2,094 matches
-
vândut cei doi câini pe o sumă derizorie pe care a și pierdut-o apoi la un joc de noroc. Pierderea celor doi câini l-a înnebunit pe tata. În noaptea în care Laban s-a întors, țipetele, blestemele și înjurăturile s-au auzit până târziu. După aceea, tata nu și-a mai descrețit fruntea. Iar pumnii nu i s-au descleștat decât după ce a găsit-o pe Lea și i-a povestit toate detaliile acestui ultim scandal. Mama și mătușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i piardă, și atunci melodia s-a auzit și mai tare, și atunci, brusc, Prodan și-a deschis ochii, cu fața schimonosită și-a luat mâinile de pe clape, strigând ceva, din cauza muzicii n-am auzit ce anume, poate era o înjurătură, că în același timp a încercat să-l lovească cu picioarele și coatele pe nea Miki, dar se pare că bătrânul îl ținea bine, că nu putea să-i scape din strânsoare, a făcut un pas înainte, încercând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce-am văzut, atunci mă snopește-n bătaie, iar eu i-am zis, e-n regulă, n-am să suflu nici un cuvânt, și atunci Prodan, dându-și jos acordeonul de pe umăr, a observat briceagul înfipt în el, a tras o înjurătură, a scos apoi briceagul și s-a ridicat în picioare, bastonul alb al lui nea Miki zăcea acolo, lângă bancă, s-a aplecat, l-a ridicat, apoi s-a așezat din nou lângă mine, uitându-se în urma lui nea Miki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a apărut o altă mână, de data asta una vie, și atunci am văzut că mâna scheletului nu-i a unui schelet, capătul unei cârje, apoi cârja a zburat printre roți, urmată de încă una, și atunci s-au auzit înjurături și icnete și gâfâieli, iar de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ei. Tipii de la SRPJ aveau să vină cu bacul de ora 16 pentru a duce corpul la institutul medico-legal. Yves putea face astfel Încît corpul fratelui ei să se afle la debarcader la ora aceea? Putea, firește. Își reținu o Înjurătură prinzîndu-și degetele Într-un sertar. Chiar avea nevoie acum de chiștocul ăla! Dacă nu cumva femeia de serviciu, Coursin, i-l aruncase cînd făcuse curățenie, avea să-i arate el... Dar Îl dibui, ascuns sub capsator. Glasul zbiera la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
petecul, făcut ghemotoc. Desfăcu hîrtia umedă de salivă cu multă precauție. Pentru Marie, Cel de Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. Marie... Întoarse automat ochii spre zidul scund și Își reținu o Înjurătură, dîndu-și seama că ea nu mai era acolo. * * * Marie năvăli În spălătorie chiar În momentul În care Loïc golea un bidon de benzină peste o cuvă mare de piatră, și pricepu imediat ce făcea. - Nu te va ajuta distrugera hainelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
situl, nu e așa? Să meargă să vadă! Morineau Începu să se fîțÎie, stingherit. - Vedeți că... E aproape beznă, Îngăimă el jalnic. Băieții sînt superstițioși, așa că poveștile cu menhirii din care picură sînge... Îi Înspăimîntă, ce mai. Lucas trînti o Înjurătură pricepînd că situl rămăsese nesupravegheat. Își Înșfăcă tocul armei atîrnat În cuier și părăsi biroul, cu plicul În mînă. Tocmai o ruga pe Annick să aibă amabilitatea de a lăsa plicul la hotel cînd Își dădu seama că Morineau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fersen și Morineau supravegheau descărcarea unei platforme. Deodată, cablul macaralei scîrțîi, se rupse brusc, platforma se răsturnă și toate lăzile căzură În apă Într-o jerbă de stropi. Se scufundară pe loc. Fersen nu-și putu opri uun șuvoi de Înjurături. Morineau Își luă un aer Îngrozit: - Tot materialul de supraveghere video! E o nebunie, vă pricepeți cumva la deochi sau ce se Întîmplă? Luca Îl fulgeră cu privirea. - Mișcă-te, ce dracu’! Încearcă să recuperezi tot ce mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fluturînd În vînt, avînd În minte vestea pe care urma să i-o dea lui Ronan și care avea să le schimbe viața. Or să aibă un copil. Un bebeluș. Un bebeluș... Polițistul Încetini În apropierea sitului și trînti o Înjurătură cînd văzu cum unul din puternicele proiectoare explodă Într-un