1,767 matches
-
încăpea în piele de bucurie. Kentucky Pete continua să vorbească, deși ceea ce spunea nu mai conta. - Așa că ne-am întâlnit în parcarea de la Fortinbras, iar el avea obiectul și asta-i tot ce-a fost. Pete inhală ceva, vocea lui îngroșându-se. I-am dat jumătate din bani și am ținut cealaltă jumătate drept recompensă, gata târgul. - Cum arăta, Pete? - La naiba, omule, mă tot întrebi de parc-ar însemna ceva. - Înseamnă. Zi-mi cum arăta. Pete făcu o pauză și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am început să plâng în timp ce mestecam și mi-am șters fața în timp ce încercam să înghit. Tot ce-am putut îngăima înainte de a-mi întoarce capul a fost: - Îmi pare rău. - E în ordine, zise el încet. Înțeleg. Vocea i se îngroșase - era mai mare acum, nu mai semăna deloc cu băiatul timid pe care îl știusem în acele câteva luni pe Elsinore Lane - și ceva în purtarea lui sugera iertare. Viața lui secretă părea că-l făcuse mai puțin îngândurat, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bulevardul Saint Michel - un loc liniștit, burghez, în mare contrast cu vacarmul proletaro-rockist din Piața Bastiliei. Ce să mai comentezi? Lucruri în general știute. Exemplare umane ca individul întâlnit în piață ajung bine-mersi în Franța, obțin ușor cetățenia franceză și îngroașă peisajul, destul de colorat, din Hexagon. Și manifestă un naționalism de genul celui afișat adineauri, un soi de rasism à rebour. Se pare că asimilarea aceasta generoasă pe filieră africană e o politică a statului francez. Esticii, care au experimentat iluzia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un „artist”, un ins „care nu face nimic”, inutil societății, trăind într-o evidentă dezordine socială și intimă, „nerespectând” normele sociale și morale. Într-adevăr jucam va banque, cum se spune, totul sau nimic, iar acest „nimic” se mărea, se „îngroșa” teribil, și azi, privind în urmă „și în jos”, nu pot decât să am accente de „milă și de groază” pentru acel mărunt individ uman, „necopt” la o vârstă deja suficient de matură, prins în vârtejul atâtor pasiuni și idei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu ridică niciodată vocea și asociază litota eufemismului. Un măcel va fi clasat de ei la rubrica "incident" și va face obiectul dacă nu al unei contravenții, cel puțin al unui proces-verbal pe un formular cu multe căsuțe destinat să îngroașe aritmetica lunii în curs. Acești contabili ai doliului și ai carnagiului, acești controlori din serviciul măsuri și greutăți care circulă fără emoție aparentă printre răniți, cadavre și mutilați pentru a-i repartiza apoi pe sex, clasă de vârstă și tip
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Îți zici că așa, cel puțin, se va face cândva un bilanț (nu se știe nici unde, nici când, dar în fine...). Specialiștii, istoricii vor putea consulta un raport "la rece", înlăturând zvonurile și întocmit fără lentilele pasiunii care măresc, îngroașă totul. Comisarul general norvegian, care mă primește în biroul său din Gaza lasă să-i scape îngrijorarea în privința viitorului: fondurile se reduc an de an, donatorii sunt tot mai agasați, iar atitudinea se concretizează prin deficite masive în bugete. Munca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Metz. Turnul de observație YMCA are forma unui supozitor; azilul Sfântul Andrei, construit în 1927, pare un donjon de pe Highlands; cupolele cu verde și roșu în formă de ceapă te duc cu gândul la Piața Roșie; iar turnul cu coloane îngroșate la mijloc al mănăstirii Sfântul Ștefan, terminat în 1900, anticipa cu puțin decorurile din Intoleranță, filmul mut al lui Griffith. Întrecându-se care mai de care, Kaiserul, regina Angliei, țarul Rusiei au inventat la începutul secolului XX această expoziție de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Pentru că e un barometru. Ea spune ce este și ce va fi. Creștinii din Orient sunt pentru islam ceea ce au fost evreii pentru creștinătatea de odinioară: niște catalizatori ai modernității și niște deschizători de ferestre. Ei au fondat și au îngroșat rândurile partidelor comuniste libanez, irakian, palestinian și ale tuturor mișcărilor progresiste din regiune. Au înființat ziare, tipografii, orchestre. Au fost pionieri ai revoltelor contra Imperiului Otoman și pentru independența de sub ocupația occidentală. Au fost ziariști, editori, profesori, muzicieni, oameni de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sită, ca să le alegi de coajă și de sămânță. Sosul