88,778 matches
-
care au adoptat copii cu handicap, care au apelat preponderent la serviciile medicale de specialitate. La nivelul întregului eșantion, resursele cele mai frecvent utilizate au fost: resursele financiare din diverse surse (71%), prestațiilor financiare pentru adopție (67%), serviciile medicale de îngrijire de rutină (67%), serviciile de stomatologie (67%), suportul educațional (47%), programele educaționale speciale (42%), consilierea individuală a copilului (42%). Familiile care au adoptat copii din România, au simțit nevoia unor servicii suplimentare precum: grupuri de suport (în special pentru părinții
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
separării asupra dezvoltării copilului adoptat și abilitatea acestuia de a forma o nouă legătură de atașament cu părinții adoptatori 277. Totodată explică abilitatea părinților adoptatori de a înțelege și răspunde nevoii de atașament a copilului și de a-i oferi îngrijirea necesară în condițiile în care au trecut peste o serie de evenimente deosebit de importante din istoria relației părinte-copil și în special mamă-copil: perioada prenatală și momentul venirii pe lume a copilului. Potrivit lui Bowlby 278 comportamentul parental are puternice rădăcini biologice
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Riscurile/dificultățile copiilor de adaptare la familia adoptivă, d. Dificultățile întâmpinate de alți părinți în procesul de adopție, e. Serviciile de suport destinate familiilor adoptatoare, f. Starea de sănătate a copilului adoptat, g. Traseul social al copilului adoptat (formele de îngrijire de care a beneficiat), h. Nivelul de dezvoltare psihosocială a copilului adoptat raportat la vârsta sa cronologică, i. Identitatea părinților biologici ai copilului adoptat, j. Starea de sănătate a părinților adoptabili, k. Motivul abandonului copilului 0,826 Preocuparea pentru informare
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
din 3 itemi, măsurat pe o scală de la 1 la 4, unde 1 semnifică în foarte mică măsură, iar 4 în foarte mare măsură; Itemi: a. Starea de sănătate a copilului adoptat, b. Traseul social al copilului adoptat (formele de îngrijire de care a beneficiat), c. Nivelul de dezvoltare psihosocială a copilului adoptat raportat la vârsta sa cronologică 0,686 Preocuparea pentru informare despre părinții biologici Index sumativ construit din 3 itemi, măsurat pe o scală de la 1 la 4, unde
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Riscurile/dificultățile copiilor de adaptare la familia adoptivă, d. Dificultățile întâmpinate de alți părinți în procesul de adopție, e. Serviciile de suport destinate familiilor adoptatoare, f. Starea de sănătate a copilului adoptat, g. Traseul social al copilului adoptat (formele de îngrijire de care a beneficiat), h. Nivelul de dezvoltare psihosocială a copilului adoptat raportat la vârsta sa cronologică, i. Identitatea părinților biologici ai copilului adoptat, j. Starea de sănătate a părinților adoptabili, k. Motivul abandonului copilului 0,915 Suficiența informațiilor primite
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
din 3 itemi, măsurat pe o scală de la 1 la 4, unde 1 semnifică în foarte mică măsură, iar 4 în foarte mare măsură; Itemi: a. Starea de sănătate a copilului adoptat, b. Traseul social al copilului adoptat (formele de îngrijire de care a beneficiat), c. Nivelul de dezvoltare psihosocială a copilului adoptat raportat la vârsta sa cronologică 0,915 Suficiența informațiilor primite despre părinții biologici Index sumativ construit din 3 itemi, măsurat pe o scală de la 1 la 4, unde
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
petrecute în distribuția autorității, în diviziunea rolurilor în familie, modul în care sunt satisfăcute funcțiile familiei. Principalele direcții de schimbare au fost în sensul atomizării familiei și al diminuării anumitor funcții (cum ar fi cele de socializare a copiilor, de îngrijire, de conferire a statusului social), care au fost preluate parțial de către alte instituții din cadrul comunității (școală, mass-media). În paralel, s-au extins și au devenit tot mai populare formele alternative de familie (uniunile consensuale, familia afectivă 2). În societatea românească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
propriu tendințelor postmoderniste)4, interesul pentru forma tradițională de familie se diminuează în fapt. Semnificația în sfera valorilor morale ale maternității crește 5. Din păcate, mai cu seamă valorile maternității, nu și ale paternității, aducerea pe lume a copiilor și îngrijirea lor rămânând un atribut asociat prioritar femeilor. Grupul țintă îl reprezintă familiile monoparentale din România. Conform cu datele recensământului din 2002, familiile monoparentale reprezintă 11,72% din totalul familiilor 6. Ponderea cea mai mare o reprezintă mamele singure (84,9%)7
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
