1,425 matches
-
oare Răul (recurg la clasica dihotomie bine-rău pentru ceea ce semnifică, și nu pentru că aș crede în ea) nu este dat în cea mai mare măsură de oameni care-și caută rostul (sau mai curând, un rost) în lume, de persoane însetate de un sens al vieții lor, pe care-l forțează în dauna altora? Ori de o combinație între unii din cei ahtiați după un sens măreț căruia să-i închine viața și alții indiferenți față de sensul vieții proprii și față de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu "neobosit trup, neobosit trup, bun de umplut Abisul" sau Faraonul din casa înnegurată, care, Cu ochiul stins, "grăbește venirea morții") se contorsionează în eforturi disperate de a se aclimatiza cu propria agonie. Fără a da semne că ar fi însetați de marile certitudini, dar mărturisind, fără excepție, tentația de a-și exorciza proprii demoni. Energumeni sublimi, alterii lui Petru Aruștei ascultă în primul rând de propria conștiință, una paralizantă, a morții resimțite, cioranian, drept o realitate lăuntric verificabilă, venită din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară" (Tatăl nostru). Spre finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat de iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și, mai presus de orice, de ordinea absolută a Poeziei. Deloc întâmplător, Țara bursucilor se încheie cu un text fără titlu, în care eul poetic apare în ipostaza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în ceruri, Dumnezeu"), Balada petalei de roză (adâncul blasfemiei) din același op recompune, din perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală: "Mă părăsesc iubirile pe rând/ M-am părăsit și eu de ce m-aș teme?/ Eram un zeu de lacrimă flămând/ Nu învățasem rugi și nici blesteme// Azi văd din ceruri îngerii căzând". Creația rămâne totuși marea obsesie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o serie generică absolut binecuvântată, înnobilând-o apoi printr-un proces conceptual unic și ulterior printr-o naștere unicizantă. Dintre ele, mai ales pre-viața dramatică, văzută ca o călătorie vizionară avându-l ca punct zero pe increatul autosuficient, alături de "emirii însetați de absolut, prin nisipuri spulberate de vânt", îi constituie materia poetică într-un lung șir de texte din Fiul omului (Cartea Românească, București, 1986), alegorii ale trecerii prin spații nervaliene, din bizara lumină a "Marelui Întuneric, unde Totul și Nimicul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Această acumulare îngrozitoare de referințe la domeniul animalier pare a ține de o aceeași obsesie, aceea a gurii monstruoase, mereu lacomă, mereu devoratoare. O gură-maxilar care strivește, străpunge și sfîșie, dar și o gură-ventuză care suge, care aspiră. O gură însetată de sînge care se năpustește asupra izvoarelor vieții, care se adapă din ele și le seacă. Așa cum într-un vis înspăimîntător Octave Mirbeau vede mîna baronului Gustave de Rothschild întinsă pe marginea unei loje, într-o seară de Operă, transformîndu-se
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth, Heinrich Heine, Novalis, Giacomo Leopardi, A. S. Pușkin, Mihail Lermontov etc. - Proza: Victor Hugo, Walter Scott
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
86- 98) reunește pastelul, idila și meditația. Cadrul silvestru nocturn și idila celor doi îndrăgostiți sunt contemplate cu tulburare de către Hyperion, care șia reluat locul lui menit din cer. Monologul lui Cătălin exprimă nostalgia omului devorat de trăiri dionisiace, care însetează acum după seninătatea apolinică a ființei supe rioare: Revarsă liniște de veci / Pe noaptea mea de patemi. Și deasupra mea rămâi / Durerea de mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă. Cea dea treia invocație a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nțelept / Că sufletui fântânăn piept / Și roata albă mie stăpână / Ce zacen sufletul fântână. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Metafora sufletului fântână concretizează ființa spirituală însetată de cunoaștere, apa fiind un principiu vital, iar oglinda fântânii, „sursa unei imaginații deschise“ - cum afirmă Gaston Bachelard în eseul Apa și visele. În creația lui Barbu, cred eu, semnificațiile „oglinzii din suflet“ se multiplică, fiindcă oglinda se suprapune altor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