obținut, pune-l într-o tingire în care de mai înainte se găsește 1 litră de zahăr la fiecare ocă de sos; adaogi sare, piper, cuișoare și fierbe până ce se îngroașă ca o povidlă. Atunci se pune în cutii și se astupă bine. Ca să nu încolțească cartofele, le pui în pod la începutul primăverii într-o pătură subțire. Ca să cureți garafe pune în ele o mână de cartofe tăiate mărunt, rotund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să zic, război! La Tulgheș în Transilvania, am întâlnit pe sergentul Labiș, bunicul lui Nicolae Labiș, că-i ducea la Stoleriu o blană și haine și Stoleriu era mort. Și am scris o carte poștală soției, că nașu e mort, îngroșând diferite litere, pentru a păcăli cenzura armatei, a cetit și nașa dar n-a priceput. Eu am avut mare noroc că n-am fost la front ci la coloană. La coloană era mare batae de cap că nu era mâncare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
simțit furnicături, o senzație intensă și cît se poate de neplăcută, cu totul diferită de furnicăturile pe care le simți de la o doză bună de morfină. Îmi simțeam fața umflîndu-mi-se. M-am așezat pe pat lîngă Herman. Degetele mi se-ngroșaseră, se dublaseră-n volum. - Așa, a zis Herman. E-n regulă? - Nu. Buzele mi-erau tumefiate, ca și cum aș fi fost lovit peste gură. Capul mă durea groaznic. Am Început să mă plimb prin cameră, fiindcă aveam o teorie vagă cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să mă uit și chiar mă gîndeam: „Ce idee tîmpită! Cum pot oamenii să bată cîmpii!” Dar chiar ziceai că-s plante de peyote. Tot ce vedeam arăta ca un peyote. Aveam fețele umflate sub ochi și buzele ni se Îngroșaseră de la o reacție glandulară provocată de drog. Chiar arătam a indieni. Ceilalți pretindeau că se simt primitivi și stăteau Întinși În iarbă, purtîndu-se cum Își imaginau ei că se poartă indienii. Eu nu mă simțeam altfel decît de obicei, În afară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prevăzut", "bătrâni, femei, copii care, abia agățați pe scări, cad din nou în praful străzii". Pe marginile acestora, în șanțuri, se scurg "apele murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale". E perioada în care "mii de berlinezi", sosiți aici pentru a îngroșa "păturile proletarilor", duceau lipsă acută de locuințe. La puțin timp după sosirea la Berlin, Eminescu asistă la "procesul" luptelor de stradă când, exasperată de evacuările brutale din locuințe, sărăcimea Berlinului atacase poliția, ridicând baricade" etc. În această curată babilonie, menită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Nicolae Berariu (CSM Suceava) Categoria + 91 kg. Mihai Nistor (SCM Bacău) b. retr. adv. 1 Petrișor Gănănău (Pandurii Tg. Jiu) 205 OCTOMBRIE EVENIMENTUL LUNII: ȘTIINȚA MUNICIPAL BACĂU CÂȘTIGĂ TITLUL DE CAMPIOANĂ MONDIALĂ UNIVERSITARĂ LA VOLEI FEMININ HANDBAL 1 OCTOMBRIE Se-ngroașă gluma: Știința MD Bacău - UCM Reșița 29-32 (10-15) Nicio șansă nu le-au lăsat vicecampionii României jucătorilor lui Gabriel Armanu în partida de vineri seara. Semnalul l-a dat din primul minut portarul Cristian Antonaru, omul meciului, acesta având în
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
jucam orb înainte, înfierbântat la culme, și, de ce pierdeam, de ce puneam mai gros pe carte. Îmi ieșisem cu totul din fire. Aveam simțimântul omului care lunecă la vale, fără să se poată opri. Atunci oaspeții mei, văzând că treaba se îngroașă, au cercat toate chipurile, trebuie să o recunosc, de a mă face să reintru în mod onorabil în banii mei, preschimbând mereu cărțile jucate cu altele nouă, și alternând cu mine de mai multe ori la facerea bancului; însă toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
animal nu decade În acest fel. Pe cei bătrâni Îi va aduna, mai devreme sau mai târziu, dumnezeu, dar până atunci pot trăi decent, chiar desfășurând o activitate necesară dar nerentabilă economic. Copiii Însă, pot și trebuie educați. Altminteri vor Îngroșa rândurile delincvenților și, dacă nu vor muri În pușcărie, pe acelea ale bătrânilor cerșetori. Culegând orice cerșetor Într’o astfel de instituție nu va mai exista pretextul activității firmei Milogul SRL, rămasă fără “salariați”. Chinezul are o vorbă: “dacă vrei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
