1,786 matches
-
ocupă nimeni de copil, nu-i vorbește, nu-i explică, copilul nu înțelege ce vede și nu știe ce să înscrie pe foaia albă. Foaia albă rămâne goală, copilul nu evoluează, este diagnosticat cu autism și este eliminat din societate, îngroșând rândurile handicapaților. Ștefan Zweig (1975, (35)) consideră că dintr-un copil needucat, rezultă un om fără cultură și este considerat un minor. Oamenii fără cultură formează categoria socială „vulgus profanum, formează mulțimea sedusă și condusă” (35). La naștere, toți copii
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
noastre cu noi înșine; una dezastruoasă, evident. Dar care ar fi întâlnirile bune? Două rele ale secolului XX: comunismul și consumismul. ٭ Sartre este greu de mestecat; și greu de digerat. În plus, se și depune, adică îngrașă; ori, mai degrabă îngroașă: sângele, obrazul dar și mintea, căreia îi dă volum, adâncime, fie și numai datorită exercițiului la care o obligă. Dacă îi supraviețuiești, depășindu-l dar păstrând ceea ce merită, timpul petrecut cu el e un timp câștigat. Dacă nu mai poți
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în timp ce ochii le fugeau la aparatul de filmat să se asigure că mai era cineva atent. Își sugeau burțile. Și mai rea decât urâțenia lor comună era dovada că îmbătrâneau. Buzele lor țocăiau sonor și pielea le era lăsată și îngroșată în jurul orificiilor. Trupurile lor se legănau împreună de parcă ar fi fost o mașinărie străveche forțată să lucreze la viteză maximă până când la dezintegrare. Penisul erect al lui Nelson părea strâmb și murdar, ca un gunoi din tomberonul unei băcănii chinezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În perioada de început a călătoriilor interplanetare. Am înființat o colonie izolată de savanți, le-am spus adevărul și i-am pus la treabă ca să mă ajut să descopăr taina nemuririi mele. A fost oribil. Ah!... Și glasul i se îngroașă de tulburare și tristețe: Pur si simplu nu suportau să mă vadă rămînînd perpetuu tînăr în timp ce ei îmbătrîneau. N-aș vrea să se repete o asemenea scenă. Se scutură înfiorat și negatistul întrebă repede: ― Dar soția ta? Hedrock tăcu minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Gonish, și părăsești pînă într-o oră palatul și nu te mai întorci pînă cînd... Se opri și rămase o clipă ca o statuie de piatră. Apoi dădu drumul la un ultim șuvoi de vorbe: ― Niciodată! zise ea cu glasul îngroșat de emoție. Să nu te mai întorci niciodată. Nu ți-aș mai putea suporta prezența. Adio! ― Stai! strigă cu glas pătrunzător Hedrock. Innelda! Nu trebuie să faci copilul! Dar nu vorbea decît unei uși închise. nouăsprezece În ultima zi, Del
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Niciodată toamna, Psalm 21, In-scripție pe un portret, Inscripție pe un pahar.) " Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid așternut e cerul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau pe țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzește, scuturând în sus, Foile-n azur. Cine vrea să plângă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
avea o natură alunecoasă. Deși părea să aibă păreri ferme, oricum extrem de bine întemeiate teoretic, atunci când aborda probleme de politică, și mereu aluneca în astfel de discuții, teme foarte gustate de studenți, erau în ultimii ani ai comunismului și teroarea îngroșa numărul celor care protestau mocnit, deci și atunci când profesorul avea păreri ferme împotriva politicii oficiale, părea să le suspende oarecum în spațiu, lăsând senzația că aceste păreri nu-i aparțin. Oricum era cel mai spectaculos profesor din Agronomie, în jurul lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trup mai viguros, mai adaptat la spațiul australian, dar își păstrau tradițiile, cultura, aborigenii se lichefiau în comunitatea și cultura anglo-saxonă. Metișii au devenit mai răi. Acestora le este rușine de aborigenii pursânge și spun, ceea ce este adevărat, că aceștia îngroașă prostituția și infracționalitatea de la marginea orașelor, dar nu caută adevărata explicație pentru acest