principiile literaturii autenticității și ale romanului psihologic, subiectiv. Astfel, Ștefan Gheorghidiu este personajul narator și, în același timp, un alterego căruia Camil Petrescu îi transferă propriile experiențe de viață (caracteristică a romanului experienței). Student eminent la Filosofie, împătimit de cunoaștere, însetat de absolut, el ilustrează tipologia intelectualului inadaptat. Ca majoritatea eroilor lui Camil Petrescu, Ștefan este un om superior, năzuind spre perfecțiune, este un spirit lucid și orgolios, cu un caracter inflexibil, care îl împiedică să accepte compromisul. Provenind din familia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și necesare; altele sunt firești, dar nu sunt necesare, iar altele nu sunt nici firești, nici necesare, ci se datoresc numai unei păreri iluzorii. Epicur consideră ca firești și necesare dorințele care suprimă durerea, ca, de exemplu băutura, atunci când suntem însetați; pe când prin dorințe firești, dar nu necesare, el înțelege pe acelea care numai diversifică plăcerea, fără să caute să înlăture suferința, ca de exeplu, mâncărurile scumpe; prin dorințele care nu-s nici firești, nici necesare, el înțelege cele referitoare la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fanarioți, e de înțeles. Propagandistic, ei erau minoritarii dominanți, echivalentul evreilor sovietizați care dețineau prea multe funcții de conducere în anii ’50. Dar și boierii pământeni sunt prezentați la fel. Marele ban al Craiovei, Brâncoveanu, nu e decât un intrigant însetat de putere. Ceea ce, istoric vorbind, nu e deloc evident, el putând fi, la fel de bine, un patriot care voia domn pământean pe tronul țării, ceea ce s-a și înfăptuit un an mai târziu, prin venirea lui Grigore Ghica Vodă. Chiar trecutul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
al Annei Széles, după țipătul ei scurt și sumbru mai urmează doar pământul aruncat afară din groapa care- l așteaptă pe Bologa, spânzurătoarea profilată pe cer și SFÂRȘIT. Iată însă cum încheie Rebreanu : Apostol își potrivi singur ștreangul, cu ochii însetați de lumina răsăritului. Pământul i se smulse de sub picioare. Își simți trupul atârnând ca o povară. Privirile însă îi zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea cerească, în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului : — Primește, Doamne, sufletul robului tău, Apostol... Apostol... Apostol
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fie răspunzând comenzilor politice, fie exercitând pe cont propriu presiuni prea puțin atente la respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Opinia publică nu a fost îndeajuns de sensibilă față de efortul legislativ pe care majoritatea guvernamentală din anii 1996-2000 l-a întreprins. Însetată de rezultate imediate și palpabile, destul de indiferentă la legalitatea formală, după decenii de abuz legiferat, aceasta își pierdea răbdarea de cite ori i se spunea că e nevoie mai întâi de parcurgerea lungului proces de dezbatere și adoptare a legilor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
coboară / Cu scara subsuoară, / Să secere la secară / Și la grâu de primăvară."130 Alături de coborârea transcendentului există, în unele colinde, și înălțarea pământescului la ceruri, prin "bradul brazilor" care reface drumul inițiatic, al scării de ceară, din perspectiva umanului însetat de cunoaștere atât bradul, cât și scara sunt simboluri ale "stâlpului cosmic" care pune hotar existențial lumilor posibile: "Sus în vârfu` muntelui, / Crește bradu` brazilor / De mare și înfoiat / Tot ceru l-a îmbrădat: / Soarele în cetini, / Luna între ramuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mă ridice deasupra dobitoacelor.” (J.J. Rousseau) Într-adevăr, conștiința, care raportează totul la ideea de responsabilitate (individuală sau socială), este creatoare de luciditate. Aceste noi energii derivate din sentimentul responsabilității asumate sînt deosebite de cele ale afectivității bazale, care sînt Însetate de obținerea plăcerilor imediate, de moment. Energiile conștiinței sînt , de fapt, energii spiritualizate, care cuprind un paradox: impun, de obicei, acțiuni de Înfrînare, de blocare sau amînare, Însă tocmai acest blocaj adus tendințelor instinctuale/primare sau dorințelor precipitate, reprezintă condiția
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și inspiră vitalitate și forță, tot astfel, prin rugăciune, sufletul se deschide în fața lui Dumnezeu care este pretutindeni prezent și primește de la El viață și putere duhovnicească. Sf. Ioan Gură de Aur spune: fără rugăciune duhovnicească, viața noastră spirituală flămânzește, însetează și moare. Prin rugăciune, deschidem ușa sufletului nostru lui Hristos. El alungă întunericul și umple sufletul de răbdare, dragoste, blândețe și de bucuria vieții. în cele din urmă, Dumnezeu, Atotbun dă omului mila Sa și toate de trebuință pentru viața
