85,475 matches
-
în Istoria-i sagacele critic cu înclinații aparte spre aristocrația în ruină. Autorul de mai tîrziu al Scrinului negru face inventare cu mobilele lui Odobescu, descriind fidel culoarea tapițeriei și esența lemnului nobilelor piese expuse permanent sechestrului. La fel se întîmplă și cu biblioteca, prin ale cărei titluri se poate verifica încă o dată temeinicia erudiției posesorului unui adevărat "depozit de carte", unic la vremea aceea. Descoperite mai tîrziu, cele aproximativ 3000 de scrisori adresate în special mamei, Catinca, și soției sale
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
un domeniu " cel juridic " la baza căruia se află în teritoriul valah o lucrare cu titlu premonitoriu: "Condica șireților". Scriu aceste rânduri cu câteva zile înainte de turul al doilea al alegerilor locale. Nu știu, prin urmare, ce se va fi întâmplat la urne în 20 iunie 2004. Însă chiar dacă, prin cine știe ce catastrofă planetară, pesedeii vor câștiga niscaiva primării importante, soarta lor e pecetluită. Un concept verificat al sociologiei spune că "tendința lucrează". Indiferent de dimensiunile fraudei sau ale mituirii, pesedeii ai
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
că formula câștigătoare constă în a spune limpede ce dorești și cu cine dorești să faci echipă. Așa s-au câștigat alegerile la București, unde Traian Băsescu a apărut mereu însoțit de "nucleul tare" al partidului. La fel s-a întâmplat și la Timișoara, unde Gheorghe Ciuhandu a știut să extindă popularitatea remarcabilă de care se bucură asupra team-ului scos la bătaie. Alianța "Dreptate și Adevăr" va trebui să țină seama de aceste realități, dacă vrea cu adevărat să preia
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
se opun pieței libere. în încercarea de a cuceri această piață noua generație pare a se dispensa de criteriul estetic. După Arcadie Suceveanu criteriul estetic (axiologic) trebuie să fie singurul care să gireze aprecierea creației, ceea ce nu prea s-a întâmplat în cazul scriitorilor basarabeni, decretați unii drept mari scriitori pentru alte merite decât cele literare. A. Suceveanu a vorbit și despre relația dintre "margine" și "centru", arătând că pentru mulți fenomenul literar basarabean a devenit azi o problemă agasantă, "a
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
la căruță", cum ar fi numit-o criticul Ion Simuț. Scriitorii basarabeni doresc să ardă etapele și să se integreze cât mai rapid literaturii române de la "centru", să fie acreditați la București. Criteriul axiologic nu trebuie abolit, dar lucrul se întâmplă, prea adesea se acordă premii de complezență, în fond umilitoare. Pavel Chihaia a înfățișat un tablou (socotit de Dan Platon incomplet) al activității scriitorilor români münchenezi, a prezentat cenaclul "Apoziția", activ din 1969 până azi. Maria Urbanovici a vorbit despre
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
celelalte stele să se stingă de la sine/ Cer iertare pentru comparația cu steaua,/ poeți,/ e o amintire din vremurile de altădată/ cînd mă extaziam în fața pomilor înfloriți și leșinam la fiecare răsărit de soare" (Tragedii cari vor trebui să se întîmple). Nu ne întoarcem astfel la o concepție a secolului al XIX-lea, la un gherism reînviat? Peste creștetele unor însemnați poeți care au creat o epocă a unei poezii ce se măsoară doar cu sine însăși, Gherasim Luca privește înapoi
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
cu o poziție solidă în limbă: la cele considerate moștenite (rugăciune, înțelepciune, mortăciune) se adaugă derivate, în general de la verbe, în unele cazuri și pornind de la adjective: amărăciune, deșertăciune, goliciune, înșelăciune, plecăciune, slăbiciune, spurcăciune, stricăciune, urîciune, uscăciune, vioiciune. S-a întîmplat ca multe dintre acestea să aibă sensuri negative, fapt care s-a reflectat asupra sufixului, adăugînd la nuanța sa învechită și o conotație peiorativă. În ultima vreme, circulă tot mai mult un derivat care pare de dată relativ recentă: furăciune
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
monitorulcluj.ro, 2002.07.24); "noi românii suntem obișnuiți cu furăciunile, așa că o furăciune mică în plus nu ne mai miră și nu ne mai afectează" (alpinet.org); "îmi miroase a furăciune" (fanclub.ro); "ultima furăciune de combustibil s-a întâmplat în urmă cu o săptămână" (jurnalul.ro); "este furăciune clară după MSN Messenger (grafica, paleta de culori, avatarul)" (forum.pixelrage.ro). Se înregistrează și o tendință de concretizare a sensului: furăciune nu desemnează doar acțiunea, ci și rezultatul ei, caracterizînd
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