eficientă decât cele abiotice, ca de exemplu ciclul Îngheț- dezgheț, acest ultim caz, căruia i se dă mult credit, fiind limitat de faptul că, În cursul Înghețării, apa de prisos este refulată din fisură. Rădăcinile, odată pătrunse În fisură, se Îngroașă, acționând ca o pană. Cred că nu e de prisos să amintesc că plantele sunt secondate, În același sens, de heterotrofe: animale careși sapă vizuini ori galerii, mobilizează solul și o mulțime de microorganisme ce folosesc roci ca sursă de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dintre licheni, tot În dauna stâncii de dedesubt, victima altor acizi secretați. În solul, Încă anemic, generat de mușchi, Își găsesc sălaș plante superioare, deși modeste la Înfățișare, care nu pot trăi altminteri decât pe un sol pe care-l Îngroașă necontenit; războiul chimic ce se poartă Între plante dă Întotdeauna câștig de cauză plantelor superioare În fața mușchilor și acestora În fața lichenilor, Înmulțind morții și, implicit, ritmul de formare a solului. Și astfel, coama recifului se acoperă cu o pajiște, timp
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
locuri și nici la cel al candidaților; împlinirea și succesul stau în tine, în pregătirea ta, în voința ta, dar mai cu seamă în ceea ce-ți picură Dumnezeu de sus. Din cei 17, dă deoparte 10 care vin și îngroașă rândurile concurenților. Vor rămâne așadar 7, din care 4 sunt buni, 3 foarte buni. Mergând prin eliminare și prin autocontrolul voinței, vei concura practic cu încă 2, dar foarte buni.” Doamne, ce raționamente logistice, constructive și mobilizatoare mai făcea tata
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ambalare generală a publicului cititor, pe care cu greu am pricepe-o azi, dar care cuprinsese lumea până În ulițele noroioase ale satului Mili tari, din marginea Bucureștilor, de unde veneau lăptarii În faetoane cu garnițele cu lapte Îndoit cu apă și Îngroșat cu scrobeală și cu făină. De aici am primit la re dacție, În februarie 1914, semnată Stan Gh. Iosif, o elucu brație bengaliană dedi cată lui Tagore [...]. L-am Întrebat pe Kostya Rovine cum și de unde cunoaște, așa de tânăr
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o fac pe seama și pe spezele mele, fiindcă această războire cu rime nu face nimănui nici un rău, iar data viitoare nu-mi va folosi la nimic. Îmi fac propria-mi muzică împotriva clopoțelului de la ușă, dar nu reușesc să-mi îngroș și obrazul pe măsură. Duc lipsă de toval precum pantofii mei de-o talpă nouă. Sunt aici de doisprezece ani și de nenumărate ori până acum am auzit propoziții ce-ncep cu: „La noi în Germania...“. Tare-mi vine să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
va spune ceva despre forța și virilitatea proprie). Adolescenții fac și ei colecție de petarde, gândinduse să prefigureze printro explozie cât mai bărbătească noaptea de amor nebun pe care o visează și la care se gândesc de atâta timp. Adolescentele îngroașă rândurile la coafor, spre disperarea doamnelor onorabile, făcându se că nu știu ce le pregătesc prietenii lor în noaptea cea mare. Gospo dinele prepară cele mai deosebite bucate din cariera lor și își petrec ore întregi în bucătărie (fapt pentru care vor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nevoie de frecții și băi calde. Ce ți-a trecut și ție prin cap: să scoți plafonul!... Acul manometrului se apropie de limită... Apăs pe buton: un șuier strident, ca de sirenă, sparge văzduhul, apoi, după cîteva secunde, sunetul se îngroașă, rămînînd constant. Dacă se menține așa cîteva secunde, înseamnă că avem presiune înseamnă că am reușit! Vlad se uită la ceas. Mă uit și eu: opt și un sfert. Opt și un sfert? mă întreabă Vlad, strigînd ca să fie auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la colectiv? Ei au făcut-o, au sînge de Vlădean în vene, dar tu?! Pentru ce-ai venit în București? Doar să înveți Fizică?..." Pînă am urcat la mansardă, luam ca pe o glumă originea mea; riscam să mi se-ngroașe sîngele, să ajung o mîrțoagă... "Te vreau măcar armăsar, să scoți fum pe nări și să știi cînd să dai cu copita", mi-a ordonat odată Doamna Ana, iar astăzi am înțeles că, fără ea, poate c-aș fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spune: - „Ce faci tu, Mamunică?“ - „Scriu unei fetițe mari, draga mamei. O fetiță care a plecat departe de mama ei.“ - „De ce?“ Îi răspund: „Ca să învețe franțuzește bine“... Mouetta dragă, dragă, simți tu cum parcă dintr’o suflare de zmeu se îngroașe depărtarea dintre noi; zidul nu mai e de sticlă, ci de gresie; îmi face impresia că stau îndărătul unui zid monstruos, gros de o mie de kilometri, și cu un burghiu încerc să sfredelesc să vină cel puțin gândul meu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]