1,892 matches
-
mai agitată. Dar... să trecem la lucruri cu adevărat importante pentru o femeie. M-am bucurat să aflu că prințul mai este încă în viață. Cunoscându-te, m-am temut că i-ai și luat-o. Dar cred că suferă îngrozitor acolo, la Brașov. Înțeleg că trebuie să stea cât mai departe de București. Și are perfectă dreptate. Dar, dacă trebuie să aștepte, de ce n-ar alege Parisul pentru asta? În ciuda tuturor relelor despre care ți-am scris, Parisul rămâne totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre Dante Negro, acesta nu reușea să-i prindă privirea. Marchizul privea dincolo de momentul prezentului, undeva, acolo unde continua să se deruleze ceva înfricoșător. ― Ne putea îngropa viscolul. Ne puteau mânca lupii. Puteam muri înghețați pur și simplu. Ah, gerul! Îngrozitor! Minus treizeci de grade Réaumur. Pronunță ultima consoană prelung, ca scuturat de friguri. ― Dar de ce a plecat singur? Asta nu pot să înțeleg. Și cum de și-a părăsit el soldații, mai ales? N-a mai făcut asta niciodată. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele de bătrânețe trag linii categorice pe chipul creț și gălbejit, de-a lungul pleoapelor făcute. Dojana „pour un peu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lua după noi. — Așa crezi? se neliniști doamna Reilly. — Așa îmi imaginez. Părea hotărât să mă aresteze. Probabil că are de îndeplinit o normă, sau așa ceva. Mă îndoiesc amarnic că o să mă lase să-i scap cu atâta ușurință. — Ce-ngrozitor! Toate ziarele o să vorbească de tine, Ignatius. Ce rușine! Trebe să fi făcut tu ceva-n timp ce m-așteptai, Ignatius. Te cunosc eu prea bine, băiete. Dacă și-a văzut cineva vreodată de treaba lui, acela am fost eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întunericul care duhnea a whisky și mucuri de țigară, se cocoțară pe două scaune înalte de bar. În timp ce doamna Reilly își aranja cutiile cu prăjituri pe tejghea, Ignatius își dilată nările lui pretențioase și spuse: Pe cinstea mea, mamă, pute îngrozitor. Simt că mi se întoarce stomacul pe dos. — Vrei să ieși afară în stradă? Vrei să te-nhațe polițistu’ ăla? Ignatius nu-i răspunse. Pufnea pe nas cu zgomot și se strâmba. Un barman care îi observase din umbră, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din satin și cu o pălărie înflorată, își legăna grațios poalele în mers. — De ce vii așa târziu? țipă Lana la ea. Ți-am spus să fii aici la ora unu azi. — Papagalu’ meu a răcit az’ noapte, Lana. A fost îngrozitor. Mi-a tușit toată noaptea drept în ureche. De unde-ți vin în cap asemenea scorneli? — Păi, i-adevărat, spuse Darlene pe un ton jignit. Își puse pălăria uriașă pe bar și se cocoță pe un scaun înalt, intrând în norul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de ce m-ai sunat, drăguțo? — O, da, era gata să uit. Ți-aduci aminte când am fost să jucăm popice alaltăseară? — Marți? — Nu. Era miercuri, cred. În noaptea cân’ l-au arestat pe Angelo și n-a putut veni. — Ce-ngrozitor! Poliția s-aresteze chiar pe unu’ de-al lor. — Așa-i. Săracu’ Angelo! I-așa de drăguț. Multe a mai pățit și el cu poliția aia. Santa tuși răgușit în telefon. Oricum, a fost în seara cân’ ai venit tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poate nu se aplică în toate cazurile este că registrele mele par să fie lăcaș pentru tot felul de rozătoare. Ciuma bubonică era un destin normal în Evul Mediu dar după părerea mea, să contractezi această plagă în secolul nostru îngrozitor ar fi ceva ridicol. Astăzi biroul nostru a fost în cele din urmă onorat de prezența domnului și stăpânului nostru, domnul G. Levy. Sincer să fiu, l-am găsit destul de apatic și indiferent. I-am atras atenția asupra inscripției mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nas, țipă domnul Robichaux la Angelo. — Las-o mai moale, Claude, spuse calm Santa. Angelo n-a vrut să facă nici un rău. — Comunistu’ ăsta m-a distrus. Agentul de stradă Mancuso tușea violent și arăta deprimat. Se întreba ce lucru îngrozitor îl mai așteaptă. — O, Doamne! Mai bine plec, spuse doamna Reilly, disperată. Ultimu’ lucru