1,399 matches
-
să plec la via care mă făcuse elev la normală și acum singura mea dorință era să mă îndrept spre ea. Mama mă îmbie cu ce avea mai bun în casă, dar nici mâncarea nu mai intra în mine. Câteva înghițituri în silă și o iau spre locul meu, hotărât să răstorn și pământul numai să nu mai pot gândi la situația disperată în care mă aflam! Ajunsesem de la extazul sublim din iunie la agonia din mijlocul lui octombrie 1931. Încă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de "oamenii de bine" din ambasadă: venea la birou, îmi spunea că merge la "un client" sau la o "întâlnire de afaceri", parca mașina la câteva străzi de ambasadă și "consuma". Nu mult, fiind de categoria "pană", dar cu câteva înghițituri ajungea în "Nirvana", acolo unde contractele sale de export atingeau cifre de miliarde de dolari! Am pus secretara să telefoneze de câteva ori la "adresele" unde trebuia să fie "tovarășul", dar s-a confirmat că în ziua și la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vechiul pronume personal thee, ca În rug)ciunile quakerilor. Marshall, absorbit de subiect, extrem de meticulos, se comportă ceremonios. Era totdeauna și pretutindeni același - serios, speculativ, orgolios, Înzestrat cu multe virtuți. Se menținea Într-o bun) form) fizic). Mânca lacom, cu Înghițituri mici și rapide. La un dineu oferit de Committee on Social Thought, ținând o c)pșun) mare Între degetele ambelor mâini, ca o veveriț), și-a aruncat privirea În farfuria mea, În care se află o friptur), Întrebându-m): „Mort
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
potolit. L-am convins c) aceasta este o art) și o adev)rât) vocație. A Început s) se dumireasc). În cele din urm), Moshe Își Îmbrac) paltonul și spune: —M) tem c) trebuie s) ne desp)rțim. Lu)m câteva Înghițituri de țuic) româneasc) natural). La Ierusalim poți cump)ra țuic) veritabil). De la un negustor armean de dincolo de vale poți cump)ra vodc) polonez) aromat) sau Stolichnaya. Dar aici nu poți obține nimic comparabil cu țuică aceea curat) din Carpați. Împart
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
munca ia forme invizibile. În plus, așteptarea era legată de un exercițiu al răbdării, care impunea ca toți (În jur de o sută) să fie serviți Înainte să Începem și apoi să mâncăm În același tempo, pentru a lua ultima Înghițitură simultan. După masă, făceam parte repetat din echipa care trebuia să spele dușumelele. Instructorul, care ne urmărea chiar și ritmul În care spălam podeaua, m-a admonestat: „Încetează să visezi! Concentrează-te pe ce faci. Spală și nu lăsa nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
roz. Verdele Îmbiba verdeața Într-un verde și mai verde. Și când, după atâta bogăție, te Întorceai spre un mic pătrat de sticlă normală, insipidă, cu țânțarul lui singuratic sau cu un ditamai țânțăroi șchiop, era ca și cum ai lua o Înghițitură de apă când nu ți-e sete și vedeai o banală bancă albă sub niște copaci familiari. Dar dintre toate ferestrele, acesta este geamul prin care În anii următori nostalgia secătuită va tânji să privească. Mademoiselle n-a aflat niciodată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
slobozită, nu se știe de unde, propune Alexa. Nu... nu... Și-aiasta-i încă cu primejdie. Sângele mânjește, lasă urme. Lovitura trebuie să vină pe furiș, tăcută, nevăzută, neștiută, fulgerătoare, ca mușcătura de năpârcă mortală. Un praf, un prăfuleț cât o buburuză, o înghițitură strecurată... Am cercat-o: a doborât un taur. Otrava! Câte capete încoronate n-au fost trimise în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-ar arăta în vis, ar fi un semn rău? Ar însemna că mi se apropie și mie ceasul, că mă cheamă? Cu orice risc, vreau s-o visez pe mama! * Ceaiurile mamei, slabe, decolorate, aproape albe, băute îndelung, cu înghițituri rare, din același pahar, din paharul ei, cu o feliuță de lămâie zdrențuită de atâta întrebuințare, peste care turna, o dată și încă o dată, apă fierbinte din ceainic, diluând o esență aproape inexistentă... Îmi este dor de ceaiurile palide ale mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de "oamenii de bine" din ambasadă: venea la birou, îmi spunea că merge la "un client" sau la o "întâlnire de afaceri", parca mașina la câteva străzi de ambasadă și "consuma". Nu mult, fiind de categoria "pană", dar cu câteva înghițituri ajungea în "Nirvana", acolo unde contractele sale de export atingeau cifre de miliarde de dolari! Am pus secretara să telefoneze de câteva ori la "adresele" unde trebuia să fie "tovarășul", dar s-a confirmat că în ziua și la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
