13,784 matches
-
dau să plec, când Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o plecăciune cu reverență, căci Hipogriful trebuie mereu întâmpinat cu respect, și mirarea înflorește nestingherită pe fața mea. Cum de mi-ai aflat gândul? Gândurile sunt lucrul cel mai ușor de citit, nu e necesar să cunoști niciun alfabet pentru asta, nici de interpretare nu e nevoie. În fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
venea greu să înțeleagă atunci. Dar savura poveștile lui, în care se întâlnea cu toți defuncții familiei, ce transmiteau sfaturi și noutăți din lumea cealaltă. A pornit încet mai departe și nu s-a oprit până la baie, unde l-a întâmpinat la fel de surâzătoare oglinda mică și dreptunghiulară de deasupra chiuvetei. A zăbovit o vreme și în ea, să-și alunge plictiseala, în grimase tot mai acute de durere, și apoi s-a așezat greoi pe toaletă, urmărindu-și perplex profilul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un salut. Gestul ei fulgurat, abia perceptibil din mână, n-aveam să-l uit niciodată, cum degetele ei fine și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Aproape că mă enervam când luam fotografia s-o contemplu și mă întâmpina aceeași postură a ei de mai înainte. Am trăit multă vreme contrariat de darul prietenului meu, sau poate al ghețarului, această ființă splendidă, ce trăia aparent numai pentru mine în spațiul ei bidimensional, ce-mi trimitea câte-un semn subtil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ultima galerie, mă poticnesc. Umerii mei, deși prea puțin generoși, îmi blochează trecerea. Îmi duc mâinile orizontal în față, ca și cum m-aș pregăti pentru o mare săritură. Cu un ultim efort, mă trag în mâini. La capătul ultimului tunel mă întâmpină o lumină albă, orbitoare. Telefonul fără fir. Gulliver. Drumul furnicilor Extenuat, zac pe spate în iarbă cu ochii închiși, inundați de lumină. Stau așa o vreme, străduindu-mă să nu adorm, de teamă că nu am să mă mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lungi și obositoare, sau de câte ori dădea prima zăpadă și își făcea de lucru în târgurile învecinate. Și iubita lui se ivea întotdeauna de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am cedat o parte importantă din mine. Am făcut un pact. Așa. Ăsta trebuie să fie mersul lucrurilor. Îngerul avea dreptate! Din nou îngerul. Darea de seamă Am ajuns seara cu ultima cursă regională. La intrarea în sat, m-a întâmpinat îngerul. Purta o șubă ciobănească și cizme foarte mici, negre, de cauciuc, de copil, în care-și ascundea picioarele de capră. L-am recunoscut dintr-o privire. De altfel, nu mai era nimeni pe stradă decât el. L-am abordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dar asta doar când mă privea pe mine, fără să-mi adreseze un cuvânt, într-un an de zile. Îndepărtez, prin urmare, cu grijă capul micuț al Licornului din poala mea de "Alice", licornul de jucărie, însuflețit, ce m-a întâmpinat dintr-unul din colțurile careului, pe plajă, cu privirea elevului de clasa a șasea. Mă apropii și aș dori să-i relatez mamei ce mi s-a întâmplat sau mai degrabă "tatălui" meu cu sânii tari și fese bogate. Nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pas alert către cușca cu pereții de plasă, puternic luminată, ce se ivește în toată enormitatea ei în depărtare, spre capătul de sud al plajei. Mama a rămas în urmă cu amicele ei, iar eu am luat-o înainte să întâmpin frontal mașina uriașă de netezit nisipul, ce se târa cu un zgomot asurzitor pe plajă. Nu mai văzusem o astfel de mașină și nici nu mi-am pus problema că plaja ar putea fi pieptănată și aranjată peste noapte, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
transmutat-o în zona transfigurată cu dimensiuni faustice a librăriei. Pe el, da, mi-l amintesc perfect, fără să-l cunosc, îmi pot reprezenta figura lui antipatică în orice moment, o am acum în fața ochilor. Ajunsă la locul dezastrului, mă întâmpină o priveliște ca de sfârșit de lume, ca și cum doi coloși s-ar fi prăbușit strângând sub ei memorii, amintiri, ediții unice, exemplare rare și, printre ele, "Povestea 'ulei", cumpărători și vânzători de-a valma, gânduri, păreri, reflecții, vise... Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și ea a intrat în posesia umbrelei, după cum nici la el nu s-a mai gândit prea multă vreme, pentru că nu-l mai văzuse de atâta timp. Dar umbrela atârna ca o prezență vie în cuierul din dormitorul ei, o întâmpina cu o reverență de câte ori venea acasă. Din când în când, o scotea ca pe un animal de pripas în plimbări scurte, ca să nu trebuiască să aibă grija ei o zi întreagă și s-o uite pe undeva. Și ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