fi fost scrisă, totuși, anul trecut sau acum doi ani, pentru că tonul invocativ trădează mai degrabă reveria celui care traversează o secetă cumplită, așa cum a fost în anii precedenți, decît experiența celui care trăiește în plin diluviu, așa cum s-a întîmplat anul acesta. Cînd tocmai te pregătești să tragi concluzia că apele Dunării ar putea să inducă un mai acut sentiment al fluidului în imaginarul unor poeți care n-au fost desprinși încă de placenta căminului cultural, iată că tropismul umidului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
fiecare an, în apropierea Sînzienelor mă gîndesc mai tare la Andrei Șerban, născut pe 21 iunie, la Vlad Mugur și George Banu, născuți o zi mai tîrziu, pe 22 iunie. La magia formidabilă a acestei nopți, la ce se poate întîmpla aiuritor, la ce se poate rata, ca în romanul lui Eliade, la amestecul bizar de realitate și ficțiune, de esență și aparență, la forța Sînzienelor care nasc povești fabuloase, contracronometru, în cea mai scurtă și mai teribilă noapte. Și prietenia
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
școală sînt buni și proaspeți, iar adevărul se găsește la kilometrii distanță, vezi cea mai mare parte a examenelor de absolvență și de anul acesta, că profesorii lor sînt cineva, în absența operei, că teatrele au repertorii interesante, că se întîmplă mereu ceva extraordinar. Aiurea. Am senzația, dureroasă, că cine iubește teatrul, trebuie să stea departe de el acum. O vreme. Un interval. Poate mă înșel... Urmărind filmul prezentat de Andrei Șerban la NEC și la Teatrul ACT, un film alcătuit
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
Acolo este miza. Acolo se întîlnesc noul, provocarea, căutările, citirea inedită, accentele modificate de lectura fiecărui regizor. De aici savoarea. Anvergura spectacolului, atît de complex și de complicat ca structură, este dată de anvergura regizorului. De nebunia lui. Ce se întîmplă pe scenele mari ale spectacolului de operă nu se mai petrece în teatru. Inovațiile, formulele absolut inedite - ca interpretare, ca spațiu scenografic - au spart orice șablon. Imaginația este pur și simplu în cel mai exuberant delir, este chemată la cea
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
Vicious sau Kurt Cobain. Ceea ce, refăcând ecuația, ne îndepărtăm bine de grunge și ne apropiem mai mult de brit-pop și de alternativ. Or Șchiop spune tocmai că "alternativul e o chestie în desfășurare, nu prea ne e clar ce se întâmplă pe acolo." QED! Și abia la final protagoniștii descoperă hip-hop-ul. Interpretarea prefeței în termenii "poeziei de stradă" rămâne deocamdată o virtualizare. În lipsa unui produs autentic, chiar si îndelung așteptat, să nu conferim, totuși, credit unei contrafaceri. 3. Așa-zisul limbaj
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
a Scânteii. Vara, însă, ea dispare din unghiul vederii, acoperită de perdeaua fabuloasă a unor plopi canadieni ce fac podoaba unei stradele cu blocuri fără altitudine și parcă fără locuitori. Nu mă interesează amănuntele, mi-e de ajuns că se întâmplă. Dinspre Herăstrău uneori, alteori dinspre Ștefan cel Mare, zona Dinamo, petreceri cu jocuri de artificii, rumoare de mulțimi isterizându-se pe scoruri derizorii. Viteaza mea pisică se refugiază sub canapea, la arcuri, și nu reapare decât mult după ce urgia armelor s-
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
pagini tulburătoare, mici bucăți de proză de cea mai bună calitate. Moartea lui Cioran (la 20 iunie 1995) îi provoacă autoarei o nostalgică rememorare a stării febrile din primii ani ai exilului, combinație de teamă și deprimare pentru ceea ce se întîmpla în țară, tinerețe ce părea veșnică, entuziasm și iluzii specifice vîrstei: "Eram cu toții tineri, strălucind de nefericirile istoriei. V.(irgil Ierunca " n.m.) descoperea România (sau mai curînd o mitiza), după ce o pierduse și scotea Caietele de Dor (le trăgeam roneotipate
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
mîine e musai ca arbitrii să fluiere în favoarea adversarilor, ca nu care cumva să se califice o echipă din România în fazele mai de sus ale fotbalului european. De aceea probabil nu izbutim să înțelegem mare lucru din ceea ce se întîmplă acum în Portugalia. Ne închipuim că arbitrii greșesc cu intenție, vedem peste tot aranjamente și, din aproape în aproape, ajungem la concluzia că naționala noastră ar fi meritat să ajungă în finala Campionatului European, dacă n-ar fi împiedicat-o
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
excepție vopsite, coșurile de gunoi, musai vopsite în tricolor. Printre steaguri mai apuci să vezi oameni liniștiți, clujeni molcolmi, care par că nu se grăbesc nicăieri.Dar există o perioadă în an, pe la sfârșitul primăverii " și anul acesta s-a întâmplat între 28 mai și 6 iunie " când Cluj-Napoca se transformă, când hotelurile se supraaglomerează, când clujenii sunt nevrozați din pricina valurilor de intruși și, oriunde te uiți, nu mai dai cu ochii de stegulețe, ci privirea ți se izbește întâi de
