputincios, doar eu, cu îngăduința Celui de Sus mai țin un pic umbră pământului. Încă un motiv în plus ce m-a determinat să grăbesc apariția acestui volum și să-l ofer posibililor mei cititori. Nu am cuvinte de mulțumire față de Creator, că mă păstrează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
merita să se împărtășească nu numai cei de astăzi... am avut curiozitatea să aflu în ce măsură cartea se găsește în principalele biblioteci publice bucureștene (adresele le găsiți alăturat consemnate de către funcționarii serviciilor de completarea colecțiilor din fiecare instituție în parte). Cu îngăduința dvs. centralizez rezultatele: Prin „depozitul legal” editura avea obligația să remită Bibliotecii Naționale un număr de exemplare din fiecare vol., urmând ca aceasta să trimită o parte din exemplare și Bibliotecii Academiei Române. La momentul actual ambele biblioteci au la raft
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
După puțin timp, tatăl adoptiv, îmbolnăvit de odorul adoptat, trece în lumea umbrelor, liniștindu-se... Tânărul nostru revine în casa copilăriei lui, lângă mama rămasă sigură, care, din stăpână pe casa și rostul ei până acum, devine tolerată cu oarecare îngăduință de intrușii din viața ei. Un timp fiul încearcă să facă ceva, nu reușește și din nou cale întoarsă spre vest, cu nădejdea că și mama adoptivă nu va mai trăi mult și se va înstăpâni el ca proprietar al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
alte pretenții pentru că logic și legic îmi va fi greu să-mi mai asum o nouă răspundere. M-aș mulțumi dacă cele aproape o mie de pagini realizate vor rezista timpului și exigenței posibililor cititori. Mulțumesc viitorilor mei cititori pentru îngăduința ce vor arăta față de genul meu de scriere, în care n-am inventat nimic, ci am căutat să înfățișez cu sinceritate ceea ce am simțit cu adevărat în diferitele momente ale unei vieți zbuciumate, ca și epoca în care am fost
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prietenie. Aparent, relațiile lor erau decretate ca fiind reașezate pe făgașul normalului. Olga nu putu să suporte mult timp această stare de lucruri dar, pentru a masca abil situația, găsi o soluție de moment. Pe căi ocolite, solicită conducerii secției îngăduința de a lucra în schimburi diferite de cele în care lucra Ina. În acest fel, întâlnirile lor erau ocazionale și nu aveau nici durata și nici substanța dialogurilor de altă dată. Ina se arătă contrariată. Nu găsea rădăcinile acestei schimbări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
motivă că un portar trebuie să se arunce după minge în orice situație, ca mingea să nu intre pe spațiul porții. N-am primit nici un gol, mami, se lăudă el. Era firesc să se murdărească puțin! Ina îl privi cu îngăduință și-l trimise la baie. Se făcuse târziu. Seara se depărtase mult de lumina zilei. Ina aștepta ca din clipă în clipă să apară soțul ei, deși știa că întârzierea sa este motivată de recepția noului ansamblu de locuințe din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la capăt pe nici una, dar trebuie să Învăț asiduu, prin autosugestie, dacă e nevoie, și trebuie să Înțeleg că iubesc și nu sunt iubită, că sufăr, că nu pot cere psihicului meu să se ocupe exclusiv de carte. Am multă Îngăduință față de propria mea ființă, nu-i cer imposibilul, iar rezultatele nu au Întârziat să se arate prin notele foarte bune pe care le-am obținut. Visez, visez mereu... Ziua, În orice cântec fredonat de oricine, te văd pe tine, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oglinzii se tulburară, umerii lui căzură, carnea obosi pe oasele uscate, iar părul se cerni, nemaiîntorcând lumina. Iar de pe chipul ei mica felină se trase, alene, într-un ungher. Dar, pentru clipa în care se recunoscuseră, Rada îl privi fără îngăduință : — Cine ți-a băgat în cap aiureala asta cu drogații ? — Și dacă nu erau drogați, răspunse el, cât părul nu-i albise încă de tot și venele de pe brațe nu se dezumflaseră, ce căutau în Piața Universității ? De ce n-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt toți niște labagii, explică, tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit de îngăduința coapselor ei. Da’ și ăștia, continuă