36,299 matches
-
ultima carte tradusă în germană, Die Verabredung - Întîlnirea. Dar mai înainte de a transcrie lungul dialog pe care l-am avut cu Margriet de Moor, să vă spun, pe scurt, despre ce este vorba în cărțile ei. Magda, eroina romanului Mai întîi cenușiu, apoi alb, pe urmă albastru, își părăsește soțul după zece ani de căsătorie, fără nici o explicație. Revine acasă după doi ani, ca și cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Narațiunea se structurează în jurul încercărilor soțului de a desluși
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Și de aceea pentru mine este foarte important și firesc să corelez aceste episoade, care se cheamă unul pe celălalt, chiar dacă între ele există sau nu o distanță de... douăzeci de ani. R.B.: Dacă bine-mi amintesc, în romanul Mai întîi gri, apoi alb, apoi albastru există o afirmație care sună cam așa: Ceea ce nu se povestește, nu există". Sunteți prin urmare o adeptă a autonomiei, a autarhiei literaturii. Într-un eseu, de altfel foarte reușit, publicat în "Frankfurter Rundschau", făceați
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
ulterior despre faimoșii covrigi de la Buzău prin care urmează să trecem, avînd ca scop major Moldova. Înaintînd, astfel, spre dulcea țară, unde se vorbește cel mai frumos românește, - spune Nichita, - tot el avea să mai stabilească două lucruri de bază. Întîi, că a fi român este o opțiune; ceea ce ar fi mai greu de a fi decât român get-beget, dat fiind că, într-un caz, alegi, cu bună știință, pe cînd în celălalt caz, ești, cum ești. Ce urmează am mai
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
drumuri credeți că a deschis sau a închis - căci se vorbește și despre o ruptură. Ce imagine aveți, așadar, despre Brâncuși, după atâtea "lecturi" ale operei sale, după tot ceea ce ați cunoscut despre el în România?... Trebuie să spun mai întâi că marelui public sculptura îi apare, în general, ca o artă severă. Publicul preferă imaginile, culoarea. Sculptura îi produce întotdeauna o oarecare teamă. Cu atât mai mult atunci când este vorba despre un artist sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
le aibă ca volum de-sine-stătător. În notele primei pagini apare o mențiune de tipul: "Faptul că la Caragiale se vorbește mult și că vorbitul în ipostaza de viermuială și trăncăneală devine pentru insul caragialian o adevărată ocupație a fost remarcată întîi de V. Fanache..." Nu importă atît faptul că se poate replica citînd din Comediile d-lui Caragiale, cît mai ales impresia dezagreabilă pe care o produce permanenta gratulație între ucenic și maestru, între notele lucrării și postfața lui V. Fanache
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
m-a plăcut. Dar,...să vedeți,... nu este singurul meu succes dobîndit la ... A doua sau a treia zi mă dusesem și la grădina zoologică unde făcusem cunoștință cu Suzy, urangutana solitară, văduvă după decesul bărbatului ei unic, Jimmy. Mai întîi intrasem la secția vietăților de noapte care sînt active numai după apusul soarelui, majoritatea păsări. Afară, zgomot. Soare puternic. Intrînd în secție, lumina scade, se face seară, o seară artificială; în nici zece minute s-a făcut noapte de tot
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
semnale,... o conversație febrilă... a speciilor... Miroase parcă a oțet, a fructe putrede, - un miros vechi de toamnă în livezile bogate de pe vremuri... În cîteva minute, mă obișnuisem cu noaptea artificială străbătută de glasurile ascuțite ale păsărilor, de răgetele fiarelor. Întîi crezusem că răgetele erau adevărate. Pe urmă mi se atrăsese atenția că lucra o bandă sonoră, iar ochii aceia fosforescenți de tigri, de lei, erau doar niște beculețe electrice. Dar din tot ce-am văzut la Los Angeles, cunoștința făcută
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
și ei între buze o picătură de miere, soarele începe să treacă după norul de pe gard, s-a făcut răcoare, de undeva, din înalturi, se aud frînturi din Sarasate, o pală de vînt învăluie cearșaful, îl umflă, îl înalță, mai întîi cît gardul, apoi cît norul, apoi cît cerul și...și... Sarmiza Jacotă a obosit, i se face tot mai frig, știe că fata aceea blondă e ea, fata aceea sînt eu, unde s-a dus cu nebunul, cu scumpul de
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Gheorghe Grigurcu Dar ce-a făcut Mihai Beniuc în calitatea sa de prim secretar și apoi de președinte al Uniunii Scriitorilor? Întîi de toate, o drastică epurare a "elementelor dușmănoase", adică a autorilor neînregimentați în politica partidului, care, în cel mai bun caz, au rămas fără mijloace de trai, dacă nu au înfundat pușcăriile. Operația a avut și un coechipier de nădejde
