2,073 matches
-
dimineața și murdară după-amiaza, cu gulerașul alb scrobit și strălucitor, la fel ca toți ceilalți copii de la colegiul Inmaculado Corazón. Călugărițele veniseră toate din America de Nord și erau cu adevărat bune, cu excepția uneia poreclită Roșcova, care se Înfuria ușor și se Înroșea toată. Visau să aibă un colegiu nou, mare, modern, cu capelă și sală de festivități Într-un alt corp de clădire, complet separate, cu multe săli de clasă și curte mare cu gazon pentru un teren de fotbal, unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un pumn de nisip și i l-a aruncat În față. „Ești o brută!“ strigă Martinto. „Nu mai văd nimic“. Se tot freca la ochi și Julius aștepta descumpănit, voia să-l vadă rîzÎnd, să glumească iar, dar grasul se Înroșea din ce În ce mai tare, ochii Îi lăcrimau și lacrimile se amestecau cu nisipul. Azvîrli sabia cît colo și porni orbește, furios, să caute apă. Julius dădu să se apropie de el, pentru a-l ajuta să se spele pe față, dar Martinto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ieșim. Ashling tocmai își amintise de una dintre regulile de bază ale relațiilor dintre bărbați și femei. Bineînțeles că Marcus nu sunase - doar ea așteptase telefonul lui! Tot ce trebuia să facă era să plece din apartament și el va înroși firele de telefon. Înainte să plece, a luat câteva cărți pentru Boo. Fusese prinsă pe picior greșit cu o seară înainte, când nu avusese un roman în poșetă cu care să îi înlocuiască enciclopedia despre ciuperci. Dar când a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
au curs din rănile Mântuitorului pe când se afla pe cruce. Alte versiuni povestesc că Maica Domnului, vrând să-i înduplece pe chinuitorii Mântuitorului, a venit la ei cu un coș cu ouă și, punându-le sub cruce, acestea s-au înroșit cu sângele care a curs pe ele. De asemenea, se spune că după Înviere, cea dintâi care a făcut ouă roșii a fost Maica Domnului, care, pe când mergea spre mormânt, le împărțea celor pe care-i întâlnea în cale, adresându
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
dreptate, el refuză să pornească într-o luptă începută printr-o ticăloșie mai gravă decât cea pe care-și propune s-o repare : amară ar fi biruința... asupra lui Paris, nelegiuitul, dacă la temelia ei ar sta o cumplită nedreptate înroșită de sânge (II 1). Acest erou exemplar, gata să-i înfrunte pe toți ca s-o apere pe cea care i-a fost încredințată fie și printr-o făgăduială mincinoasă (Din clipa când mi-a fost logodită mie, stă sub
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ceea ce este trecător și amestecat cu durere ? !), ca și la intuiția afectivă a îndrăgostitului Ahile, el însuși un erou netămător de moarte (Aș cunoaște într-adevăr tristețea, dacă nici tu nu mă vei înțelege - II 2). Când ajunge la altarul înroșit de sângele soldaților atacați de Ahile în singurul ceas când numai sângele Iphigeniei are vreun înțeles, tânăra își dă seama că toți cei apropiați au părăsit-o și își resimte dureros singurătatea : Nu mai e nimeni lângă mine... Niciodată n-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cînd eram doar noi doi În Încăpere, m-am aplecat și l-am sărutat pe frunte. — Te iubesc, i-am zis. Un sunet amar, răgușit, s-a ridicat din botul acela canin la care i se redusese gura. Avea ochii Înroșiți de lacrimi. Am vrut să i le șterg cu o batistă, Însă a repetat sunetul acela. — Lasă-mă, spusese el. „Lasă-mă.“ Editura Cabestany dăduse faliment la două luni după incendiul de la magazia din Pueblo Nuevo. Bătrînul Cabestany, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prostește povestiți, replică Daria Alexeevna, și ce aiureală; nu se poate ca toată lumea să fi furat ceva; eu una n-am furat niciodată nimic. — Bine, Daria Alexeevna, n-ați furat niciodată nimic; dar ce-o să spună prințul, care s-a înroșit tot deodată? — Mi se pare că e adevărat ceea ce spuneți, dar că exagerați foarte mult, zise prințul, care într-adevăr roșise. — Dar dumneavoastră, prințe, n-ați furat nimic? — Ptiu! Ce caraghioslâc! Vino-ți în fire, domnule Ferdâșcenko! interveni generalul. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din acest motiv râdea restul publicului. — Lukian Timofeici, hei, Lukian Timofeici! Ia te uită! Ia uită-te-ncoace!... Ah, duce-te-ai de tot pe pustii! Și bucătăreasa ieși, dând din mâini și supărându-se atât de tare, încât se înroși toată. Lebedev întoarse capul și, văzându-l pe prinț, rămase un timp ca trăsnit, apoi se repezi spre el cu un zâmbet slugarnic, dar pe drum iar păru să încremenească, rostind, de altminteri: — Lu-lu-luminăția sa, prințul! Însă, deodată, ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se vaietă la beție? Se ruga pentru odihna sufletului contesei Du Barry 40, l-am auzit cu urechile mele; și Kolea l-a auzit; s-a smintit de tot! — Prințe, vedeți, auziți cum mă face de ocară! strigă Lebedev, înroșindu-se și ieșindu-și cu adevărat din fire. Dar nu știe că, poate, oi fi bețiv și destrăbălat, tâlhar nelegiuit, dar că am dreptul s-o țin una și bună că pe acest zeflemist, pe când era prunc, l-am înfășat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adevăr ești pe moarte -, ca să zic așa, din milă, din pricina jalnicelor dumitale cuvinte, domnule, și nici un fel de noroi nu-i poate, în nici un caz, împroșca numele, calitățile și aprecierea de care se bucură... Lizaveta Prokofievna! încheie generalul, care se înroșise tot la față. Dacă vrei să pleci, atunci să ne luăm rămas-bun de la bunul nostru prinț... — Vă mulțumesc pentru lecția pe care mi-ați dat-o, generale, îl întrerupse, serios și neașteptat, Ippolit, privindu-l îngândurat. — Hai, maman, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
voie conștiinței dumitale să hotărască? Prințul îl privea extrem de curios pe Keller. Se vedea clar că problema gândurilor duble îl preocupa de mult. — Ei, după toate astea, chiar nu înțeleg de ce se spune că sunteți idiot! strigă Keller. Prințul se înroși ușor. Dacă ar fi fost vorba de predicatorul Bourdaloue, el n-ar fi cruțat omul, dar dumneavoastră l-ați cruțat pe omul din mine și m-ați judecat omenește! Ca să mă pedepsesc eu însumi și ca să vă arăt că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ia te uită! Chiar el e! exclamă ea, oprindu-se deodată. Ba nu-l găsesc curierii, oricâți i-ai trimite, ba șade - ca un făcut - unde nici nu te aștepți. Credeam că ești acolo... la unchiul tău! Evgheni Pavlovici se înroși la față, o privi cu furie pe Nastasia Filippovna, dar îi întoarse repede spatele. — Ce?! Chiar nu știi? Nu știe, închipuiți-vă! S-a împușcat! Dimineață unchiul tău s-a împușcat! Mi s-a spus adineaori, la ora două; păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-ți propun să-mi fii prieten. Ce te holbezi așa la mine? adăugă ea aproape furioasă. Într-adevăr, în momentul acesta prințul o privea foarte atent, remarcând că începuse din nou să roșească. În asemenea cazuri, cu cât se înroșea mai mult, cu atât părea să se supere mai tare pe ea însăși din cauza asta, lucru care i se citea în scânteierea ochilor; de regulă, după un minut își muta mânia asupra celui cu care vorbea, indiferent dacă acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca și ieri? Cum adică? Zici că... bâigui Ganea, speriindu-se deodată teribil. — Ah, Doamne, chiar nu știi? întrebă Varia, dându-și seama că a luat-o gura pe dinainte. — Cum... Deci e adevărat că a fost acolo? exclamă Ganea, înroșindu-se de rușine și furie. Dumnezeule, dar tu vii de acolo! Ai aflat ceva? Bătrânul a fost acolo? A fost sau nu? Și Ganea se repezi spre ușă; Varia dădu fuga la el și-l apucă cu amândouă brațele. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și să trăiești în interiorul unui oraș ca la țară. O prostie, nu alta, când grădina reprezintă în sine ogorul omului înțelept. Îți furnizează o hrană atât de nevătămătoare! Narcissus, însă, crede că e un semn de mare distincție să te înroșești ca racul stând tolănit la soare, apoi să-ți trimiți oamenii să se scufunde în adâncuri - riscând să naufragieze, ba chiar să-și piardă viața -, după diferite specii de stridii sau în căutarea unor păsări de care nu pomenesc nici măcar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din armonia vieții mele se tulbură, ceva din ce am lăsat în urmă revine. Evreul aruncă ironic peste umăr: — Măi, da’ sensibil mai ești, frate! Știe că, dacă ar avea un ochi la spate, l-ar vedea - cu toată bezna - înroșindu-se. Răbufnește și mai aprig: — Voi cum vă distrați pe acasă? Sau nu cunoașteți această patimă rușinoasă? întreabă bat jocoritor. Îl simte