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
Cu siguranță unul fictiv, trăind, ca orice construcție literară, din fine tehnici scriitoricești, studiate cu amănuntul. Cu siguranță unul real, atent, fidel fotografiat. Te simți în el prizonier și pasager. Sau pur și simplu te simți firesc - dar asta se întîmplă pentru că ești, măcar un pic, personaj al lui. E o parte din raiul tranziției de acum. Dintre toate cărțile pe care le-am citit în ultima vreme, aceasta are titlul cel mai expresiv: Raiul găinilor. Urmează subtitlul, întrucîtva lămuritor - fals
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
-i dea o identitate, să alcătuiască, din frînturi de povești și din gesturi mărunte, o lume reală și o lume fictivă în același timp. Pe o stradă de periferie, dintr-un oraș fără nume, nu prea mare, probabil moldovenesc, se întîmplă și nu se întîmplă nimic. Un drum asfaltat doar pînă la jumătate îl împinge pe cititor într-un univers de moloz și case scăpate de amenințarea demolării în anii sistematizării, cu știr, urzici și găini, cîini fără stăpîn, cu straturi
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
să alcătuiască, din frînturi de povești și din gesturi mărunte, o lume reală și o lume fictivă în același timp. Pe o stradă de periferie, dintr-un oraș fără nume, nu prea mare, probabil moldovenesc, se întîmplă și nu se întîmplă nimic. Un drum asfaltat doar pînă la jumătate îl împinge pe cititor într-un univers de moloz și case scăpate de amenințarea demolării în anii sistematizării, cu știr, urzici și găini, cîini fără stăpîn, cu straturi de ceapă, cu o
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
mai banală scenă de viață cotidiană, pătrunsă de o anumită doză de ridicol și caricatural. Romanul aduce în contemporaneitate și tratează în regim întrucîtva parodic teme vechi ale literaturii. În primul rînd pe cea a locului în care nu se întîmplă nimic, cu toată suita de detalii care decurge de aici - nebuna orașului (Hleanda o cheamă și a prorocit cu voce neomenească, de pe vremea comunismului, sosirea mîntuirii, sfîrșind tragic, în aceeași epocă, hărtănită de cîinii pe care-i îngrijea), "înțeleptul" orașului
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
detalii ușor de recunoscut: sîntem în perioada de acum, în anii pe care-i trăim, anii tranziției, dar care mai ales sînt anii de după comunism. Prin aceasta o periferie temporală capabilă să vorbească cel mai bine despre ce s-a întîmplat înainte, despre un anumit fel de construcție identitară. Istorioarele din roman întrepătrund de altfel planurile temporale și cîteva secvențe vorbesc despre - citez - "frumusețea vieții în anii comunismului". Formularea are, neîndoielnic, o nuanță ironică, dar, dincolo de aceasta, ea trădează o realitate
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
elaborat al luminilor, aducerea fiecărui obiect în parte " expresia trecutului de care vorbeam, populat de obiecte-fetiș, ce se găsesc pe retină și în amintiri " formează o lume care îl definește pe Domnul lui Ionesco, concret, uman. Vizualizează explicit ceea ce se întîmplă fizic și metafizic în spectacol, în piesa lui Eugčne Ionesco. Trei povești, trei experiențe în fața morții, trei situări. Trei nuclee epice separate, într-un fel, ce preiau tema " moartea " și o comentează extrem de simplu și de tulburător. Un spectacol care
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
s-a amînat patru ore începerea reprezentației și de ce pauza între acte a durat peste o oră, astfel încît bîntuiam ca bezmeticii pe la două noaptea pe holurile neprietenoase ale Casei de Cultură. Dacă cineva mi-ar fi spus ce se întîmplă, că sînt probleme tehnice, că pauza durează o oră și așa mai departe, decideam ce fac în cunoștință de cauză. Cînd, în sfîrșit, a început prima parte, și mă bucuram de felul în care regizorul și trupa lui extraordinară reușesc
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
articole?! De pe o platformă pur morală, pot înțelege de ce un fost disident ca Paul Goma (a cărui acțiune din 1977 o numesc în carte "eroică") ar obiecta la simpla discuție dintre mine (ori alt intelectual democrat) și președintele Iliescu. Se întîmplă însă că eu sînt istoric/sociolog al comunismului și m-a interesat să intru în dialog cu un personaj semnificativ al "poveștii" pe care o studiez. Dialogul nu este însă interviu, iar stilul meu nu este cel al imprecației verbale
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]