2,895 matches
-
total! Chun-qiao expiră și bate din palme. Iată analiza mea asupra situației, continuă Jiang Ching. Hairui concediat din funcție este cheia. Chun-qiao se lasă pe spate și își trece degetele prin păr. Pentru dumneavoastră, Doamnă Mao, sunt dornic să-mi înmoi penița de la stilou în sucul creierului meu. Ea îi întinde mâna, pentru ca el să i-o strângă, și apoi îi șoptește blând în ureche: În curând, locurile din Biroul Politic vor fi vacante și cineva va trebui să le ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că el nu tânjește după nimic și nu-și mai poate imagina munca lui, viața lui fără Christa, chiar dacă uneori este atât de cicălitoare. Și el a fost morocănos și absent tot drumul. Inexplicabil pentru ea, vocea lui s-a Înmuiat dintr-odată. * — ...Greaca veche și latina au fost În adolescență colacul meu de salvare! Visam să dau diferențele la liceu și să ajung profesor de greacă și latină. Bietul meu tată, nu ți-am povestit asta niciodată, draga mea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
funcționarului, cu expresia imobilă, indiferentă a unui veritabil militar. Nacealnicul scoase sulul de hârtie, îl desfășură și așeză pricazul pe o măsuță. Kutuzov îl citi stând în picioare. Vedea mai bine de la distanță. Apoi luă din mâna omului pana deja înmuiată în cerneală și, fără să-i arunce acestuia nici măcar o privire, semnă în clar. ― Și numele surghiunitului? ― Se va scrie la momentul potrivit. Pricazul rămâne la mine. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Partea a doua PAGINĂ NOUĂ 13 Babic descălecă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câțiva bănuți, cu un gest plin de eleganță. Da, trebuia să-și înfrunte soarta ca un adevărat boier. După ce înghiți două linguri din fiertura mizerabilă de fasole, luă o coală de hârtie, scoase pana din cilindrul ei de argint și, înmuind-o în călimara de la brâu, îi scrise mult iubitei sale mame o scrisoare temperată, descriind, ceva mai poetic și oarecum vesel, groaznica furtună pe care o înfruntase, păstrând totuși pentru el lacrima vărsată, după care aplică pecetea mică, ovală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era, «de unde, pe unde ne-a venit cuvântul» (de la francezi, prin ruși); deși mai târziu, la Universitate, acceptasem evidența lingvistică: francezul corridor (numind coridorul, culoarul nostru) devenise În rusă karidor, sub această formă trecând În Basarabia rusificată, unde româneasca Îl Înmuiase (oleacă) - totuși, etimologia propusă, la Început de tot, de mama era atât de mult mai frumoasă, Încât În mod necesar era și răpitor de adevărată: «Calidor, carevasăzică: dor-frumos». ...Carevasăzică grecescul kali și românescul dor se Întâlnesc pe-o cărare (spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se aplecă pe fereastră,cu un megafon, ca să strige: — Marș dublu. Dați-i drumul. Soldații, dându-și seama că erau observați în mod misterios de mai sus de pe deal, săreau ca broaștele și, confuzi, se împrăștiau în direcții greșite. Oarecum înmuiat și având gânduri mai bune în privința zilei respective după ce urlase la soldații săi, brigadierul se retrase pentru a-și face baia. Privi către programul care se găsea pe perete, lângă robinete, acoperit cu plastic. „Luni“, scria, „ceafa și urechile. Marți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
acestă ultimă noapte a lor în livadă; ca să poată fi în copac, abia trezite, la sosirea celor care urmau să le prindă. Sampath stătea de mult nemișcat. Privise ultimele raze de soare dispărând în seara de dinainte, pe când dealurile se înmuiau și se colorau în albastru ca fumul de lemn și pe când tufișurile, care adunaseră umbrele încă de la sfârșitul după-amiezii, se uneau în aerul din ce în ce mai întunecat. Simțise briza pe obraji, auzise cum începeau să cânte greierii, prima întrebare ciudată a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Una, două, trei din ele... atât de coapte, de grele, încât cea mai mică atingere le putea face să cadă din copac. Culese una. Formă perfectă de Buddha. Fermentând la interior, neinteresată de lume... Fruct frumos și distant, care se înmuia pe măsură ce zilele treceau, pe măsură ce nopțile treceau; fruct frumos, plin cu o constelație încă nedescoperită de stele tinere. Îl ținu în mână. Era răcoros, inegal la atingere. Orele treceau. Mai multe stele decât cer. Stătea nemișcat în noaptea cea liniștită. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o tulburase peste măsură. Cu inima dintr-odată strânsă, femeia a înțeles la ce jug enorm se înhămase atunci când se măritase cu Luca. Dacă era să fie sinceră, Alison sperase că, în ciuda a tot ce se întâmplase, Sofia se mai înmuiase în ceea ce o privea. Dar acum își dădea seama că fosta nevastă era departe de a ajunge în punctul ăla. Asta dacă avea să ajungă vreodată acolo. Alison era acum sigură că fosta soție a lui Luca avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
farfuria cu resturi de friptură. În exterior, a rămas calmă. De ce? a reușit ea să rostească. — Pentru că toate au copii, dar arată, în continuare, splendid... așa cum ai arăta și tu, a adăugat el cu înțelepciune. Julia a simțit că se înmoaie puțin la auzul acestei remarci. Asta se prea poate, dragul meu, dar eu nu-mi fac griji doar din cauza siluetei, ci mă gândesc și la ce o să se întâmple după nașterea copilului... cum o să fie afectată relația noastră. Julia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cum faci ca vaporu’! Rafael se răsuci și înotă spre mal, apropiindu-se și mai mult de undițe, cu intenția vădită de a-i administra o corecție bătrânului. Sculele, bă, intri-n ele! Ce om nemernic! Rafael oftează, i se înmoaie brusc avântul. — Îmi pare rău de matale, unchiule, nu ești sănătos la cap. Chiar îl întristează atâta sminteală. O vede mergând mână-n mână cu moartea - tremurul și zbaterea disperată care precede înțepeneala de pe urmă... Banii, cruzimea, lăcomia și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce avea pe suflet. Rău făcuse. Tot ce ar fi fost de spus era că nu mai vroia să-l vadă, da’ ce te faci cu prostu’, că nu mai scăpa de el ca de râie. Într-un târziu, se înmuie văzându-l cu lacrimi în ochi la ușa ei. Chiar plângea, cretinu’, de-ai fi zis că murise, Mirelo, păi, de bună seamă că pentru el chiar murise... Adică, vezi cât de greu îi pica lui hotărârea ei ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu poate să-l aibă doar pentru ea, iar pe de altă parte, degeaba ar fi vrut s-o rupă de tot cu el, că nu putea. Era cum e mai rău. Avea dreptate Roșioara că boală lungă. Ba se înmuia, ba se răsucea, și iarăși îi spunea că în felul ăsta nu se mai poate. Ori cu ea, ori cu nevastă-sa... Ba uite că se putea. Vechile obișnuințe, Mirelo, care încă se învechesc și devin tot mai nesigure pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar putea să i se tragă și de la felul cum arată. Încă o prinde să umble cu buricul dezgolit și cu fustă până-n gaura curului, măcar că a născut trei copii. Ce ar fi pe cale s-o salveze cât de cât, înmuindu-i trufia, e că fiecare copil l-a făcut cu alt bărbat. Primii doi s-au dus mâncând, ori, mânați, desigur, de același instinct irepresibil, care i-a îndreptat spre ea la un moment dat: un fel de spaimă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-a mai vrut să vadă pe nimeni. A rupt-o cu toți, și cu prietenele, și cu mă-sa, și cu tac-su, și asta numai din cauza lui, a bătrânului, că n-a vrut cu nici un chip să se înmoaie, frățioare, n-aș avea cum să uit... Da’ mi-a trecut. Ce-am uitat a fost poate ca după scrisoarea aia să vă fi scris alta, de împăcare, ca să vă chem aici să vedeți că s-a aranjat treaba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce anume l-ar fi putut Îndemna să o cumpere? Până și denumirea de „geacă“ suna demodat. Inspectorul Monroe, cel hrănit necorespunzător, fuma iarăși țigară de la țigară. Îmi oferiseră o cană de ceai, ceea ce probabil Însemna că Încercau să mă Înmoaie În vederea ciomăgelii care avea să urmeze. Îi refuzasem, dar nu pentru a-mi păstra avantajul psihologic, ci din cauză că băusem atâta ceai În ultimele zile, Încât proporția de tanin din sângele meu trebuie să fi ajuns la cincizeci la sută. Monroe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la urechea cea mai apropiată. Atunci, Înaintând spre spațiul eliberat În mijlocul Încăperii, cadiul se așază În fața monarhului, coboară capul și nu rostește nici un cuvânt. Astfel Încât, atunci