venind amenințător spre el. Îl împunge-n piept cu un pumn de oțel. Luat prin surprindere, uriașul se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o aude răstindu-se la slujnice ridică ușurel de un colț. Agrippina, cu un picior ridicat pe scăriță, tocmai se lasă încălțată de una dintre slujnice. Fără să vrea, mângâie cu privirea pântecele ce i rotunjește cămașa, după care se înroșește și îi spune precipitat: — Lasă toaleta pentru mai târziu! Grăbește-te, te rog, să ajun gem la sacrificiul de pe Câmpul lui Marte! Dacă pot, renunț la salutul de dimineață. — Am terminat, trebuie doar să mă aranjez un pic. Germanicus zâmbește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sângelui roman în timpul pro scrierilor? Antonia se oprește. Întoarsă pe jumătate, scandează încet și rar: — Toți triumvirii au fost nevoiți să se arate nemiloși, pentru că nu era vorba de victoria unui singur individ, ci a unui partid întreg. Germanicus se înroșește puternic. Reușește totuși să-i răspundă stăpânit: — Nu mă așteptam să te aud luând partea călăului propriului tău tată! Antonia își coboară pleoapele și murmură: Dacă mă doare ceva este că un nobil roman și un general de excepție cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îl apucă pe unul de braț și-i poruncește scurt: Adu-l aici pe ăl’ de colo! Bărbatul se execută imediat. Când Paterculus ajunge lângă el, îl ia iritat la rost: — Ce te-ai împiedicat de țâncii ăia? Velleius se înroșește. Răspunde încurcat: — Nu i-ai recunoscut? Sunt copiii celor mai mari familii din Roma... — Ei și? ridică Tiberius din umeri plictisit. Îl doare-n cot de toți Lentulii, Metelii, Valerii și Fabii de pe lumea asta. Încep amândoi să-și croiască
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dintr-un foc.” Pentru a-mi ilustra mai bine teza, am Încheiat astfel: „Vi-i Închipuiți pe niște tipi ca ăștia, care zic «eu mă car la sarazini», În ziua În care trimisul regelui Îi arestează și le arată fiarele Înroșite În foc? Vorbește, nelegiuitule, zi-i cum vi-o băgați În șezut!» «Noi? Păi pe mine cleștii tăi mă fac să râd, nu știi de ce-i În stare un Templier, eu ți-o bag În șezut, ție, papii și regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de ce rîde - de el, de Fraser, de Viv, de domnul Mundy sau de toți laolaltă. Dar o secundă, el și Fraser rămaseră acolo, fiecare de cealaltă parte a pervazului, cu mîinile la gură, cu ochii umplîndu-li-se de lacrimi, cu fețele Înroșindu-se În timp ce Încercau zadarnic să-și Înăbușe rîsul și icnetele. Apoi, Fraser se mai calmă un pic. Se uită peste umăr și șopti: — E-n regulă. Cred că s-a dus sus acum. Intră, pentru Dumnezeu, Înainte să dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser Îl aruncă din nou. Asta fac ei cu mintea ta, zise el, dacă le dai voie. Nu-i lăsa, Pearce! Vorbea plin de pasiune, susținînd privirea lui Duncan cu ochii lui limpezi și albaștri, iar Duncan simți cum se Înroșește. — Îți vine ușor să vorbești, Începu el să spună. Dar privirea lui Fraser se deplasase undeva peste umerii lui și expresia feței i se schimbase. Îl văzuse pe domnul Mundy croindu-și drum printre mese, și ridică mîna. — Ei, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se gîndi Kay. Probabil că surprinsese sfîrșitul Îmbrățișării lor, dar nu știa ce să creadă: era În același timp contrariată și jenată. CÎinele călca În urma ei și amușina tocurile pantofilor lui Helen. Toată scena dură ceasuri nesfîrșite. — Smuts! țipă femeia, Înroșindu-se din ce În ce mai tare. Smuts! CÎine rău ce ești! — Dumnezeule! spuse Helen, după ce cîinele trecu. Își aplecă fruntea să-și pună cercelul la loc, cu mîinile pe maxilar și cu degetele umblînd furioase În jurul micului șurub. Kay, În schimb, rîdea. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
imediat după ce-o să treci pe stradă pe lîngă femeia aia și bărbatul ei... Se referea la părinții lui Alec. Dar niciodată nu pronunța numele lui Alec. Își reținu cuvintele și, făcînd un efort, și le Înghiți. Fața i se Înroșise. — Dacă mi-e rușine! repetă el. Îl privi pe Duncan. Ce vrei să-ți spun, băiete? Duncan dădu din umeri. Și el era rușinat, dar se simțea mai bine pentru că declanșase această scenă. Începu să ciugulească din nou furnirul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]