fenomen. Realitatea este că cele două culturi nu sunt tratate de guvern pe picior de egalitate, că aborigenii nu au instituții care să le apere cultura și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cum de îi mai arde a joacă, dar nu știam că, acolo, în întuneric, el făcea bună și potrivită treabă și încă ispitindu-se în folosul nostru, însă având și alai de urmări periculoase Ci, văzând așa, cum mi se îngroașă slăbăciunea, am zis să mănânc o bucată de curea de la geantă și am coborât deci la gențile noastre, care erau legate de fușteii scării, dar acolo am văzut cum curelele de la buzunarele genților, deja, erau mâncate de nu știu cine Așa că, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spune moșneagul și-i văd dinții. Cum de nu lipsește nici unul? Joi Un creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță, se-acoperă, se-nghit, se topesc. Rămâne unul singur, din care se desprind funigeii. - Chaetomium olivaceum, se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dar poate că toată lumea trăiește într-o gară de tranzit, fără să-și dea seama. Noi... cel puțin vedem asta în fiecare moment. ― Tranzit spre ce? zise ea. Da, "spre ce" mă întrebam și eu privind rotocoalele de praf care îngroșau mereu ceața uscată de deasupra câmpului. Spre ce... Pădurea nu se mai zărea aproape deloc. Când atingea maximum de intensitate, vântul vuia sinistru. Am întrebat-o pe Eleonora dacă îi era frică. Ea a scuturat din cap într-un fel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
le zdrobeau mergând, lăsând în urma lor un mâl alunecos și scârbos care se lățea pe iarbă. Dar pe măsură ce omizile mureau zdrobite ca sub șenilele unor tancuri, altele urcau și coborau, venind din toate părțile sub picioarele elefanților. Mâlul animal se îngroșa, picioarele elefanților se afundau tot mai mult în el și am înțeles că nimeni n-avea scăpare acolo... omizile urmau să-i înghită pe elefanți, să-i acopere sub nămolul lor foșnitor, dar, intrând în mâzga lăsată de omizile moarte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Robespierre nu respecta hotărârea Convenției și se punea în afara legii, ceea ce însemna condamnarea la moarte fără altă judecată. La Hotel de Ville, el privea însă de la fereastră, plin de speranță și clocotind de dorința de a se răzbuna, cum se îngroșau în piață rândurile partizanilor săi. În noapte se vedeau lucind tunuri și sulițe și se auzeau invective la adresa Convenției... Hotel de Ville a fost, atunci, un fel de gară ciudată. Robespierre și ceilalți așteptau acolo un tren. Ei nu știau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață, ca o omidă; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada biserica. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pro-iecție prezenta fotogramele una după alta, la interval de 5 secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere arhivare. Printr-un tub de lumină, Petru era conectat la realitatea formelor, semi-concretul; trecea prin filtru iluzia cât să îngroașe conturul. O stare de strabism cosmic împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de praf. Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ermeticul strângea precum un ștreang în jurul inimii. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia în voie deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada altarul. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se supuse în modul abject pe care Gosseyn nu-l putea suporta. Mâna lui se întinse. Degetele prinseră mânerul, îl răsuciră și împinseră ușa. Trecu peste prag. Ușa se închise în urma lui... * Pe planeta unui soare îndepărtat, o umbră se îngroșa în mijlocul unei încăperi cenușii. Ajunse să plutească deasupra podelei. În această cameră strâmtă se găseau alte două persoane, conștiente, separate una de alta și separate de Discipol prin bare subțiri de metal, dar umbra nu le acordă nici o atenție. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și privi. Nu simți nimic, nu auzi nimic și nici măcar nu îi percepu prezența acum când o vedea, dar forma se materializa, la trei metri de el, în dreapta. Se întuneca, dar el tot mai vedea peretele de dincolo de ea. Se îngroșa, dar nu avea substanță. Venise momentul întâlnirii cu Discipolul. 9 Non-axiome Semantica se ocupă cu semnificația semnificațiilor, sau de semnificația cuvintelor. Semantica generală se ocupă ca ra porturile sistemului nervos omenesc cu lumea exterioară și în consecință înglobează semantica. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