când, după un lung răstimp de tăcere, Nasr Îi aruncă În sfârșit, cu o asprime Înmuiată de oboseală: „Mergi și spune-le tuturor ulema din această cetate să vină În zori să se prosterneze la picioarele mele; capul care nu se va pleca va fi retezat; și nimeni să nu Încerce să fugă, pentru că nici un ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dăruiește ca s-o trăim. Un servitor cu părul deschis la culoare intră. Se Înclină, ducând pe o tavă de argint cizelat două cupe cu sirop rece de trandafiri. Omar apucă una, aburită, de pe care se prelinge apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua: Prezența ta aici mă bucură și mă onorează! Khayyam vrea să răspundă acestui val de bunăvoință. Nizam Îl oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care trăia cu interes, cu o anumită teamă, bineînțeles, dar fără acea fascinație morbidă care-i paraliza pe toți ceilalți. O dată chiar, la vârsta de șaptesprezece ani, intrase În Încăperea interzisă, Îi dăduse ocol, se apropiase de bazinul magic, Își Înmuiase mâna În apa Înghețată, apoi se oprise În fața firidei În care era Închis manuscrisul. Fusese cât pe ce s-o deschidă, dar se răzgândise, făcuse un pas Înapoi și părăsise odaia de-a-ndăratelea. Pentru prima vizită, nu voia să meargă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Tata înțelegea numai jumătate, cealaltă jumătate i-o traduceam eu. Dacă eu făceam o traducere bună, tata era bine orientat. Nu e plăcut să fii o povară. Asta provoacă milă. Când oamenilor le e milă de cineva, vocile li se înmoaie și se zice „bietul de el”. Unora li se făcea milă de mine din pricina bolii, dar asta mă deranja prea puțin, fiindcă ei spuneau ce aveau de spus tatei și mamei. Eu primeam doar o porție de mângâieri. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
final fericit, și Udi plângea cu horcăieli, din cauza ta, urla el, din cauza tinerelului tău, n-am dormit nopți la rând, am băut și am fumat tot timpul, am ridicat-o și mi-a sărit deodată din mâini, mi s-au înmuiat brațele, cu greu reușesc să ridic până și o carte, cum aș putea eu să ridic o fetiță? Văd cafeneaua îndepărtându-se, lăsând în urma sa o grămăjoară de oase, în fața ochilor mei joacă zeci de Noga strălucitoare precum steluțele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi răspunde, nu sunt plantă, și îmi arată din priviri că perfuzia îi este de ajuns, dar eu nu renunț, poate ceva de mâncare? El îmi spune, nu vreau decât să dorm, Noam, nu mai am putere, iar eu mă înmoi imediat, nu este supărat pe mine, este pur și simplu obosit, și îmi pun capul pe umărul lui, dragul meu Udi, dormi, sunt aici cu tine, iar respirația lui greoaie și egală îmi acoperă cuvintele, se mai aude doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se apropie acum de mine, să-și dea jos pantalonii și să umple spațiul acela gol, dureros, care se deschisese înăuntrul meu. Îmi cobor ochii și îi văd tălpile apropiindu-se, tălpi delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându-i albul cu o amintire înroșită, deja simt fiorii de-a lungul cefei, îmi alunecă pe obraji, coboară încercuindu-mi sfârcurile amețitor, colorându-mi goliciunea în vârtejuri transparente, din ce în ce mai repede, întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îți iei câteva zile libere, o săptămână, două, ia-ți liber cât ai nevoie, îngrijește-l până se mai întremează, apoi te întorci, să nu mai fii nevoită să te împarți tot timpul între noi și el, blândețea ei mă înmoaie, dar refuz imediat printr-o mișcare a capului, nu, chiar nu am nevoie de așa ceva acum, să stau toată ziua închisă în casă împreună cu el, cum adică să am grijă de el până se mai întremează, nici măcar nu am idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puteam obișnui cu apartamentul acela nou din oraș, nu îl puteam lăsa singur pe tata, în ciuda faptului că el era atât de absorbit de propria sa durere, încât nici nu observa că exist. Seara îl chemam la masă, îl vedeam înmuind pâinea uscată într-o ceașcă de iaurt, mesteca încet, ca prin vis, nu mergi la mama, întreba el, iar eu îi spuneam, rămân cu tine, chiar dacă nu mi-ai cerut asta, chiar dacă prezența mea nu era decât o povară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]