adevărat foc de artificii. Oprindu-se brutal, sări din vehicul, desfăcu mașinal butonul care Închidea tocul holsterului și o luă Înspre menhirii al căror granit părea mai palid sub lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șifonează. Cu toate simțurile În alertă, Își ascuți privirea, căută de unde putea veni foșnetul. Făcu ochii mari de stupoare. O formă aeriană, translucidă și opalescentă, zbura iute printre menhiri și trecea dincolo de tumulus, Îndreptîndu-se apoi direct spre faleză. Scăpă o Înjurătură și, uitînd de eventualul trăgător, Lucas se năpusti pe urmele apariției fantomatice. Tocmai trecea la rîndul lui de tumulus cînd o văzu plonjînd și dispărînd. PÎnă să se apropie el de marginea falezei și să măture cu privirea nisipul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ronan, Philippe... - Cineva ține să ne Înștiințeze că Loïc făcea parte dintre jefuitori și că, sinucigîndu-se, l-a privat pe asasin de răzbunare, răspunse Lucas. - Gwen! Nu mai e aici, Îl Întrerupse iute Marie. - Chem ajutoare, zise el, reținîndu-și o Înjurătură. VÎntul druizilor! CÎnd te gîndești că era cît pe ce să cred! Își scoase mobilul din haină și formă un număr, cînd ecranul clipi și se stinse. - Drace, bateria e În pană! - Ia-l pe al meu, Îi propuse Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
liniști. Lungi și mai mult pasul, desprinse rapid capătul frînghiei, Îl aruncă În barcă și sări la bord. Se năpusti spre motorul de cincizeci de cai-putere, trase ca o nebună de cablu pentru a-l porni, gata să trîntească o Înjurătură cînd eșuă la prima Încercare și Începu să urle cînd văzu o siluetă Înălțîndu-se pe mal În fața ei. - Chiar credeai că ai să scapi astfel, Gwen? Farurile anticeață cu care jandarmeria Își echipase mașina 4x4 luminau drumul și părțile laterale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dă jos din primul 34 într-un buluc de lume înfofolită care se repede spre piață. Un 21 tocmai sosește în stație. Pensionarul aleargă în L, săritura calului, și îl prinde, în vreme ce în urma lui răsună un uragan de claxoane și înjurături. Curios, doar nu se grăbește nicăieri, și cu toate astea face mereu așa, sprintează după autobuze și tramvaie, se pogoară pe scările metroului cu velocități periculoase ca să apuce să țâșnească înăuntru înaintea anunțului Atenție, se închid ușile... Lumea nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
două tabere, cea care apără dreptul Despinei de a fi recoltată și cea de părere că nu așa ar trebui să se exprime o femeie, în nici un caz. Discuția se încinge, se ajunge la cuvinte în doi peri, apoi la înjurături sadea. La biserică, majoritatea oamenilor coboară și chiar după ce au coborât, Despina îi mai poate auzi pe doi dintre ei comentând: ─ Auzi, mă, cică s-o recolteze! Și dau din cap, ca și cum ar vrea să spună, uite nene unde-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sub ocrotirea unei stele prielnice. În altele, conform logicii, domnesc gâlceava, scandalul, ura, mânia și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fața i-a devenit din ce în ce mai acră. Mi-a înapoiat transcrierea. — Mă dezamăgești, mi-a zis. — Cum așa? — E apă de ploaie! mi-a spus el. Nu se încheagă, n-are pic de paprika, pic de sare! Te credeam maestru la înjurături rasiste! — Și nu sunt? m-am mirat eu. — Dacă vreunul din membrii plutonului SS de sub comanda mea ar fi vorbit atât de amical despre evrei, a precizat Arpad, aș fi ordonat să fie împușcat pentru trădare! Goebbels ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
rezidenți artificiali ai cartierului apăreau în prag numai după ce băiețelul se îndepărta, și îl înjurau de fiecare dată pentru că a aruncat, prea departe de ușă - așa i se năzărise lui Samuel să-i programeze; îl distrau fețele lor posomorâte și înjurăturile prost acordate situației. În unele cazuri, această funcție algoritmică ce regla apariția rezidenților dădea rateuri. Când nava efectua o scanare sau o recalculare a poziției, computerul de agrement era și el solicitat. Or, asta însemna o dereglare temporară a uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