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
a avut și un coechipier de nădejde: "Era un lucru de la sine înțeles nu înmulțirea ca atare, ci faptul că nu se mai putea rămîne la vechea formulă. Numărul acestor membri după 1949, cînd am intrat în conducerea Uniunii Scriitorilor, întîi ca scriitor, apoi ca prim-secretar, iar în ultima fază ca președinte, firește că a sporit treptat, dar în același timp a mai și scăzut, prin eliminarea acelor elemente care nu puteau să mai rămînă din punct de vedere legal
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
conducă, la Universitatea Al. I. Cuza, nu Este o presă anarhizată și din pricina veleităților unor patroni de presă și datorită nivelului celor care scriu prin ziare, mulți semidocți - nu mi-e frică de acest cuvînt -, mulți care ar trebui mai întîi să învețe limba română, care ar trebui să pună mâna pe niște manuale de istorie sau pe niște manuale de școală de economie; e și multă vulgaritate în ziarele noastre... Desigur, argumentul vandabilității lor stă în picioare dintr-un anumit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
sînt rezultatul" unui algoritm politic, jocurile politice de culise, manipulările, orgoliile au transformat un fapt banal într-un scandal public, într-un circ birocratic lamentabil. Toți stăm și contemplăm vîltorile unui incendiu, nimeni nu pune mîna pe tulumbe să stingă întîi focul și abia după aceea să-i caute pe vinovații care l-au produs. Un spectacol ridicol regizat de Ștefan Damian. Domnia sa avea puterea - s-a dovedit că nu și competența - să pună capăt unei stări nesănătoase pentru Teatrul Nottara
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
și fizionomia echipelor de monografiști confundată cu educația maselor cu ajutorul tinerilor intelectuali. S-a inițiat și, la București, o Universitate populară. Desigur, noua strategie a Fundației nu a însemnat abandonarea totală a monografiei. Dar au apărut, din fondurile regale, mai întîi Curierul Echipelor studențești, apoi, în 1936, revista Sociologie românească (revistă scrisă mai ales de tineri) și, tot în 1936, din aceleași fonduri regale, Muzeul satului românesc ca o anexă a unui viitor "centru de cercetări sociologice", care, finalmente, n-a
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
urmărea, totodată, prin legea Serviciului Social din 1938, să administreze o lovitură legionarilor. De fapt, regele a ieșit înfrînt din această înfruntare. Pentru că echipele regale au fost invadate de legionari. Iar, în cadrul Școlii monografice, s-au produs dizidențe legionare. Mai întîi cea a lui Traian Herseni, iar din 1937 grupul (Ion Ionică, D. Amzăr, Samarineanu) care au fundat revista legionară Rînduiala. Iar Stahl a descris, în interviul acordat d-lui Rostás procesul tulburător al convertirii grupării "Criterion" la mișcarea legionară. În
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
împotriva vîntului. În calitatea lui oficială, dl Mihăescu trebuia să-și țină gura. Dacă voia să-i înjure pe americanii care l-au primit și l-au plătit pe vremea cînd a trăit la New York, dl Mihăescu trebuia ca mai întîi să demisioneze din funcția lui de reprezentant al României. Fiindcă dl Mihăescu n-a ajuns ambasador al României la UNESCO prin concurs, ci prin expediere. Ce vrea dl Mihăescu scuipîndu-i pe americani în timp ce președintele României se alătură necondiționat Statelor Unite? Glorie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15806_a_17131]
-
foarte puține la noi despre principalii incriminați, așa-numiții hackeri. Cititorul descoperă o dată cu cartea Ioanei Vasiu o lume fascinantă, dar nu una a piraților de basm, cât mai curând una a înțelepților zen - la vârste foarte fragede. Este vorba, mai întâi de toate, despre un mod de viață bine statornicit și despre un complex de atitudini în raport cu lumea și cu puterea birocratică, promovate și ele cu o rară consecvență. Despre un idealism "fără cauză" și despre un pragmatism al mijloacelor care
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
se află la celălalt capăt al orizontului meu de origine. Din păcate, acum sunt obligat să călătoresc mult mai puțin, dar sper să-mi mențin perseverența necesară în căutare. Am încercat să dau o altă dimensiune ariei mele culturale, mai întîi celei greco-latine, adăugând câteva incursiuni în literaturile europene, apoi, puțin câte puțin, în cele ale altor continente. Este o întreprindere interminabilă, asemănătoare mersului în spațiu. Ce anume din viață v-a inspirat în poezie? Vine / provine poezia din propriul trup
