10,200 matches
-
lumină topită. Vremea era totuși răcoroasă. Era duminică și trebuia să merg la circ. Pe drum, am văzut cum gerul a pus streșinilor caselor ghirlande de cristaluri. Am pășit emoționată sub cupola circului. Mai întâi, a fost prezentat leul care înghițea flăcări succesiv, traversând mai multe inele aprinse. A urmat apoi un pinguin care citea o poveste. De fapt, el spunea povestea pe de rost, prefăcându-se numai că o citește. Mi-am dat seama că o citește cu adevărat, fiindcă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Să zicem prin anul 1849. M-am opus cu înverșunare. Mărturisesc cinstit: mi-era frică. Dar ideea nu-mi da pace. În cele din urmă, m-a convins. Și pentru a-mi spori curajul, mi-a dat o pilulă. Am înghițit-o și, devenind imediat invizibilă, am încălecat pe idee și am pornit în trecut. Grijulie, am luat cu mine cartea ,,Amintiri din copilărie”, să-mi țină de urât. În câteva secunde am ajuns. Dar totul în fața mea se prezenta foarte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
amurg de primăvară a fost ca o înflorire de trandafiri. (M. Sadoveanu - Vine primăvara) Primăvara Bălțile și lacurile își primesc cele dintâi oaspeții lor. Sunt rațele sălbatice. Acum rațele sunt slabe și istovite, dar lacul e bogat în pește. Lacome, înghit la iuțeală peștișorii nepricepuți care înoată pe lângă ciocul lor. Trebuie să prindă puteri, pentru că primăvara asta vor scoate pui. Și când dintre uscăturile de stuf și de papură vor ieși noii lăstari, puișorii vor fi cât o gâgâlice. Atunci se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
desprinde, legănându-se pe o aripă nevăzută. Se culcă leneșă pe pământ aspru, în așteptarea celor dintâi balerini ai văzduhului, fulgii. Zarea se înseninează și ultima rază se soare scaldă trupul gălbui al frunzei în mierea dulce a asfințitului. Cerul înghite ultimele corăbii ale călătoarelor. Porumbeii par niște ceșcuțe de porțelan pe farfurioare albe. S-au dus berzele, rândunelele... S-a dus septembrie, măturând stolurile de frunze de pe mormântul uitat. Octombrie își arde torțele arămii în valuri nesfârșite. Copacii au început
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o ia În nume de rău. Domnul Horacsek Îi repară bicicleta pe gratis. Domnul Micu Îi pingelește pantofii, doar pe cei de serviciu, la jumătate preț. Toți Îl iubesc. N-a spus domnul Zegrea că ce izolare cumplită i-ar Înghiți pe toți, dacă n-ar fi el, postașul? Dumneavoastră, domnule Gheretă, sunteți un vaccin contra singurătății. Credeți-mă când spun asta, pentru că mă pricep la medicamente! Îl crede. Noroc că Îi place meseria. Tratează scrisorile cu o grijă deosebită. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
febră. Peste două zile va merge din nou la vitrinele ei. Stinse lumina și ieși În vârful picioarelor. Nu-și dorea altceva decât să ajungă acasă. Acasă la ea. Își puse gluga și trase fermoarul jachetei până sub bărbie. Zăpada Înghițise orașul cu case și oameni cu tot. Lumina lină a unei bruște Înseninări cădea peste această schiță a neantului. Din Petru mai rămăsese doar o arsură pe care o simțea În adâncul ei, difuză ca un chin sau o aducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
à toi-même.” Din nou vocea bătrânelului: Sabina, tu ești? Ce bine te aud acum Sabina, fetița mea... Izbucni În plâns. Scăpă receptorul. Deschise ușa. Ieși clătinându-se. În receptor se auzea o voce de femeie. Se auzi, pentru că fu repede Înghițită de foșnetul oceanului. Telefonistele se Înghesuiau la geam ca să-l vadă și ele pe omul care a vorbit cu Canada. Milă, curiozitate, invidie. Petru, Întors și el spre bătrân, simțea În ceafă răsuflarea fierbinte a Simonei. Bătrânul venea spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
auzeau claxoane de mașini, strigăte, aplauze, fluierături. Deasupra lor, suverană, sirena poliției. Era ora trei. 34. Digoxin, miofilin, furosemid. Cu ele ajungi și În Australia. Zegrea exagera de bună seamă. Un farmacist trebuie să-și vândă medicamentele. El Însă le Înghițea pentru că altminteri risca să nu ajungă nici măcar În piață ori În parc. Trăind cu teama unui sfârșit brutal, Își făcuse ordine și În viață și În lucruri. Nu avea nici o datorie, făcea zilnic duș și Își Îmbrăca cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