Marchiza, sunt de două feluri. Bețivi veseli și bețivi triști. ăia veseli fac numai dandanale, nu stau o clipă locului, se-mpleticesc și cad, sparg toate-n jur, îi apucă dorul de coțăială, tre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca pe o semilună, de la bărbia dublată până la mărul lui Adam, de la părul rărit în creștetul capului, căzând peste urechile clăpăuge. Se frecă îndelung cu săpun, își ascunse fața în căușul palmelor, dar pielea nu i se netezi. Zâmbi cu îngăduință, iar cel din oglindă nu se lăsă mai prejos. Începuseră să se împrietenească, fără ca asta să le îmbunătățească starea de spirit. Și de aceea întâmpinară cu aceeași neliniște bătăile în ușă. Ce-i, pomponel, ți-e rău ? îl dădăci maică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dunării. Cronicarul bizantin Zonaras arată că, după înfrângerea pecenegilor, sub Alexie Comnenul, ei au fost colonizați în Meglen, românii de pe valea Vardarului fiind urmașii acelor colonizați. Trecerea altor pecenegi dincolo de Carpați s-a făcut prin infiltrări în pădurile secuimii, fără îngăduința regatului ungar, care nu stăpânea încă Ardealul și fără un statut precis al lor-ei își au pădurea lor comună cu a românilor ("silva blacorum et bissenorum"). Această pădure, consideră Iorga, nu putea fi decât pe versantul ardelean al Carpaților Răsăriteni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de prin schiturile de lemn, menționați înainte de anul 1000. Pe acești stareți-episcopi (vlădici) nu-i puteau așeza cumanii, pe atunci încă păgâni. Ei proveneau dintr-o evoluție organică a populației locale, însă dăinuirea lor era cu neputință fără ocrotirea și îngăduința căpeteniei turanice. Episcopul, de orice caracter ar fi fost, presupunea și pe conducătorul politic (voievodul) și ceata sa militară. Stăpânirea turanică (cumană) nu-l putea înlătura, hoarda neavând un caracter așezat și mulțumindu-se cu dijma și darurile localnicilor (autohtonilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor real era cu siguranță mai mare, dat fiind că, de pildă, slugile boierești erau mai numeroase decât ne lasă să înțelegem catagrafiile. În curțile boierești de la orașe se pătrundea foarte greu și era și mai greu să se obțină îngăduința de a le catagrafia „fără scăpări din videre”. La cele de mai sus se cuvine să adăugam faptul că între stările nesupuse dărilor n-au fost incluși slujbașii și boierii. Deși numărul acestora din urmă era relativ mic (3.323
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
băieții și fetele, și în care aparențele sunt menținute cu sfințenie, nu îi fac să trăiască "peripeții romantice pline de neprevăzut prin parc și prin bătrânul conac". Peripeții pe care bunica fetei, o femeie scorțoasă, le privește fără pic de îngăduință... Jocul flirtului: necuviințe cuviincioase Prin urmare, cu toate că rămâne încă destul de strânsă, menghina convențiilor, interdicțiilor și conveniențelor care apăsa asupra tinerilor se relaxase întrucâtva. În mecanismele mașinăriei sociale începe să se simtă un oarecare joc. Nu prea accentuat, însă de ajuns
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se apuce de făcut dulcețuri și de pus murături? În perioada Belle Époque, seducătoarea face parte din rândul acelor femei moderne care se înfățișează "la fel de originale ca însăși Eva, cu totul altfel decât în veacurile precedente, spulberând fără pic de îngăduință repere străvechi". Bărbații se simt în fața lor cu atât mai neliniștiți și mai descumpăniți cu cât se consideră pe ei înșiși ca fiind întruchipări ale "vechiului Adam", deposedați din ce în ce mai mult de puterea și de identitatea lor de către o societate care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
poemul La Marraine des poilus (Zâna bună a ostașilor) al lui A. Leclerc: Îți știu doar numele: halal de-așa știință; Habar n-am de ești blondă ori roșcată Ori brună, și de ți-e ochiul dulce și plin de-ngăduință. Poate că ești bunică și te gândești acum, Când fruntea-ți împresoară șuvițe argintii, Privind în urmă la al vieții-drum, La propriii tăi nepoți, la propriii tăi copii. Dar ce mai contează, când, la urma urmei, pentru ostaș în primul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]