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
în comparație cu cei care au fost înaintea lor. Peste zece ani, vom spune: "Tii, ce păcat, n-am știut că mai era și ăsta, că mai era și asta! Câtă vreme pierdută!" În mijlocul acestei nebuloase, putem distinge totuși câteva direcții. Mai întâi: schimbările tehnice și politice intervenite în ultimii zece-douăzeci de ani ne obligă să restructurăm toată geografia, tot spațiul nostru mental. Relațiile între limbi oricum nu mai sunt ca înainte. Scriem nu doar în limba maternă, ci înlăuntrul unei pluralități de
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
în repetate rînduri a părăsi temnița care devenise România comunizată. Una din aceste tentative alcătuiește subiectul nuvelei d-sale cu final tragic, Fugă în paradis, scrise în 1958. Evadarea izbutește abia în 1978, cînd scriitorul pleacă cu soția, așezîndu-se mai întîi în Franța, unde însă "era foarte greu de trăit", apoi la München, unde li s-a asigurat locuință, un ajutor îndestulător și, în scurtă vreme, locuri de muncă. Dar fiul emigranților a fost nevoit să rămînă în țară. Așadar a
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
depindea, așadar, de priceperea și harul poetului diplomat. Era în februarie 1859 și drumul prin care trecu, pînă ajunse în capitala Franței, era acoperit de nea, timpul fiind friguros foarte, ceea ce nu-i plăcea poetului. Aici, la Paris, ceru, mai întîi, protocolar audiență ministrului de Externe, contele Walewski. Fu primit cu amabilitate "în acel sanctuar atît de important unde astăzi se înnoadă și se deznoadă firurile încîlcite ale politicei europene". Walewski îi înfățișă, fără menajamente, harta încîlcită a relațiilor politice dintre
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
și picioare). Luptîndu-se cu golul precum Iacob cu Îngerul, Irina Mavrodin luptă, firește, în numele realului, cu care stabilește relații pe mai multe paliere. Fenomenologia realului e abordată strategic, în funcție de disponibilitățile lirice, în succesiunea lor, ce ne oferă tablouri distincte. Mai întîi, poeta cultivă o stare de aparentă confuzie cu realul, o frenezie participativă la condiția acestuia, ca și cum (rețetă suprarealistă) ar dori să șteargă granița dintre ficțiune și empirie. Poezia însăși se prezintă definită ca o contopire cu ingenuitatea supremă a materiei
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
continua să circule ambele, eventual specializîndu-se. În orice caz, nu cred că există vreun motiv special pentru care lingviștii să o recomande pe una sau pe cealaltă. Argumentele pentru a prefera una din cele două sînt împărțite. Putem urmări mai întîi criteriul frecvenței. Se pare că balanța uzului înclină, în română, în favoarea prepoziției pe: observațiile directe sînt confirmate de o cît de rapidă verificare statistică, precum cea pe care am făcut-o chiar în/pe Internet, cu ajutorul unui motor de căutare
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
arta cultă, cel rural, dar gîndit în perspectiva unui viitor circuit turistic care s-ar putea extinde pe o arie mult mai largă, simpozionul de sculptură în lemn de la Bogați transmite, cel puțin în acest moment, un dublu semnal: mai întîi că oriunde se pot face lucruri importante, cu minima condiție să aibă cine să le facă și, în al doilea rînd, că precaritaea materială în care ne găsim de mai multă vreme poate fi o scuză pentru a nu face
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
l-am citat pe Pompiliu Constantinescu) ar fi dăunat viziunii creatoare a prozatorului. Incontestabil, moralitatea, adesea excesivă, e specifică prozelor lui Slavici și pare bine deplasată cititorului de astăzi. Întrebarea e însă dacă eticismul tulbură planul artei. Să repet mai întîi că Slavici a creat o literatură realistă și recrearea mediului evocat nu putea fi artistic realizată prin ignorarea sau falsificarea uneia dintre dimensiuni. Iar în lumea rurală de ieri, închisă și conservativă - prin structură - moralitatea e un comandament respectat și
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
pe masă una dintre cele mai complexe probleme ale secolului. Așadar, în septembrie 1990, în România literară, apărea un articol cu o greutate care nici pînă acum nu a fost apreciată: "Bătălia canonică - de la critica americană la cultura română". Mai întîi, autorul observă că în Apus există o tradiție a contestării canonului - ar fi vorba, de fapt, despre un fenomen care îi ține pe clasici în viață, sînt dezbătuți, recitiți etc. în Est nu există această tradiție. Or, ea trebuie inventată
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]