de care am nevoie-i o bătaie. O să scrie-n toate ziarele. Ce-o să se mai bucure Ignatius. — De ce m-ai adus aici? o întrebă agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să fiu sigur că pisica nu este nedreptățită. Spune-mi, te rog, domnule, ai de gând să mă hărțuiești astfel la infinit? Nervii mei sunt într-o stare jalnică. Când mi-ai controlat unghiile, sper că ai observat cât de îngrozitor îmi tremură mâinile. Nu mi-ar plăcea să intentez proces Paradisului Vânzătorilor, cerându-i să-mi plătească tratamentul psihiatric. Nu știu dacă v-am informat că nu sunt asigurat pentru caz de spitalizare. Paradisul Vânzătorilor este, firește, o instituție prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de magnoliile și cameliile lor. — De ce naiba m-am oprit să stau de vorbă cu tine, nebunule? se întrebă tânărul, într-o șoaptă furioasă. E sveterul meu cel mai fin! — Târâtură, strigă Ignatius, zgâriind mai departe cu hangerul. — Dar e îngrozitor! Încercă să fugă, dar Ignatius îl ținea bine de braț cu mâna cu care nu manevra sabia. Trecându-și un deget prin cercelul în formă de cerc al lui Ignatius, tânărul trase de el, șoptind: Aruncă imediat jos sabia. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lucru, spuse vag domnul Zalatimo. — Gonzalez, cum se numea țicnitul ăla pe care l-ai pus să lucreze aici, tipul ăla gras și mare, cu șapcă verde? — Domnul Ignatius Reilly. El expedia scrisorile. Cine o fi scris ceva atât de îngrozitor? — Hei, se auzi vocea lui Jones la telefon. La voi la Levy Pants mai lucrează mutra aia grasă cu șapcă verde? Un alb mare, cu mustață? — Nu mai lucrează, răspunse domnul Gonzalez cu voce stridentă și trânti telefonul. — Cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O’Hara. Câțiva musafiri o văzură și izbucniră în țipete. Trebuie să evităm Apocalipsul. Să luptăm folosind focul împotriva focului. De aceea mă adresez vouă. „Despre ce vorbește oare?“ „Toate acestea mă deprimă îngrozitor.“ „Are niște ochi care te bagă în sperieți.“ „Hai la un bar elegant.“ „Hai la San Francisco.“ — Liniște, perverșilor, strigă Ignatius. Ascultați ce vă spun! — Dorian, se rugă cowboy-ul cu voce de soprană lirică. Fă-l să tacă din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-n cap. — Mamă, fă-l pe omul ăsta să plece, strigă Ignatius, încercând să o împingă pe mama lui spre domnul Levy. — Domnule Reilly, omul acesta pretinde despăgubiri de cinci sute de mii de dolari. Ar putea să mă ruineze. — Îngrozitor! exclamă doamna Reilly. Ignatius, ce i-ai făcut bietului om? Pe când Ignatius era pe punctul de a vorbi despre vigilența cu care se comportase la Levy Pants, sună telefonul. — Alo, răspunse doamna Reilly. Sunt mama lui. Bineînțeles că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
luminile de pe stradă. Sunt sigură că e cineva înăuntru! Te-am auzit tropăind prin hol. Trage jaluzelele astea păduchioase. — Da, da, sunt aici, strigă Ignatius. Trase de jaluzele și le deschise rupându-le. Mulțumesc Fortunei c-ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult te-ai îngrășat. Tocmai citeam anunțurile puse aici pe verandă. Doamne, ai pățit-o. — Am trecut prin infern, bolborosi Ignatius, apucând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
TĂU E AMERICAN? Myrna citi o notă scrisă pe marginea copertei: „Citește asta, Irene. E interesant. Sunt câteva întrebări la urmă pe care i le-ai putea pune băiatului tău.“ — O, Ignatius, gemu Myrna. Cât trebuie să fi fost de îngrozitor! — Traumatic și îngrozitor. În momentul de față, cred că ei sunt pe undeva pe afară, biciuind vreun moderat pe care mama mea l-a auzit azi dimineață, la băcănie, vorbind în favoarea Națiunilor Unite. Toată ziua a trăncănit despre acest incident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu capul În mâini, gemând Încet sub luminile pâlpâitoare de deasupra. Partea din spate a jachetei costumului său Împrumutat plesnea pe el, cusătura tot mai vizibilă la fiecare suspin. Uitându-se la el, Logan nu știa ce să creadă. Era Îngrozitor că un copil trebuise să treacă prin abuzurile