după moarte ar avea ceva neplăceri din pricina asta, În caz că hoții nu s-ar fi mulțumit cu cimitirul evreiesc, cu osebire profanat pentru bogăția adesea Închipuită a morților săi. Încrezător În steaua care Îl va veghea și În viața de apoi, Înghiți ultimele picături de coniac rămase pe fundul paharului burtos, nu Înainte de a cere lui Dumnezeu, conform tradiției strămoșești, iertarea păcatelor lui Eustațiu Măran, fost sufleor la teatru și fost client de-al său, apoi se Îndreptă spre ieșire, fericit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puțin o strălucire lacomă În ochi În timp ce mănâncă. Ambițioasă. Devorează tot. Chiar și bărbații. Pe Grațian Îl cunosc și eu. Adoră celebritățile. De orice calibru. Are totuși umor și e cultivată. A căutat mereu prietenia Sabinei: degeaba. Sabina nu o Înghițea. O snoabă, zicea ea. Nu știam ce să spun. Klaus nu mă scăpă din priviri. Îi părea rău după Werner și că trebuia să meargă fără mine. Am ieșit În stradă. Mașina lui Klaus era parcată În Piața Fânului. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi trebui să o arate unui dentist și Își spuse: cel din Întuneric sunt eu, Petru Șendrean, am frisoane și, după toate probabilitățile, halucinații. Scoase sticla cu lapte din frigider, Își turnă câteva picături Într-o cană smălțuită, cât să Înghită o aspirină, și se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar al lucrurilor pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
băii: În vana orbitor de albă un bărbat tânăr Își spăla sexul. Nu se simți câtuși de puțin tentată să pipăie fantoma care Îi zâmbea confuz de sub duș și nici să-i adreseze vreun cuvânt. Se Întoarse În camera ei Înghițindu-și plânsul. În adâncul ei, spaima, mânia și ura strangulau sunetul pur, inconfundabil al conviețuirii cu himera... Pășea Înainte Îngândurat. Uitase de ea. Vru să-l strige, dar renunță, fascinată de urma Întunecată a pașilor săi. Dacă aceste urme ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viu. Grija cu care și-o spăla În fiecare seară Înainte de culcare părea astfel răsplătită. Atâta doar că, din cauza bolii, orele sale de culcare erau tot mai greu de prevăzut. Simțindu-se privit se opri jenat. De emoție, uită să Înghită și Începu să tușească. Atunci se așeză lângă el și Îl cuprinse de după umeri. Îl strângea atât cât să nu-i Îngreuneze respirația. Tusea Începea să se calmeze, nu și tremurul accentuat al mâinii drepte care prelungea spasmul trupului precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se făcu un gol În care cădea de la Înălțime același cuvânt: Viena, Viena. Îngroșa conturul țării sufocând astfel viața ce pulsa Înăuntrul ei. El Însuși se Învârtea În golul propriei sale memorii ca Într-o gaură neagră gata să Îl Înghită pentru totdeauna. Îl cuprinse un soi de amețeală. Creionul Îi alunecă Într-o parte și, printr-o Întâmplare, se opri În orificiul din centrul concav al parabolei. Rămase acolo sleit de puteri. Așa Îl găsi Marta: cu ochii larg deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca oricând, găsise șase plicuri. Unul venea din străinătate și era pentru Flavius-Tiberius. Mesajele erau aceleași de ani de zile, urări de bine și sănătate În care nu mai credea nimeni, dar le acceptau totuși cu Încrederea cu care unii Înghit tabletele de aspirină care i-ar pune, chipurile, la adăpost de accidente vasculare. Nu doar textele erau aceleași, ci și vederile, cumpărate cândva la un preț avantajos, pentru o viață Întreagă. Erau tot mai Îngălbenite și cu culorile tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale, sau, după mai mult timp, căzând într-una din acele perioade de nemișcare inexpresivă cauzate de epuizarea emoțională. Totuși n-am găsit nimic. Nici o fotografie. Nici o hârtie. Nici o scrisoare. Toate spațiile accesibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nisip. Potrivit ghidului turistic, grecii antici au defrișat majoritatea copacilor ce creșteau inițial în insule și i-au înlocuit cu măslini. Însă aceștia nu au rădăcini destul de mari ca să fixeze pământul de pe pante, așa că tot acel sol mănos a fost înghițit de mare sau s-a transformat în praf, iar acum insulele nu sunt