al mâinii, i-a reținut pe don Diodato și Gigio. I-a invitat să se răcorească cu o bere, sub umbrarul unei cârciumi de țară. Un tablou de viață simplă, departe de oraș și de pălăvrăgelile sale. După o primă înghițitură de bere, timid, don Calabria spuse: «Aș vrea să vă citesc câteva gânduri pe care le-am scris în aceste zile. Sunt Normele Sfinte pe care ar trebui să le observe, pentru sfințirea lor, membrii Casei Copiilor Buni. Sunt Norme
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
halat și-n papuci? Mă duc taică-n mahalale Ca s-adun la haimanale Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. ...Petre Grădișteanu Îi trage cu tufanu. Beizadea Mitică Găsi oala mică Că-i strâmtă la gură, Rea la-nghițitură. Junele Misir Suge din clondir. Bătăușii ține Isonul pe vine7 etc., etc. Ionică Frumosul, după ce-și debita cele două cântece și aduna gologanii, saluta frumos, spunând următoarele vorbe în limba franceză: „Je vous aime, je vous adore / Que pretendez
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu voie bună / Mesele-ncongior / Cu toți capii lor / Colea Beizadeaua / Și-a stropit măseaua. / Petre Grădișteanu / Suge cu ciocanu / Și Marghiloman / Trage din borcan, / Iancu Chipiliu / Preferă rachiu / Nea Andrei Purcică / Găsea oala mică / Și strâmtă la gură / Rea la-nghițitură... Popa Tache cântă / Rezemat în bâtă / Și bandiți-i ține / Isonul pe vine / Jucând tontoroi / Pe lân gă butoi... Junele Misir / Suge din clondir / Ca prim-procuror / Și ca cap al lor...“ (Chief electoral. Cântec poporar, datat 1870, în: N.T.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sau ceva deosebit de important și urgent? Dacă așa stăteau lucrurile, ar fi trebuit să mi se spună. Eu nu mă simțeam capabil să mă ridic. Eram mult prea obosit. După ce a încetat telefonul să mai sune, am băut dintr-o înghițitură ce mai rămăsese în pahar, am stins veioza și am închis ochii. Somnul s-a lăsat brusc peste pleoapele mele, de parcă ar fi stat tot timpul la pândă. Am avut doar o clipă la dispoziție să mă întreb dacă era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
seif. Terminasem jumătate din treabă. M-am prăbușit pe canapea, epuizat. Cel puțin în ziua aceea nu mai aveam nimic de făcut. Am turnat două degete de whisky într-un pahar, am închis ochii și l-am băut din două înghițituri. Senzația plăcută dată de alcool mi-a străbătut gâtul și s-a răspândit apoi în tot corpul. M-am dus la baie, m-am spălat pe dinți, am băut două căni de apă și am făcut pipi. Am intrat apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nisip. — Alo! am țipat eu, mai tare de data asta. Tot nimic. Nu se trăda nici un suflu, nici o respirație. L-am pus exasperat în furcă. M-am dus la frigider, am scos o cutie cu lapte și am băut câteva înghițituri bune înainte de a mă băga în pat. Iar a sunat. Era patru și patruzeci și șase de minute. Am ridicat receptorul. — Alo! — Alo! zise o voce de femeie. Nu mi-am dat seama imediat cine putea fi. Scuză-mă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și am comandat un sandviș și un pahar cu lapte. Laptele era atât de rece, încât nici nu-i simțeam gustul, iar sandvișul înfășurat în plastic. Pâinea era umedă. L-am mâncat încet, încet și la fiecare îmbucătură luam o înghițitură de lapte. Trăgeam de timp cum puteam. Ca să-mi omor și mai bine timpul, am început să analizez afișul turistic de pe perete. Era Frankfurt, într-o zi de toamnă. Frunzele copacilor ce se întindeau pe malul râului erau minunate. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi vrut. Pitic avusese dreptate. Nu căutau nimic special. Veniseră doar să distrugă. Dar din ce motiv? Să convingă o terță persoană că ei căutau ceva? Și-atunci, cine era această terță persoană? Am renunțat la presupuneri, am băut ultima înghițitură de bere și am pus cutia goală pe măsuță. Matahală a deschis bufetul, a aruncat pe jos toate paharele, farfuriile, farfurioarele, ceștile, solnița, zaharnița, vasul cu făină. Sarea, zahărul și făina s-au împrăștiat în toată bucătăria. Ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă sprijin de tăblia patului. Scârțâia sub greutatea mea. — Mai întâi înghite ceva, spuse Colonelul. Gândurile și scuzele... pe urmă. Ai poftă de mâncare? — Nu. Mă durea totul și când respiram. Da, dar trebuie să bei puțină supă. Măcar trei înghițituri. Hai... trei înghițituri și gata. Te rog. Mi s-a părut atât de amară, încât îmi venea să vomit. Am reușit totuși să iau trei înghițituri. Am simțit cum prind puțină forță. În tot trupul. — Bravo! exclamă bătrânul punând lingura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tăblia patului. Scârțâia sub greutatea mea. — Mai întâi înghite ceva, spuse Colonelul. Gândurile și scuzele... pe urmă. Ai poftă de mâncare? — Nu. Mă durea totul și când respiram. Da, dar trebuie să bei puțină supă. Măcar trei înghițituri. Hai... trei înghițituri și gata. Te rog. Mi s-a părut atât de amară, încât îmi venea să vomit. Am reușit totuși să iau trei înghițituri. Am simțit cum prind puțină forță. În tot trupul. — Bravo! exclamă bătrânul punând lingura jos. E puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
durea totul și când respiram. Da, dar trebuie să bei puțină supă. Măcar trei înghițituri. Hai... trei înghițituri și gata. Te rog. Mi s-a părut atât de amară, încât îmi venea să vomit. Am reușit totuși să iau trei înghițituri. Am simțit cum prind puțină forță. În tot trupul. — Bravo! exclamă bătrânul punând lingura jos. E puțin cam amară, recunosc, dar o să scoată toate toxinele din tine. Mai dormi puțin și când o să te trezești, o să vezi că-ți e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acum? Și încă brusc, fără nici un avertisment? Pentru că ți-am schimbat racordul și ți-am creat al treilea circuit, zise Profesorul. Dar, hai să punem lucrurile în ordine! Dacă nu procedăm astfel, n-o să mai înțelegi nimic. Am luat o înghițitură de whisky. Lucrurile erau mult mai încâlcite decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Când au murit primii opt, m-au chemat cei din Sistem și mi-au cerut să investighez cauza. Eu nu mai aveam nici un chef să lucrez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
oricum, a fost prima oară când auzeam așa ceva într-o berărie. Mai erau ocupate doar două mese. La una, o pereche de tineri, la cealaltă, un bătrân mărunțel. Bătrânul, cu pălăria pe cap, sorbea din când în când câte o înghițitură. Tinerii stăteau de vorbă în șoaptă, fără să se atingă de bere. Berăriile sunt aproape întotdeauna goale în după-amiezele ploioase. Mi-am stors lămâie peste cele cinci stridii și am golit halba în timp ce-l ascultam pe Bruckner. Uriașul ceas de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la Ion Manolescu). Cred, Însă, că efectele crizei economice a reprezentării sînt În general exagerate și că, În mod periculos, descrierii acesteia i se asociază o retorică ultimativă greu de strunit, Într-un discurs insațiabil, gata să Înfulece dintr-o Înghițitură hiperbolică toate manifestările umane reperabile Împrejur (Între care viața privată, arta, relațiile interindividuale, ca să nu mai vorbim de diferențe categoriale cognitive, ca real versus virtual, etc.). Cred că acest discurs, puțin dispus să-și măsoare vorbele, nu este postmodern. El
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apoi el mi-a atins mâinile - cred. - Exact. Și ți-a explicat că doar unul din cinci se poate scufunda atât pentru prima oară. - Bănuiesc că sunt unul dintre ei - spuse Marriott. Acum era dornic să plece. Bău dintr-o înghițitură cafeaua și mormăi ceva despre întârzierea la serviciu. Ajunse la magazinul de galanterie bărbătească Clayton la nouă fără cinci, descuie ușa și începu să măture. La nouă și zece sosi tânărul Pete Clayton, și atunci intrară câțiva fermieri. La nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
care se luptase. Călătorise ușor, o sută de mile de când plecase din Hampden. Văzu că Blandar nu avea de gând să-și ceară scuze pentru că fusese evaziv. Așteptă cu nerăbdare să li se pregătească băuturile. Blandar goli paharul dintr-o înghițitură. - Altul - îi spuse barmanului. Sorbi încă unul mai încet, iar Marriott, care începea să ghicească greutățile lui Blandar, lăsase cu discreție restul de la bancnota de zece dolari pe tejghea. - Acum parcă îmi aduc aminte de tine - spuse Blandar când Marriott
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]