2 Problema de fond rezulta din faptul că, în vechea paradigmă, cea patriarhală 3, femeile dețineau un loc secund în sfera vieții publice, tocmai pe baza faptului că, în planul vieții private, atribuțiile legate de nașterea și creșterea copiilor, de îngrijirea persoanelor dependente și de administrarea gospodăriei le determinau existența. Prezența nesemnificativă în viața publică, absența lor în sfera decizională și accesul la resurse aproape întotdeauna mediat de soții lor au făcut din femei cetățeni de rangul doi4. Discrepanțele ajung să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
complacă într-o formulă cumva închisă, situația atipică a familiei monoparentale o apropie mai cu seamă de modelul familiei deschise. În familia monoparentală modernă, incompletitudinea este suplinită prin intervenția unor instituții care îndeplinesc diferite funcții, cum ar fi cele de îngrijire, de educație, de petrecere a timpului liber. Astfel, relațiile sociale se diversifică și nu sunt numai de tipul relațiilor personale. Mai mult, efectele care decurg din folosirea cotidiană a tehnicilor informaționale permit observația conform căreia rolul bunicilor spunând povești poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, care citează Institutul Național de Statistică, numărul familiilor cu un singur părinte (monoparentale) este de aproximativ 496 035, reprezentând cca 6,8% din numărul total de familii, din care 353 455 cu un copil în îngrijire, 109 207 cu doi copii în îngrijire, 23 323 cu trei copii în îngrijire,10 050 cu 4 sau mai mulți copii. Ponderea cea mai mare o reprezintă mamele singure, 84,9%, respectiv în 421 107 din familiile monoparentale, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Institutul Național de Statistică, numărul familiilor cu un singur părinte (monoparentale) este de aproximativ 496 035, reprezentând cca 6,8% din numărul total de familii, din care 353 455 cu un copil în îngrijire, 109 207 cu doi copii în îngrijire, 23 323 cu trei copii în îngrijire,10 050 cu 4 sau mai mulți copii. Ponderea cea mai mare o reprezintă mamele singure, 84,9%, respectiv în 421 107 din familiile monoparentale, iar numărul total de copii în îngrijire până la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un singur părinte (monoparentale) este de aproximativ 496 035, reprezentând cca 6,8% din numărul total de familii, din care 353 455 cu un copil în îngrijire, 109 207 cu doi copii în îngrijire, 23 323 cu trei copii în îngrijire,10 050 cu 4 sau mai mulți copii. Ponderea cea mai mare o reprezintă mamele singure, 84,9%, respectiv în 421 107 din familiile monoparentale, iar numărul total de copii în îngrijire până la vârsta de douăzeci și cinci ani este de 687
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în îngrijire, 23 323 cu trei copii în îngrijire,10 050 cu 4 sau mai mulți copii. Ponderea cea mai mare o reprezintă mamele singure, 84,9%, respectiv în 421 107 din familiile monoparentale, iar numărul total de copii în îngrijire până la vârsta de douăzeci și cinci ani este de 687 58617. În lucrarea Tendințe sociale, apărută în 2002, datele furnizate de Institutul Național de Statistică menționează, sub titlul „Tipuri de nuclee familiale și structura acestora”, faptul că la recensământul din anul 1992
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cum ar fi în cazul căsătoriei legale, ci preponderent ca urmare a unor relații de descendență sau adopție 28. În comparație cu familia tradițională, care îndeplinea mai multe funcții cu impact pozitiv asupra societății - funcțiile de reproducere, de socializare a copiilor, de îngrijire, de protecție, de asigurare a unui mediu securizant și a unui climat afectiv suportiv, de conferire a unui status și de reglementare a comportamentelor sexuale (I. Mihăilescu, 1993, p. 242)29 -, familia monoparentală este un efect al funcției reproductive, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unui mediu securizant și a unui climat afectiv suportiv, de conferire a unui status și de reglementare a comportamentelor sexuale (I. Mihăilescu, 1993, p. 242)29 -, familia monoparentală este un efect al funcției reproductive, se regăsește în socializarea copiilor, oferă îngrijire și protecție membrilor ei, dezvoltă un climat de strânsă afectivitate. În cadrul acesteia, nu sunt reglementate comportamentele sexuale, părintele singur (fără partener în cadrul familiei) putând avea relații afective și sexuale în afara familiei. În analizele referitoare la familia monoparentală, un accent deosebit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