decât niște cocoașe de oase pietroase, cu petice de iarbă maronie ici-colo și șopârle. Naxos e frumoasă, dar nu tocmai verde. Nu acum, în orice caz. Chelnerița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Richardson tot timpul, nu numai atunci când mi se părea necesar. Așa că socializam. În fața mea, noul meu prieten-epavă mușcă din mijlocul unui alt triunghi de sendviș cu șuncă și muștar, făcând cu mâna liberă o mișcare circulară care însemna stai așa: înghit și apoi vorbesc. Înghiți. — Peninii sunt de vină, repetă el. Dealurile-s prea înalte. Cerul e prea jos. Am încuviințat. — Oamenii sunt prinși la mijloc. Între drum și cer. Înainte să întoarcă ochii spre mine, mai luă o gură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
numai atunci când mi se părea necesar. Așa că socializam. În fața mea, noul meu prieten-epavă mușcă din mijlocul unui alt triunghi de sendviș cu șuncă și muștar, făcând cu mâna liberă o mișcare circulară care însemna stai așa: înghit și apoi vorbesc. Înghiți. — Peninii sunt de vină, repetă el. Dealurile-s prea înalte. Cerul e prea jos. Am încuviințat. — Oamenii sunt prinși la mijloc. Între drum și cer. Înainte să întoarcă ochii spre mine, mai luă o gură din sendviș. Se petrec multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la 2 trebuie să-mi iau pastilele pentru ochi. Uit mereu. Ați putea să-mi faceți o favoare și să-mi amintiți? Am scos mobilul din buzunar și am aruncat o privire la ecran: 13.32. — Nici o problemă, am zis, înghițind din nou pentru a scăpat de gustul din gură. Angajatorul dumneavoastră... lucrați cumva pentru Trey Fidorous? — Aaa! Marele doctor Fidorous. Nu, mă tem că nu. Deși ați putea spune că el a pus bazele școlii și că angajatorul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pot să vadă la kilometri distanță și văd atât de multe și-n feluri în care alți oameni n-au mai văzut până atunci. Trec peste profunzimi atât de mari, jos jos jos mai jos, iar unii dintre ei sunt înghițiți. Ceva țâșnește din gândurile lor dinăuntrul propriilor capete, prin actul însuși privirii și-al gândirii - pentru că adâncul albastru se află și acolo, înăuntru, înțelegeți? Și-i înghite. Lăsă ecoul cuvintelor sale să se stingă, cu mâinile tremurând și strângându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atât de mari, jos jos jos mai jos, iar unii dintre ei sunt înghițiți. Ceva țâșnește din gândurile lor dinăuntrul propriilor capete, prin actul însuși privirii și-al gândirii - pentru că adâncul albastru se află și acolo, înăuntru, înțelegeți? Și-i înghite. Lăsă ecoul cuvintelor sale să se stingă, cu mâinile tremurând și strângându-și genunchii. Cât mai e până să-mi iau pastilele? Ascultați, am spus, îmi cer scuze că întreb. Dacă e prea mult să discutăm despre toate astea... Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
treaz. Cine urmează ce urmează ce va fi luat acum? Până la capăt, existând în casa aceea. A fost... Măruntaiele mi s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de salivă, nu însă și vomă. Am înghițit, am icnit, am înghițit din nou. Nimeni tăcu și privi, cu fața-i asudată numai obraji scobiți și oase ascuțite în spatele ochelarilor. Își șterse lacrimile. — Iisuse, am spus, ștergându-mă la gură cu mâneca. Iisuse, îmi pare rău. — Da, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
urmează ce va fi luat acum? Până la capăt, existând în casa aceea. A fost... Măruntaiele mi s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de salivă, nu însă și vomă. Am înghițit, am icnit, am înghițit din nou. Nimeni tăcu și privi, cu fața-i asudată numai obraji scobiți și oase ascuțite în spatele ochelarilor. Își șterse lacrimile. — Iisuse, am spus, ștergându-mă la gură cu mâneca. Iisuse, îmi pare rău. — Da, zise Nimeni. Curând trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi lacrimile de pe față. — Angajatorul meu e un om de știință, ți-am spus asta, nu? Domnul Nimeni stătea lângă scaunul său, cu ochelarii din nou pe nas. Avea geanta de piele deschisă și era întors cu spatele, pentru a înghiți tablete dintr-un flacon mic, de plastic. — Chimicale, zise el, punând capacul flaconului și lăsându-l să cadă înapoi în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]