1,523 matches
-
dat cu bâta-n baltă și-am distrus totul. Fiona a zâmbit cu bunătate. —Nu-ți face griji. N-ai distrus nimic. Din contră, eu și Jake am devenit mult mai apropiați de când ai plecat de-acasă. A fost foarte îngrijorat din cauza mea și m-a sunat tot timpul. Iar aseară mi-a zis că vrea să vină încoace și să doarmă aici peste noapte ca să se asigure că sunt în regulă. Nu vrut să renunțe la ideea asta nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
numai că nu mi-ai fost fidel, dar m-ai înșelat cu fosta ta nevastă și i-ai făcut un copil. O trădare mai mare decât asta nu poate să existe. Deci ce vrei să spui? Dintr-odată, bărbatul devenise îngrijorat. Adică vrei să divorțezi? Julia a oftat și s-a îndreptat către ușa bucătărie, simțindu-se mai calmă acum că ea avea controlul asupra acelei decizii. — Momentan nu zic nimic. Ți-am spus: am nevoie de timp ca să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
părea confuză și pierdută. Nu-l vedea pe Vultur-în-Zbor. — Cutremur, zise ea. — Cum? întrebă Vultur-în-Zbor. Dolores păru să nu-l fi auzit. — Marea Țestoasă s-a mișcat, îi zise ea lui Virgil și chicoti. Atunci când ea tăcu, Virgil o privi îngrijorat și spuse grav: — Nu, nu, m-am înșelat. Nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a schimbat nimic. — Doamna O’Toole se simte bine? întrebă Vultur-în-Zbor. — Da, da, răspunse domnul Jones, împingând-o pe femeie în cameră. E doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în ciuda îsau din cauza?) aerului ei nevinovat. Farmecele Irinei Cerkasova erau afișate mult mai clar. Ea era cea mai disponibilă dintre cele două. Dar a doua în ordinea preferințelor, își spuse el, și fu surprins de acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le avea pentru el, un oaspete în casa soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
După părerea mea, ar trebui să vorbești cu Ignatius. — De ce? — Păi, ca să-l avertizezi, bineînțeles. Să-l previi asupra oaspetelui său. — Nu cred că... Dacă n-o faci tu, o s-o fac eu! se răsti femeia. — Uite ce e, spuse îngrijorat Aleksandr Cerkasov. O să vorbesc cu Vultur-în-Zbor. O să-l pun la punct. Știi tu. — Prostule! Prostule ce ești! zise mânioasă Irina Cerkasova. Numai că, oricum, evenimentele aveau să se declanșeze mai repede decât mânia ei. Cu toate astea, s-a sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
m-am simțit stingher. Cum să explic? în cameră exista o anumită senzație, un fel de vuiet ușor și imperceptibil. Nu, nu în cameră. înăuntrul capului meu. Și era mai puternic în apropierea Trandafirului. L-am întrebat pe Grimus, oarecum îngrijorat, ce era asta. El nu i-a dat atenție: nu afectase în nici un fel calitățile Trandafirului. — Era doar un vuiet, a zis el. Gorful Dota nu s-a îngrijorat din pricina lui. A aranjat Trandafirul și ne-am fixat gândurile asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ochilor săi. Imensă, puternică, Înnegrită de un păr sârmos. Spre surprinderea lui, Însă, Câinele Negru dispăru imediat, ca la o chemare. Nu reuși să-și dea seama dacă acesta Îi simțise prezența ori, pur si simplu, Îl evitase. Era totuși Îngrijorat că ceva se schimbase În atitudinea lui, În „jocul lor fascinant și periculos”, cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deschid. Melanie, Îmbrăcată elegant și complet diferit, a intrat liniștită În cameră, a salutat scurt, și s-a dus țintă În baie. Când a ieșit, am Întrebat-o ce se Întâmplase, de ce Întârziase atâta, că am fost peste măsură de Îngrijorat (de ce i-am spus, oare, asta?), că m-am gândit să sun chiar la poliție (mințeam, telefonul mi se defectase de câteva săptămâni). Ea s-a arătat foarte mirată de atitudinea mea. M-a Întrebat, cu niște ochi mustrători, că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Pe masa din bucătărie trona un tort de ciocolată, cumpărat de la cofetăria din cartier, pe care scria, cu litere mari, trandafirii „La mulți ani, Căprioară!” Au trecut mai bine de trei zile de când Melanie nu a mai apărut. Sunt extrem de Îngrijorat. Nu știu ce s-a Întâmplat cu ea. Străbat garsoniera cu pași mărunți, de-a lungul și de-a latul ei: șontâc șontâc, șontâc-șontâc... Minute În șir. Ceasuri În șir. Patul, răvășit ca de