târnăcop. Toată lada de scule, golită într-un ceas, oftă ușurată. Se uită mirată la așezarea asimetrică a cuielor și, desigur fără să se întrebe de ce, începu să dezbrace rând pe rând, încet, atentă la detalii, fiecare manechin, fără să întâmpine reacții de împotrivire, respingere, retragere, prin gesturi sau prin mimică. Umbrele erau și ele întrutotul de acord cu despuierea de veșminte, bucuroase că aveau cu cine concura întru goliciune. Suratele întunecate se adunară în grupuri răzlețe, începând să șușotească. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e deasupra voinței lor. Tu ești o istorie, Mioara! Tu ești o istorie șleampătă, Autorule, și va trebui să te rescriu de fiecare dată și, luându-mă de mână ca pe un copil, mă trecu STRADA. O mulțime furioasă ne întâmpină fără să ne vadă, strigând sloganuri antiAutor, antiMioara, versificate, lozincate, alegorizate, scuipate, fabulate, poluate cu expresii argotice, tu o știi, cartea pe care nici eu nu o scrisesem era sfâșiată de animalele care le țâșneau din plexul solar, capete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prezentului. Peste un deceniu, să nu vă mirați dacă-l veți vedea pe Iisus venind cu mașina sau că suntem hermafrodiți... Dorința noastră este să aducem Dunărea la noi și acum ne străduim să o suspendăm pentru a nu mai întâmpina dificultăți cu pescuitul. Peștele ar pica direct în plase, ademenit de mirosurile multiple ale orașului de transpirație, de urină sau de mucegai din subsolurile blocurilor, de fecale de câini de casă, de gaze de eșapament de la autobuzele de pe vremea Revoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nesfârșit al imaginilor izvorâte nu se știe de unde, în același timp cu fluidizarea lor prin aer sau sub Pământ. E drept că aveam puterea multiplicării atenției și înregistrării pe computerul deja existent, cadou dintr-o anterioritate necunoscută, a tot ceea ce întâmpinasem în trafic: munți de cremene, imposibil de forat decât cu forța zgripțuroaică a basmului, fântâni otrăvite, copaci vorbitori. Am creat, ȘTIIND că noi suntem o poveste pe care va fi trebuind să o așternem cu încredere și că alegoria este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în matricea ei, se încăpățânau să fie volume stabile fără a fi nimic altceva decât amintirea a ceea ce posibil să fi fost, o mulțime lineară într-un spațiu vectorial. Altădată, deveneam actor, îmbrăcând caracterele celorlalți elevi sau profesori, imitându-i. Întâmpinam astfel ora 2 din noaptea existenței cu o improvizație. Pe urmă, fără să țin seama de împrejurările potrivnice, sărăcie, educație austeră, cream barocul nonverbal al trupelor ambulante în care eram regizor, scenarist, interpret. Recuzita, clasa. Decorul, clasa. Spectatori, clasa. Parteneri-personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au înapoiat cutia și mi-au urat ședere plăcută. Va trebui spuse unul dintre ei o mică formalitate. Un serviciu, dacă aveți bunăvoința de a-l onora. Ce trebuie să fac? O nimica toată: să netezim calea pentru a-l întâmpina pe Mitică așa cum se cuvine. Dar el unde este? am întrebat. E puțin plecat în viitorul îndepărtat ca să ne aducă niscaiva mostre. Vedeți, noi suntem la început și vrem să sărim peste, scuzați, scârboasa tranziție și EL, ca maestru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prima oară că observam un Jaguar. Încercai cheile în broască: am nimerit. Așezat pe locul șoferului, am deschis torpedoul: permisul arăta că Olaf Sildur locuia la Versailles. Nimic altceva nu-mi atrase atenția. Mă întorsei în apartament unde mortul mă întâmpină cu discreție. -Olaf, ce-o să mă fac cu tine? Nu răspunse. Glasul datoriei îmi notifică din nou să chem poliția ori salvarea. Știui atunci cu o certitudine definitivă că aș fi incapabil de asta. Mai întâi pentru că nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