grămadă) la 6:52. Băiatul încă nu venise, dar ei începură să-l înjure oricum. La 6:54, se calmară. După treizeci de secunde, reluară seria de blesteme. Curierul se arătă la ora cuvenită și, fără a ține seama de înjurături, se puse pe aruncat ziare în stângași-n dreapta. Tot atunci, lumina soarelui inundă platanul și catedrala. Apoi, după o scurtă străfulgerare, totul se strică de-a binelea. Rezidenții dădură iremediabile erori, se volatilizară sau se umplură de pete, catedrala își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pantofii lor ticăie de câteva ori, se înfundă puțin în carpetă și răsună în sfârșit din hol. Toate femeile se încurcă vrând să descuie ușa fără să facă zgomot. E distractiv să le auzi cum înjură printre dinți - și ce înjurături îngrozitoare -, în vreme ce tu te prefaci că dormi, deși razele soarelui îți bat neplăcut în pleoape și se transformă într-un văl sângeriu tras peste ochi. În asemenea clipe știu că ele știu că sunt treaz. Zgomotul încuietorii e prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în picioare. Era îmbrăcat cu o salopetă murdară de ulei de motor și avea pe cap o șapcă verde cu NIKE. Avea bocanci negri și un pulover albastru. A pufnit spre mine și mi s-a părut că mormăie o înjurătură. - Și udă și buretele, am adăugat destul de enervat. Rușine să-mi fie, îmi ziceam, rușine. Oare nu învățasem nimic din lecția Cristinei? Așa sunt oamenii, nu învață nimic din propriile lor greșeli, dar dacă admitem că eu nu am greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
părea că mă aude. Buzele îi murmurau un nume. Am apucat-o de mână, poate mai violent decât aș fi vrut. — Tu ești surdă, Kristine, n-auzi? Mișcă-te! A tresărit cu groază și s-a precipitat în adăpost. Câteva înjurături și blesteme au rămas să se dizolve în urma ei. Am înaintat morocănos. În semiobscuritatea din pivniță, încercarea de a o strânge în brațe nu mi-a izbutit. A preferat să se scuze, e foarte nervoasă, teama, războiul, războiul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe fundal; era o compilație thrash-metal, cu câteva interludii sentimentale, mai potrivită pentru cursele de pe autostrăzile americane cu un camion imens, decât pentru târâș-grăpișul de pe străduțele interioare ale Londrei. Soarele strălucea și câteva voci bărbătești americane urlau o combinație de înjurături și vorbe de amor („I’m just a BAD PENNY! I always come back to you! Should have KNOWN you couldn’t trust me - far as you could THROW ME!“1) pe fundalul unei avalanșe cumplite de chitare furioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că or să le spună alții. Deci, cine ar putea să știe? S-o iau pe Hazel la întrebări ar fi ca și cum aș întreba un perete de cărămidă ce-i mai face mortarul. Uitându-mă la ce lucram, trăsei o înjurătură. Polizasem nenorocirea de sudură prea mult și acum era denivelată. Ia lucrurile pe rând, Sam. Acum trebuie să iau totul de la capăt. —Sam! O auziși pe ultima? Iar au venit polițaii! Au aflat cine era tipa care a mierlit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o iau ușor, la pas, ca s-o savurez mai bine. Putem să repetăm faza asta? Luminile scăzură și apoi se stinseră. —Bun. Și acum intri tu. Se auzi un zgomot de parcă cineva s-ar fi împiedicat, urmat de o înjurătură cu foc a lui Hugo. —Ai pățit ceva? îl întrebă Steve din culise. —La ce beznă e acolo, o să am nevoie de ochelari cu infraroșii, zise el iritat, ieșind pe scenă. —Bine, strigă MM, acum că toată lumea e gata, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Violet. *** Hugo insistă să-mi aleagă el hainele pe care urma să le port în seara aceea. Ne-am întors la studioul meu, iar el s-a amuzat copios frunzărind prin absolut toate hainele atârnate pe cuierul meu, comentând, cu înjurături din cele mai obscure și mai shakespeariene gama afișată și, în cele din urmă, aruncă câteva lucruri pe pat, poruncindu-mi sus și tare să le încerc. Scuza mea pentru faptul că acceptam această manifestare de autoritate masculină era aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]