obicei, formează cu pătura răsucită un culcuș adevărat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se porni, Într-un haos total, o cursă de urmărire pe mare. CÎrmit la comun de doi dintre căpitanii săi exaltați, iahtul porni În pesadă din locul de ancoraj, În timp ce franțuzoaicele, speriate, se țineau de banchetele tapițate cu piele. Deloc Îngrijorat de nava care se apropia amenințător din spate, hoțul Își continuă traseul lin către larg, de-abia stîrnind un siaj fin cînd Îi salută pe tinerii furioși de pe dig. În ultimul moment, Împinse maneta accelerației și, cu o manevră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fugind din parcare? — Focul izbucnise deja cînd m-am trezit eu. Domnul Hennessy era În pijama; a crezut că eram eu În Renault. — Am vorbit cu dumnealui ceva mai devreme. (Cabrera Își luă cel mai sumbru aer posibil.) E foarte Îngrijorat, domnule Prentice. Din cauza pericolului la care sînteți supus, dar și din cauza atmosferei de la club. — Nu-i nimic În neregulă cu atmosfera, domnule inspector. La cinci minute după sosirea pompierilor, toată lumea se distra la petrecerea de la piscină. A durat pînă-n zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-și pierduse ochelarii sau cheile. Privi În dreapta și În stînga În lungul șoselei, apoi cercetă prin geam bancheta din spate a Citroënului, În vreme ce buzele i se mișcau parcă murmurînd numele cuiva. — Pot să vă ajut cu ceva? l-am Întrebat Îngrijorat, ieșind din mașină. Doctor Sanger...? — Îmi caut o pacientă. Se poate să se fi rătăcit. Ați văzut pe cineva pe drum Încoace? — O femeie tînără? Nu. — N-ați văzut-o? insistă el privindu-mă drept În ochi, nesigur dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ușă, iar ușa, care nu era încuiată, se deschise ca de la sine. Nu-ndrăzni să pășească înăuntru. — Ești aici? întrebă. Hei, Godun! Grăsunul apăru dinspre dreapta, unde, într-o încăpere mai mică decât mansarda, își improvizase biroul. — E ceva? zise îngrijorat. — Cred că mi-a venit o idee, îi spuse rușinat că deodată dăduse buzna. Vezi fâșia asta golașă din fața vitrinelor? Ne alungă clienții... — Homare, e noapte, ce tot vorbești? Dar, în timp ce privea împreună cu prietenul lui în direcția pompelor de benzină
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ei au toată dreptatea de a se Împrumuta de la cei dintăi; dar socot că le-am putea lua altceva decât straiele, butcele și luxul desfrânat, care vă pregătește un viitor de ticăloșie”2. Cel care veștejește Împrumuturile străine de suprafață, Îngrijorat de viitorul neamului românesc, e zdravănul boiernaș basarabean, domnul Stihescu, opus cu bună știință de către autor elegantului colonel Leșescu, dandy-ul absolut al Ieșilor la 1844. Aceasta să fie chiar convingerea lui Kogălniceanu? Mai mult decât sigur, din moment ce, Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dar avea și un aer cunoscut. Nu știu, poate că pur și simplu îmi amintea de cineva. Dar am așa un sentiment - —Margery? se auzi cineva la ușă. Era Ben. —Te simți bine? zise el, luând dintr-odată un ton îngrijorat când o văzu cum arata. El, în schimb, n-avea nici pe naiba, ochelari pătrați, un pulover vechi și jigărit, tare ca piatra. Păi, era și cazul să se țină cineva tare, căci Philip și Margery clacaseră deja. Îl compătimeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușă se auzea ceva care semăna cu scâncetul slab al unui cățeluș. Hugo se încruntă. —Ce naiba? Vi! Vi! Ești acolo? Apăsă pe clanță și împinse ușor ușa. Scâncetul părea că se aude din ce în ce mai tare. Hugo se uită la mine cam îngrijorat. Hai, zisei eu, nerăbdătoare. Deja nu mai putea de curiozitate. Deschise și mai mult ușa și încercă să se strecoare înăuntru. După care înțepeni pe loc, blocând ușa. A trebuit să țopăi pe lângă el ca să văd ce era în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