și Legionarului. Arma trebuie să se contopească cu palma care o ține strînsă, să fie prelungirea sa, numai așa poate fi controlată exact prin intermediul minții. Mi-a ieșit de fiecare dată pînă acum, deși trebuie să recunosc că uneori am întîmpinat unele dificultăți care m-au întîrziat sau mi-au dat peste cap unele planuri. Cel mai mult de furcă mi-a dat Mircea, pe care abia spre sfîrșit am reușit să-l dovedesc, își amintește. A fost al naibii de greu, Comandante
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dă roade. Te-ai pricopsit cît pentru zece vieți, norocosule, începu Roja să se felicite pe sine după prima întîlnire clandestină pe care o avuseseră toți patru. V-am spus eu fetelor, că merită să încercăm marea cu degetul, le întîmpină Angelina a doua zi cu un aer triumfător. Foarte frumos, așa la prima vedere, își spuse imediat Tușica oful, numai că nu știu ce o să se întîmple dacă cineva o să ne dea de gol. — Dacă stau să mă gîndesc mai bine, reluă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
viața ca prin minune și să le umplu debaralele cu lingouri de aur. "CEILALȚI SÎNT VINOVAȚI" Cu puțin timp în urmă, am întîlnit un tînăr care frecventase cu trei ani înainte seminariile mele cu tema "Realizarea succesului financiar". M-a întîmpinat cu cuvintele: "Nu a funcționat. Nimic din ceea ce m-ați învățat nu mi-a ajutat". M-am necăjit auzind aceste comentarii, deoarece a fost intenția mea sinceră să îl ajut și să provoc, în acest fel, unele schimbări în bine
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
care vă poate mări sfera de influență. Majoritatea oamenilor nu știu să decidă asupra momentului potrivit pentru a întreba cum și dacă. Știm cu toții cît este de important să putem să luăm decizii rapide. În pofida cunoașterii acestui fapt, mulți oameni întîmpină dificultăți. De ce? Deoarece ei deja se gîndesc la cum să facă totul. "Cum?" este o întrebare bună, dar nu atunci cînd ai de luat o decizie. Să ne întoarcem puțin la călătoria mea din California. Imaginați-vă ce s-ar
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
FINANCIARĂ Primul tău proiect, protecția financiară, are multe avantaje: poți supraviețui cu bine unei perioade de criză, te simți mai sigur pe tine și ai posibilitatea de a face față unor circumstanțe neprevăzute. Există totuși și un dezavantaj major: o dată ce întîmpini probleme, trebuie să și cheltuiești acești bani. Supraviețuiești unei situații critice, dar după ce aceasta a trecut, rămîi fără nici un ban. De fapt, poți spune că ai cu adevărat destul de mulți bani numai atunci cînd trăiești numai din dobîndă. Pentru început
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
șaptea zi am reușit să îl contactez personal la telefon. M-a invitat să petrec două zile cu el într-un castel din Scoția. Urma să ajung acolo duminică după-amiază la ora 6:00. O dată ajuns la castel, am fost întîmpinat de secretara sa care m-a condus în camera mea. El s-a arătat după vreo două ore. Era prost dispus și nu făcea nimic să disimuleze această stare. În loc de o primire călduroasă, iată ce mi-a fost dat să
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
asupra activității tale. De aceea, ar trebui să-ți faci un obicei din a-i comunica în mod regulat mersul afacerilor tale. Procedînd astfel, îl vei stimula să te ajute din ce în ce mai mult. Informează-l și asupra problemelor pe care le întîmpini. El vrea să fie sigur că aplici cu conștiinciozitate sugestiile pe care le primești de la el. Este necesar ca, din timp în timp, să-i dai asigurări suplimentare asupra credinței tale în obiectivele propuse. Arată-te entuziast de fiecare dată
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
urm...tori. Sorin Antohi Budapesta, 1 și 3 mai 2006 Cuvânt înainte România așteapt... s... devin... stat membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Aceast... realizare reprezint... rezultatul unor mari eforturi ale guvernului și ale poporului român, pentru a întâmpina condițiile impuse de statele membre ale Uniunii Europene. Este un proces cu care am avut privilegiul s... fiu asociat în ultimii patru ani și jum...țațe. Cu premisa formal... a statutului de stat membru al Uniunii Europene, un capitol din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]