la care Cleaver Își supunea victimele. Chiar și-așa, vorbele lui Sandy Alunecosul Îi rămăseseră În minte. Lista aceea de delicte. Martin Strichen era un mic netrebnic. Dar asta nu Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe unde calcă. Zăpada se făcuse morman, astupând șanțurile și găurile, așa că era foarte ușor să aluneci și să cazi. Logan bâjbâi prin iarbă spre adăpostul numărul doi, cu fulgii mari de nea lipindu-i-se de haină. Înăuntru mirosea Îngrozitor. Dar nu la fel de rău ca În prima zi, când Îl pusese pe agentul Steve să deschidă ușa grea de lemn. Vântul dusese o parte din miros, dar Încă era suficient de nasol Încât să-l facă pe Logan să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i găsească fiul. Că ar trebui să se ducă acasă și să doarmă. În cele din urmă, oboseala Îl făcu să accepte să fie dus acasă cu o mașină de patrulă. Până să Înceapă ziua de lucru, Logan se simțea Îngrozitor. Avea un nod În stomac, și nu era vorba doar de țesutul cicatrizat. Opt și jumătate și nici un semn din partea lui Insch. Se pregătea o furtună de rahat, iar Logan avea să fie chiar În mijloc. Ședința de dimineață veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ne-ai scuti pe toți de multă bătaie de cap. Scuipi tot și ne zici ce-ai făcut cu corpul lui Peter Lumley. Dar Nicholson Își trecu doar mâna peste capul ras, auzindu-se rojnăitul când Își șterse sudoarea. Arăta Îngrozitor - tremura, transpira, Își strângea brațele, cu ochii ațintiți de la Logan la Insch și la ușă. Insch scoase un plic transparent de plastic și extrase din el fotografia unui băiețel pe tricicletă. Copilul se afla În ceea ce părea a fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Doug Disperatul, cu soarele strecurându-se pe fereastră, unde firele de praf se ridicau leneș În soarele matinal de decembrie. Un televizor, pus sus pe peretele opus patului, licărea fără sunet pentru sine. Ocupantul camerei era sprijinit În pat, arătând Îngrozitor. Vânătăile umpleau partea dreaptă a feței sale, iar ochiul său cel alb lăptos era aproape Închis din cauza umflăturii; doar că, În ciuda umflăturii, Doug Disperatul tot arăta rahitic. Era greu de crezut că acesta fusese bărbatul care aproape că-l ucisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cititor, ne vom abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satîr, iar fetițele... Se făcea o aluzie prudentă la faptul că fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucît fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
făcut un act de penitență. Claire, Reynolds și cu mine deveniserăm din nou atât de apropiați, încât ai putea să mă acuzi că de fapt am acționat în propriul meu interes. A fost bine să ai prieteni, apoi a fost îngrozitor când au început să mă urască. Pedeapsa îl ajungea din urmă pe Mal: el îl turnase pe turnător. — De ce n-ai luat banii? — O, Doamne, n-am putut! Aș fi distrus gestul făcut. Iar Claire are toți banii din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
simțea ca și cum ar fi fost o wolverină și ar fi mișunat printr-o casă străină și întunecată douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Postura de frate mai mic și iubit platonic constituia un subterfugiu incitant. Coleman știa că tăticul se temea îngrozitor că relația lor va fi descoperită și, în același timp, mai știa că Reynolds participa la mitinguri și dona bani pentru diverse cauze fiindcă se simțea vinovat de seducerea lui. Poate că operația estetică nu fusese făcută doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zborul meu. Am luat un subofițer german din armata terestră care avea capul perforat de un glonț ce-i intrase prin ochi și ieșise prin ceafă. Doctorul mă previne că ar putea să moară pe drum, totuși sărmanul, deși suferea îngrozitor, a sosit în viață la București. Azi 27 Iulie <1941> am trecut printr-o frică îngrozitoare. Sburam spre Bălți chemată să ridic un aviator german rănit. Foarte mulțumită că mă apropiasem de țintă, arunc ochii întâmplător în sus și... am
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]