eu o pătură În cap, pe post de patrafir și vă spovedesc. Că sunteți păcătoși amândoi. Dau și lumină, la oră fixă, să mă țineți minte. Vă bag lanterna În ochi... Ridicându-se În picioare, Sandu Șpriț Înalță paharul, Își Îngroașă vocea și strigă, făcându-i pe toți să râdă. Și iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac și se duc În lăcaș sfânt ca la mall, cu pofte păgâne În priviri și stomac. Și nu-i mai duce În ispita gâturilor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu ganglionii foarte inflamați. ― Anormal ? ― He, spune Richard, normalul, știi... Seara, în orice caz, portarul delira și, cu patruzeci de grade, se plângea de șobolani. Rieux încerca un abces de fixare. Sub arsura terebentinei, portarul urlă: "Ah ! porcii!" Ganglionii se îngroșaseră și mai mult, erau tari și lemnoși la atingere. Nevasta portarului își pierduse cumpătul: ― Vegheați-l, îi spune doctorul, și chemați-mă dacă e cazul. A doua zi, 30 aprilie, o briză călduță acum sufla sub un cer albastru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe Cottard care-și ridica spre el aceeași față a mulțumirii. Rieux l-a felicitat pentru felul cum arăta. ― Da, îmi merge bine de tot, spunea omulețul. Spuneți-mi, domnule doctor, cu ciuma asta a dracului, hm ! începe să se îngroașe gluma. Doctorul a recunoscut faptul. Și celălalt a constatat cu un fel de voioșie: ― Acum n-are de ce să se mai oprească. Și totul o să fie dat peste cap. Au mers un timp împreună. Cottard povestea că un mare băcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puteri. Vorbea puțin de evadarea lui apropiată. Un singur fapt de reținut: la capătul unei săptămâni, el i-a mărturisit doctorului că, pentru întâia oară, în noaptea precedentă, se îmbătase. Ieșind din bar avusese deodată impresia că ganglionii lui se îngroșaseră și că brațele i se mișcau greu la subsuori. Se gândise că l-a lovit ciuma. Și singura reacție pe care a avut-o atunci, și despre care a convenit cu Rieux că nu era la locul ei, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
număr, ca Tarrou, poate, doriseră contopirea cu ceva pe care ei nu puteau să-l definească, dar care merita să fie dorit. Și, în lipsa unui alt nume, ei îi spuneau uneori pace interioară. Rieux mergea mereu. Pe măsură ce înainta, mulțimea se îngroșa în jurul lui, vacarmul se amplifica și i se părea că periferia, unde voia să ajungă, se îndepărta în aceeași măsură. Puțin câte puțin, el se topea în acest trup uriaș care urla, al cărui strigăt îl înțelegea din ce în ce mai bine, strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de gimnastică, dar nu zilnic, așa cum obișnuia cu ani În urmă. Musculatura nu mai era atît de elastică și mai pierduse din volum; cu timpul, urma să fie acoperită c-un strat fin de grăsime, ce avea să se tot Îngroașe, o adevărată osînză. Nu neapărat. Thomas Își spunea, convins, că, În afara celor bolnavi, cu dereglări ale tiroidei sau cu probleme grave de metabolism, doar nesimțiții se Îngrașă. Hulpavii, leneșii. Făcea gimnastică, alerga, În zori, cînd nu ploua, o jumătate de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sosuri, trepidațiile, viteza, nu pricepi, Berg, nu ai condus o motocicletă niciodată, Berg, tu ai o mie, milioane de rețete de sosuri, sînt din cărțile tale, o carte pervertește, Berg, noi venim la tine să ne purificăm și tu ne Îngroși venele cu alte sosuri, necunoscute, ai o minte obeză, care, nu știu cum, se mișcă al dracului de repede, ne zăpăcești de tot, Berg, ești un hoțoman, Berg, ne iei din energii, din cele potențiale, și ne dai, În schimb, din cele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]