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nu este schimbare sau umbră sau mutare”. Rugăciunea făcută în „duh și adevăr” îl înalță pe om de la cele pământești la cele cerești, din frământările vieții pe culmile cele mai mărețe. Rodul rugăciunii este liniștea sufetească și dragostea după care însetează fiecare dintre noi, ca cerbul după izvoarele apelor limpezi. Cel mai desăvârșit model de rugăciune, cel mai viu exemplu de urmat de către creștini este Domnul nostru Iisus Hristos. Urmând pe Hristos, nenumărați creștini s-au ostenit în toate timpurile și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Catrinel (1937), Târgul mausului (1940), intitulat, la ediția a doua, Maioreasa (1945), Povara recunoștinței (1944), Poezia trupului (1947) și Frații Valbudea (nepublicat). Sfânta dreptate, cel mai important dintre romane, merge, în notă sămănătoristă, pe tema revoltei țărănești împotriva arendașilor spoliatori. Însetat de dreptate, Petre Leahu, tânăr din Prigoreni, sare în ajutorul unui țăran bătut de fiul arendașului, apoi încearcă să strângă întreaga obște împotriva acestuia. Părăsit de toți, e judecat și condamnat la închisoare, unde se împrietenește cu un socialist. După
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
imediat drama aducătoare de audiență, încurcături și remușcări pentru organizatori. Spre cinstea ei, directoarea școlii din Ciortești, organizatoarea deplasării, își prezintă demisia, salvându-i elegant, de la coresponsabilitate, pe șefii ei de la Învățământ și de la Ministerul Tineretului. Țap ispășitor pentru jurnaliștii însetați de sânge de profesor, precum și pentru demnitarii formați în timpul dictaturii ceaușiste, cărora democrația le-a adus funcții cu privilegii, dar fără răspundere (am văzut în ultimii douăzeci de ani că, invariabil, doar subordonații sunt pedepsiți, miniștrii sau directorii cu onoare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-și dea acordul pentru susținerea lui, n-a avut niciun efect negativ. Ea este cetățean german, scrie dintotdeauna în limba germană și Nobelul din acest an revine literaturii germane, și nu, cum imprudent s-au grăbit să anunțe câteva televiziuni însetate de puncte de audiență, României. Pentru că, atunci când a fost cazul, meschinăria resentimentară românescă nu s-a dezmințit (vezi delațiunea odioasă a lui Zaharia Stancu împotriva lui Lucian Blaga, mașinațiunile tovarășului Miron Constantinescu împotriva lui Eliade, sau chiar comentariile acre de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cred că ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil al creatorului generos. Artiștii, fie că sunt ai literelor, ai culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de regulă, naturi egolatre, invidioase, dominate maladiv de propriul orizont, însetați de laude și alergici la critică. Probabil că dacă ar fi altfel ar fi fost doar oameni obișnuiți, nu izvoditori de lumi ficționale, firește, dar printre ei se mai strecoară, iată, și câte o excepție. Nu cunosc, în lumea în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de pădure. Italia Catherina de Medicis, o inițiatoare în lumea par fumurilor, a avut urmași destul de târziu. A durat o perioadă destul de îndelungată până când în Italia a început să existe o piață proprie a parfumurilor, fenomen straniu într-o țară însetată de frumusețe. Astăzi sunt în jur de 40 de lansări de noi parfumuri pe an. Creatori celebri ca Armani, Benetton, Moschino, Fendi, Gian Franco Ferre, Gianni Versace au găsit o nouă manieră de exprimare și o sursă de venituri deloc
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
totul cu forța și lumina sa, ci pe Domnul care ne însoțește atunci când urcăm pe calea ce duce spre acea limpezime de sine, dătătoare de pace. «Femeia samariteană», care vine «să scoată apă» (In 4,7), este simbolul umanității noastre însetate de adevăr și libertate, umanitate ce, în viața consacrată, preferă să transforme propria libertate în treapta pe care se sprijină progresul spre adevăr. Ceea ce îi permite femeii samaritene să reînchege prietenia cu Dumnezeu și cu ceilalți este capacitatea de a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
deși anunțat de mai multe ori înainte de război, va apărea doar postum (1998). Lirica sa, de o mare bogăție imagistică, dezvăluie o sensibilitate înclinată spre reflexie și visare. Poemele din cuprinsul volumului transpun, într-o ambianță feerică, elanurile unui suflet însetat de lumină și puritate (Apropiere, Peste lut, Domnița apelor). Accentele religioase, convertite pe alocuri în exaltări panteiste, amintesc de Arghezi și Blaga. Crezul artistic capătă o nuanță mesianică, poeților atribuindu-li-se cea mai nobilă menire (Biserica versului, Poeților). Excesul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]