alocație suplimentară, așa cum prevedea decretul dat în 1977 privind ajutorul pentru mamele cu mai mulți copii. Acesta era reglementat alături de ajutorul pentru soțiile militarilor în termen și de indemnizația de naștere. Primul tip de ajutor privea mamele care aveau în îngrijire mai mult de cinci copii, iar indemnizația de naștere se acorda mamelor care născuseră mai mult de doi copii. Când primeau femeile sprijin direct din partea statului? Atunci când erau lucrătoare în gospodăriile agricole de producție sau în gospodăria agricolă individuală, când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care familia de salariați își ducea viața în parametrii apreciați ca fiind normali, sprijinul pentru familie era atribuit tatălui. În legislația comunistă, familia monoparentală era receptată ca fiind familia formată din mamă și unul sau mai mulți copii aflați în îngrijire. Mame singure erau acele femei care pierduseră sprijinul soților prin deces, prin divorț sau abandon, femeile care aveau copii fără a fi căsătorite. Tot mame singure erau considerate și femeile ai căror soți prezentau incapacitate totală și definitivă de muncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copilul și nu le este soț. Nu au venituri din care să se întrețină. Nu au adăpost, fiind alungate din casa părintească. Traversează un moment de criză, aflându-se în situația de a avea nevoie de ajutor pentru a oferi îngrijire propriului copil. Părea că întreaga structură identitară se articula în jurul faptului că sunt mame și fiindcă acesta devenise un mijloc de legitimare. Se justifica astfel prezența în Centrul mamă-copil și apărea ca dimensiunea principală existențială, în contextul în care mama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai mare), ci după o vorbă românească: dacă ai carte, ai parte... În acest sens, studentele beneficiază de o atenție specială, care le facilitează continuarea studiilor. Pe lângă faptul că se bucură de simpatia tuturor, au și un ajutor efectiv în îngrijirea copilului, astfel încât să poată urma cursurile și să susțină examenele în condiții bune. Se observă un anume privilegiu în folosirea spațiului, acordându-se un mai mare interval de singurătate, propriu pentru studiu. În legătură cu delimitarea spațiului, este asigurată (mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de grijă. Astfel, știu ce înseamnă: „a-ți păsa de” (caring about), „a-ți asuma poziția altuia”; „a avea grijă de” (taking care of), adică să-ți asumi responsabilități pentru nevoile pe care le-ai identificat; a presta activitatea de îngrijire (care giving), care implică o activitate de satisfacere propriu-zisă a nevoilor cu care te afli în contact; „a beneficia de grijă” (care receiving) înseamnă să ți se răspundă la fel în alt context 13. Persoanele chestionate asupra condiției lor în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
timp. Chiar sprijinul intergenerațional era întărit prin moștenirea averii bătrânilor. Relațiile de rudenie alcătuiau o rețea eficientă de sprijin mutual (E. Zamfir, 1998, p. 27). Acestea priveau în primul rând familia, apoi comunitatea în ansamblul său. Ajutorul în familie presupunea îngrijiri acordate vârstnicilor, copiilor, celor bolnavi. În cadrul comunității, se practica un gen de ajutor reciproc, cum era cazul pentru tinerii căsătoriți (daruri de nuntă, la botezul copiilor), sprijinul în caz de calamitate și situații speciale. Apoi, mai erau prezente actele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de a fi soluționată. Imaginea-simbol a mamei singure și sărace a fost consacrată drept chintesență a dependenței de tip welfare 16 (M.L. Shanley, U. Narayan, 2001, p. 65). Dependența de asistența publică (mai ales prin alocația pentru copiii aflați în îngrijire) este frecvent conotată negativ, iar beneficiarii unei astfel de susțineri din partea statului sunt purtători ai unui stigmat social. Dependența familiei de un bărbat, furnizor de venit, este o posibilitate social dezirabilă și preferată dependenței față de stat (L. Gordon, 1992, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
statului sunt purtători ai unui stigmat social. Dependența familiei de un bărbat, furnizor de venit, este o posibilitate social dezirabilă și preferată dependenței față de stat (L. Gordon, 1992, p. 19). De cele mai multe ori, mama se dedică în exclusivitate creșterii și îngrijirii copiilor, dar când este părinte singur, este nevoită (din lipsa unei susțineri consistente din partea familiei de origine) să desfășoare o activitate aducătoare de venit. În România, conform Raportului Băncii Mondiale 17, patternul caracteristic femeilor singure, care au în îngrijire copii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și îngrijirii copiilor, dar când este părinte singur, este nevoită (din lipsa unei susțineri consistente din partea familiei de origine) să desfășoare o activitate aducătoare de venit. În România, conform Raportului Băncii Mondiale 17, patternul caracteristic femeilor singure, care au în îngrijire copii preșcolari, ar consta în preferința pentru munca pe piața ilegală a muncii, cu un timp de muncă variabil și mai ușor de pus în concordanță cu necesitățile de supraveghere a copiilor, în care veniturile să crească proporțional cu efortul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]