După cum am mai spus, eu eram călare pe coș. Cel care s-a întâmplat să-l alimenteze pe Philip cu băutură era impresarul meu, Ronnie, unul care nu se dă deloc înapoi de la băuta de după masă. M-a sunat ieri, îngrijorat peste poate - auzise că Philip murise, dar nu și cum murise. Deși se poate să-l fi îndopat pe Philip cu picior de porc umplut până când a făcut atac de cord. —Picior de porc umplut? pronunțai eu cu scârbă. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bem. Unde e Bez? Acesta apăru din camera personalului. —Detectez băutura de la o poștă, zise el voios. Hai, să bem! Șampanie, nu? E, așa mai zic și eu să începi petrecerea din vreme. Vii la petrecere, nu, Sam? făcu Lurch îngrijorat. E acasă la Matthew. Știe deja, prostule, spuse Bez, trăgându-i una peste ceafă. Am deschis șampania cu un ditamai zgomotul dătător de satisfacție. — Sigur că vine. De ce crezi că s-a’nțolit așa, ca un tort de nuntă? — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
morții regelui maghiarilor, cumnat al împăratului. Papa m-a chemat pentru a mă întreba dacă eram de părere că turcii aveau s-o pornească la asediul Vienei. Am fost nevoit să recunosc că habar n-aveam. Sfântul Părinte părea foarte îngrijorat. Guicciardini considera că răspunzător de această înfrângere a creștinătății era în întregime împăratul, care se războia în Italia și-i căuta râcă regelui Franței, în loc să apere pământurile creștine împotriva turcilor și să combată erezia care făcea ravagii în Germania. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și Granjo se întoarce acasă, frecîndu-și mâinile că "și-a îndeplinit datoria" și "a evitat vărsarea de sânge între frați!" Nu aceeași părere o aveau însă și anumite elemente extremiste ale insurgenților. Casa ex-președintelui de Consiliu e înconjurată, iar Granjo, îngrijorat, caută adăpost la un vecin, marele său adversar politic, Cunha Leal. Acesta îl primește mărinimos, iar când o patrulă revoluționară se prezintă și-l cere pe Granjo, asigurîndu-l că au ordin să-l transporte pe un vas de război, Cunha
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nici n-am mai spus da, că Paulică mi-a cocoțat puștiul pe umeri. Băiatul s-a prins zdravăn de coama mea, șoptindu-mi: „Știu cum se face, nenea. Am făcut și ieri lepetiție“. S-au deschis ușile. Înaintam atent, îngrijorat. Nu eram convins că mă trezisem deplin din beție. Mă temeam să nu mă împiedic, să nu amețesc sau, și mai rău, să mă năpădească cine știe ce revoltă a stomacului tocmai la urnă. Afurisitul șut metafizic. Aerul rece mă chinuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
astea, bine, are oameni acilea care știe și ei ce și cum, acu’ nu așteaptă să se strice evenimentu’ cu comentarii, că care ce-a făcut, că a plecat și... Nu se cade. Nu intram deloc în discuție. Păream posomorât. Îngrijorat, m-a mângâiat pe picior. Dacă vi se-apleacă, zău, nici o problemă. De-asta avem pungili. Eu unu’ țin la scârbă. Nu mi se-apleacă, de, vorba aia, face omu’ pe el. Nu am scârbe de-astea, pardon de expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am văzut-o vreodată... O să mă ajute să-mi păzesc oamenii... Deodată Își curmă vorba, ca și cum s-ar fi simțit obosit În urma unei discuții Însuflețite cu care nu era obișnuit sau s-ar fi văzut asaltat de o grabă bruscă, Îngrijorat ca nu cumva să se trezească cineva de pe puntea-platformă. Tăcu mîlc, trăgînd cu urechea, și Îl liniști faptul că nu se auzeau decît scîrțîitul ritmic al navei și sunetul apei sub prova. Apoi, ridică pe umăr cufărul cel greu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mîna pe noi prizonieri, oblingîndu-l, dimpotrivă, să se ascundă și să-i ascundă și pe oamenii lui cîtă vreme rămaseră În apele „sale”. Ambele nave profitaseră de ședere pentru a Încărca iguane de pămînt și broaște-țestoase uriașe și el observase, Îngrijorat, că numărul acestora din urmă Începuse să scadă de-a dreptul alarmant. Din sutele de broaște care mișunau pe insulă cînd debarcase el, nu mai rămăseseră, după cel mult cinci ani, decît vreo douăzeci, refugiate prin rîpele cele mai inaccesibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
venea. El s-a gândit că mai întârzie și că acuș va apărea. Mai trecu încă o oră și ea tot nu apărea. Atunci, el a început să se gândeasă de nu i s-o fi întâmplat ceva. Se simțea îngrijorat. Lucra, dar cu ochii numai la cărare sta. A mai trecut așa vreo oră și, în sfârșit, a văzut-o venind. Când a ajuns, Mihail a cunoscut că era foarte speriată și a întrebat ce s-a întâmplat. Ea a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]